Dialog cu mortu'

- Sunt viu cum ma vezi si cum te vad. Deci, cine are onoarea sa joace pe mortul Ademir?
- A fost un accident pe langa Stanca Ucigasa, acolo unde trec tirurile conduse de nebuni. Ademir, adica tu, iesea cu bicicleta din lanul de porumb. Nu s-a asigurat cum trebuie si un tir l-a doborat intr-o secunda. I-a facut roata saispe' pe fata. Ademir, adica tu, cica n-a avut nici pe dracu. Dar l-a mancat undeva si a luat o piatra sa repare roata chiar acolo, in mijlocul drumului. Greu poti sa indrepti toate spitele alea. Atunci, un alt tir a trecut ca fulgerul. Milimetric. Ademir nimic. S-a suit mandru colo sus pe stanca aia uriasa, mai mai poate vede numarul ultimului tir. A luat de acolo cateva pietre bunicele pentru fantana si brusc simte un junghi in spinare. Era hernia de disc. Cade si se loveste de roci. Acolo l-au gasit, adica te-au gasit. Desfigurat. Erai desfigurat.A venit nevasta-ta si una doua, te-a recunoscut si a vrut nerabdatoare sa te bage in pamant. Nici nu te-a privit mai sus de sandale, vorba romanilor.

- Asadar, ea nici nu s-a sinchisit sa se uite mai bine. Vezi tu Kaka, mortile astea iti mai deschid ochii, baiete. Pana acum, credeam ca am o familie fericita. E drept ca n-am reusit sa facem copii, Rosalita plangea mult din cauza asta, dar in rest n-au fost probleme.

- Da, stiu cum e. Traiesti langa un om atata amar de vreme, tu crezi ca totul e neted si frumos si, pe nepusa masa, persoana respectiva iti tranteste deodata ca nu a fost deloc asa. Iti darama o lume. De ce mama naibii nu ti-a zis tot ce nu era in regula exact atunci cand trebuia? Dificila situatie, Ademire. Kaka era un copil de un metru, dar parca vorbea din carti.

- Aflu acum ca Rosalita astepta de mult clipa asta. Pentru ea sunt mort. De fapt, cred ca eram mort mai demult, dar in clipele astea clar e oficiala treaba. Sa ma intorc sa stric un scenariu perfect? Putea-voi eu sa traiesc cu sufletul prins in ganduri negre? Sunt viu si ma pot bucura de viata, sunt mort si ei se pot bucura de viata...

- Hai sa-ti spun ceva. Profit de faptul ca mintea inca-ti e un pic tulbure de la rachiu si-ti zic. Nu te mai poti intoarce. Un barbat bine legat, pe la vreo 40 de ani, mi-a parut cel putin suspect. Statea numai langa nevasta ta. Ba chiar l-am auzit spunand ceva de genul "acum putem fi in sfarsit numai noi doi". In ochii Rosalitei se citea fericirea pe cand in pupile i se reflecta imaginea pamantului ce te acoperea pe tine, bietul Ademir, plecat de acasa sa bea cateva paharele in carciumoara asta de doi bani. Ce mai poti sa faci in conditiile astea? Mai nimic...

---