Există credințe vechi care nu au nevoie de dovadă. Se simt în oase, în somn, în spaimele mute ale nopții. Una dintre ele, transmisă din generație în generație, ne spune limpede: „Dacă auzi că te strigă cineva pe nume și nu e nimeni acolo, să nu răspunzi. Mai ales noaptea. Mai ales dacă ești singură.”
Aceasta nu este doar o superstiție. Este o avertizare. Este ecoul unei înțelepciuni adânci, păstrate cu grijă de bunici care n-au avut cărți, dar au avut visuri și spaime, premoniții și tăceri care spuneau totul.
Vocea care nu vine de aici
Mulți oameni povestesc că li s-a întâmplat să audă, pe neașteptate, numele lor rostit clar, ca o șoaptă apăsată între lumi. Uneori, vocea pare cunoscută. Alteori, e străină, dar teribil de personală. Ceva în ea te cheamă. Ceva în tine vrea să răspundă. Dar un alt ceva – mai profund – se înfioară.
În mitologia românească, această chemare este asociată cu spiritele rătăcitoare, morții neîmpăcați, strigoii sau entitățile „din prag”, acele făpturi care nu aparțin nici lumii vii, nici celei morții. Ele caută porți deschise. Și vocea este una dintre cele mai vechi unelte de manipulare spirituală.
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Ultima Lună Nouă a toamnei. 48 de ore până când balanța se înclină. Tot ce am construit pe nedrept se prăbușește
- Top 3 zodii care își pot întâlni sufletul pereche în săptămâna 21–27 aprilie 2025
- Rugăciunea de vineri către Maica Domnului. Ajutor în necazuri și protecție cerească
De ce se întâmplă noaptea?
Pentru că noaptea, vălul dintre lumi se subțiază. Timpul se dilată. Gândurile devin mai ușor de pătruns. Spiritele au mai multă putere, iar sufletul omului – obosit, singur, visător – devine mai vulnerabil. E o oră oarbă în care realitatea se poate schimba fără avertisment.
În zonele rurale din Transilvania, se povestește că spiritele pot folosi vocea cuiva drag pentru a te atrage afară din casă. Să calci pragul în acele clipe înseamnă să pășești într-un spațiu liminal – între viață și moarte, între trup și vis.
Consecințele răspunsului
Răspunsul nu e doar un gest. În spiritualitate, orice comunicare este un contract. Răspunzi – recunoști chemarea. Recunoști chemarea – îți deschizi câmpul energetic. Îți deschizi câmpul – permiți ceva să intre.
Sunt oameni care, după ce au răspuns la o astfel de strigare, au fost urmăriți de coșmaruri, de neliniște inexplicabilă, de boală. Nu întotdeauna gravă. Dar lentă. Parșivă. Ca o epuizare a sufletului. În unele sate, se spunea că astfel se fură sufletul treptat – nu tot odată, ci câte o fărâmă în fiecare noapte.
Ce spun bătrânii?
- „Dacă auzi că te strigă cineva pe nume și nu vezi pe nimeni, fă cruce și zâmbește în tăcere.”
- „Să nu ieși din casă. Să nu te uiți pe fereastră. Dacă simți fiori, e deja prea târziu să te întrebi de ce.”
- „Vocea poate să mintă. Dar inima nu greșește. Dacă îți tremură sufletul, ascultă-l.”
În Bucovina, oamenii puneau câte o crenguță de busuioc uscat sub pernă în nopțile cu lună nouă, ca să nu fie „chemați”. În Oltenia, bătrânele își acopereau oglinzile și ferestrele cu ștergare sfințite, pentru că se credea că spiritele pot intra mai ușor prin suprafețele care reflectă.
Știința sufletului și tărâmurile ascunse
Unii ar spune că este doar halucinație auditivă. Că mintea poate crea ecouri din subconștient. Dar chiar și psihologii recunosc forța autosugestiei în stările liminale, în pragul somnului sau în criza anxietății. Poate fi o voce interioară, dar... de unde vine și ce vrea cu adevărat?
În ezoterism, se vorbește despre dublul energetic. Despre entități joase care se agață de frecvențele celor sensibili. Despre chemări care vin pentru a fura lumină. Răspunsul tău – oricât de inocent – le confirmă că te-au găsit.
Cum te protejezi?
- Nu răspunde, indiferent cât de tentant sună vocea.
- Aprinde o lumânare albă și roagă-te. Psalmul 90 este adesea recomandat.
- Poartă o iconiță la piept sau un fir roșu la încheietura mâinii.
- Evită să dormi cu ușa deschisă spre hol sau oglinda orientată spre pat.
- Nu lăsa haine purtate afară peste noapte – pot „prinde” chemări.
- Dacă te simți slăbită sau urmărită după o astfel de experiență, fă o baie cu sare grunjoasă și rostește în gând: „Sufletul meu e doar al meu. Nu dau voie nimănui să mă atingă.”
Chemarea nu e întotdeauna din lumea asta
Lumea e plină de mistere. Unele se cer ignorate, nu explicate. Iar sufletul are propria lui știință a supraviețuirii. Când simți că e ceva „neregulă” într-o voce, chiar dacă e caldă, blândă sau cunoscută... să știi că ai fost avertizată.
Nu răspunde. Nu deschide. Nu te lăsa chemată în întunericul care nu-ți aparține.