Pinguinii lui Peca lipaie prin Control

Cei trei actori joaca, pe fata – ar fi naiv, si mai ales paralel cu sensul piesei, sa le pretinzi o cadenta realista, intr-un context atat de aiurit ca cel creat de Peca. Vorbaria lor, desi nu e goala, nici nu duce nicaieri propriu-zis, ci invarte-n aer cateva spirale fara cap si fara coada – singurul lor rost este ca traiectorii pentru proiectilele ilariante. Peca jongleaza cu aceste bombe de ras ca si cu personalitatile imprimate celor trei pinguini, pentru un efect comic maxim: Laurentiu Banescu face un pinguin Jones aerian, bufonesc si influentabil; Amandine Heyndrickx ii imprima pinguinului Pierre nu doar un accent frantuzesc adorabil, ci si o intransigenta revoltata care fie se ambaleaza, alimentata de un temperament coleric, fie se topeste in fata pinguinului Iverssen; iar acesta din urma, in interpretarea lui Toma Danila, isi impune autoritatea recurgand la fraze lungi, declamatoare, exprimari formale si neologisme – ca un demagog multumit de sine.

---