Legenda Rândunelelor: De ce au ele penele negre? O poveste despre legătura lor cu Mântuitorul Iisus și sacrificiu

Se spune că, în vremea copilăriei sale, Mântuitorul Iisus avea o inimă blândă și iubitoare față de toate vietățile, oricât de mărunte ar fi fost. Îi plăcea să observe natura și să se joace în lumina soarelui, cu tot ce îi ieșea în cale. Într-o zi, pe când se afla pe malul unui râu, Iisus a început să modeleze din lut niște păsărele, dându-le formă cu mâinile sale mici și delicate. Cu grijă, le așeza la soare, așteptând să se usuce, privind cu ochi plini de bucurie micile sale creații.

Un fariseu, om lipsit de bunătate și compasiune, trecea prin acel loc și, văzându-l pe copil jucându-se atât de cuminte, a vrut să-l batjocorească. Cu un gest plin de cruzime, s-a repezit să calce în picioare păsările de lut. Dar înainte ca el să-și ducă la capăt fapta, Iisus a întins mâna și a atins ușor pământul. Atunci s-a întâmplat un miracol: păsările s-au trezit la viață, au început să-și miște aripile și, ciripind voios, s-au ridicat în văzduh, zburând departe, spre uimirea tuturor celor de față.

Așa au luat naștere rândunelele, iar la început, penele lor erau de un alb pur, asemenea luminii cerești. Anii au trecut, iar păsările și-au continuat existența, ducând cu ele amintirea acelui moment divin. Dar adevărata lor legătură cu Mântuitorul s-a întărit peste decenii, atunci când, la vârsta maturității, Iisus a fost răstignit pe cruce. Legenda spune că, în acele clipe de suferință, rândunelele nu au uitat binefacerea primită și s-au întors la El.

Citește și:

Micile păsări s-au așezat pe lemnul crucii, pe umerii săi și chiar pe fruntea încununată cu spini. Cu ciocurile lor firave, au încercat să smulgă spinii ce-i răneau fruntea, dorind să-i aline suferința măcar puțin. Nu puteau suporta să-l vadă suferind și, în neputința lor, au rămas acolo, cântându-i blând și veghindu-l în ultimele momente.

Se spune că, în clipa în care Mântuitorul și-a dat sufletul, cerul s-a întunecat, iar durerea lumii s-a reflectat și în rândunele. În semn de doliu și tristețe, penele lor, odinioară albe, au devenit negre. De atunci și până în zilele noastre, aceste păsări poartă culoarea jertfei și sunt considerate binecuvântate de Dumnezeu, păsări sacre, menite să aducă alinare și speranță. ~

Citește și:

Legenda conform "Legende creştine pe înţelesul celor mici" de Leon Magdan

Rândunelele, vestitoarele primăverii și ale speranței

De-a lungul timpului, oamenii au învățat să prețuiască aceste păsări gingașe. Rândunelele sunt vestitoarele primăverii, semn că iarna grea a trecut și că natura renaște. Întotdeauna se întorc la cuiburile lor din anii trecuți, asemenea sufletelor ce nu uită niciodată de unde au plecat. Ele simbolizează continuitatea, credința și întoarcerea la originile pure.

Se spune că cine protejează un cuib de rândunele va avea parte de noroc, belșug și liniște în casă. În unele sate, oamenii cred că dacă o rândunică își face cuib la streșina unei case, acel loc va fi binecuvântat, iar relele vor ocoli gospodăria. Distrugerea unui cuib de rândunele este privită ca un mare păcat, iar cei ce îndrăznesc să o facă se spune că vor avea parte de necazuri.

Citește și:

Astfel, aceste păsări nu sunt doar mesageri ai cerului, ci și simboluri vii ale credinței și ale sacrificiului. Cu fiecare primăvară, ele revin, purtând în aripile lor amintirea unui gest de bunătate divină, o lecție despre compasiune și iubire necondiționată.

surse foto: pixabay.com

Alma
16 Aprilie 2025

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...