3 lucruri pe care le-am invatat de la oamenii mari

foto: Terezika, Shutterstock

Eram in clasa a doua cand invatatoarea m-a pus pentru prima si ultima data la colt, cu fata la perete. O colega m-a parat ca am scos limba la doamna, in timp ce iesea din clasa, iar aceasta a considerat ca merit sa fiu pedepsita. Mai mare decat durerea de a fi umilita in fata colegilor-inclusiv al baiatului pe care il placeam in secret, a fost sentimentul de nedreptate. Adevarul era ca nicidecum nu scosesem limba la invatoare. Doar imi umezisem buzele.

Sufletul meu de copil s-a revoltat impotriva omului mare, ale dascalului care slefuieste caractere, care nu mi-a acordat nici macar prezumtia de nevinovatie si nu m-a intrebat daca este adevarat. Nu am inteles cum doamna invatatoare nu a reusit sa vada dincolo de cuvintele veninoase ale unei colege, iubirea si respectul pe care i le purtam.

Astfel de intamplari ne pot stopa cresterea emotionala astfel incat desi avem 20 sau 30 de ani, actionam ca o fetita de 6 sau de 7. Inevitabil, in viata noastra apar oameni si situatii care ne fac se retraim trauma initiala pentru a ne vindeca si a deveni adulti.

Stiu, nu vrei sa te faci om mare. Nici eu nu am vrut multa vreme. Insa a fi om mare poate fi o binecuvantare. In momentul in care devenim adulti, incetam sa mai luam lucrurile personal. Stim ca putem face tot ceea ce putem mai bine in fiecare clipa, cu mijloacele pe care le avem la indemana. Dar mai stim ca modul in care ceilalti intepreteaza sau judeca sau apreciaza eforturile noastre nu mai tine de noi si nici nu este problema noastra.

Le acordam celorlalti dreptul de a nu fi de acord cu ceea ce facem sau de a nu intelege actiunile noastre, de a avea puncte de vedere diferite, fara sa mai punem la suflet. Le acordam dreptul sa se bucure sau se supere. La urma urmei, si ei, la fel ca si noi pot alege cum se raporteaza la un anumit eveniment sau situatie.

Incetam sa le mai vanam acceptarea sau aprobarea si ne sustinem opinia fara teama. Pentru ca suntem oameni mari, care stam pe picioarele noastre. Nimic din ceea ce spun sau fac altii nu ne poate face sa pretuim mai putin.

Si pentru ca ne dorim ca viata sa nu devina monotona sau searbada, ne tinem de mana cu copilul nostru interior, vindecat si vesel, care ne da pofta de viata si energie si ne ajuta sa redescoperim lumea in fiecare clipa.

Foto prima pagina: Lorelyn Medina, Shutterstock

A.G. Billig
18 Februarie 2018

Urmareste-o pe A.G. Billig

Andreea Billig este scriitoare, autoare a best-seller-ului "I Choose...