Cata speranta, atata amar in piesa lui Afrim

Cata speranta, atata amar in piesa lui Afrim
Kudika
18 Martie 2010

La prima vedere, noua piesa regizata de Radu Afrim, si pusa in scena la Odeon incepand cu 13 februarie a.c., nu-si propune nimic, timp de trei ore. Insa daca intri cu mintea deschisa, nu dureaza mult pana sa gasesti o universalitate a abordarii comicului in Cata speranta, adresata oricarei categorii de insi dispusi sa profite de geniul lui Afrim, si anume accesabilizarea ciudatului. Toata lumea poate iesi cu zambetul pe buze din sala: fanii absurdului, ai varietatilor, ai monoloagelor sau ai slapstick-ului, se prind curand ca tinta lui este... rasul lor. Despre ce se intampla in substraturi, in continuare.

Realizat de Ioanina

In ceea ce ma priveste, Afrim are mana grea, asa ca duminica trecuta nu m-am putut lasa gadilata si ghidata de artificiile lui intr-un ras pasiv. Spre exemplu, din sceneta luptei pentru “Blue” palaria albastra, deduceam eu ca, ascuns sub elementul soc (fata la bustul gol) sau numarul Stan-si-Bran-esc dintre Ea si un El chitit pe aceeasi palarie, era un mesaj. Si imi canta in cap celebrul refren: “You can’t always get what you want // You get what you need”... Desigur, sketch-urile, si monoloagele, solo-urile sau dansurile sincron interpuse, sunt coplesitoare, calitativ si cantitativ – va voi lasa pe cont propriu sa le descoperiti farmecul.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri