Setari Cookie-uri

10 filme Anglo-fone si Italo-file

Cand am fost in vizita la niste prieteni naufragiati pe taram italienesc – sa tot fie 3 ani de atunci – nu mi-a luat o zi pana sa prind drag de Vezuviul profilat pe linia apei, de un drum impadurit spre supermarket-ul din Urbino si de gondolele inaccesibile ca pret de pe sub podurile Venetiei. Si acum, daca ar exista o pagina a Italiei pe Facebook, as grebla-o cu un “Like” direct in lista mea de experiente favorite fara sa stau pe ganduri, caci – nu-i asa? – vacantele reusite ne raman in suflet... si in albumele de pe FB. Iar eu am albumul doveditor pe care-l mai rasfoiesc din cand in cand, nostalgica, ca sa retraiesc, virtual in capatana, acele 3 saptamani.

Dar sunt si realista in privinta lor, si in niciun caz nu idealizez Italia dupa tiparul superlativ folosit de cineastii care inca ma surprind cu viziuni absolut paralele fata de propriile mele amintiri – nu orice filme creeaza o Narnia in inima Italiei, desigur, ci mai ales cele produse de o minte sau o echipa impresionabila, sentimentalista sau debordand de imaginatie. Tendinta de a exagera totul cu “eticheta” italiana, de la razele soarelui cazute pe dealuri pana la calmul tacticos al traiului de latino-macaronar, este una cu precadere intalnita la americani. De ce si care sunt exceptiile memorabile de la regula, se va deduce din lista de mai jos, si din proeminenta Italiei surprinse pe film, care o distribuie in rol nu de fundal, ci de personaj cu acte-n regula.

Realizat de Ioanina

6. “Stealing Beauty” (1996) – Bertolucci reuseste aici sa imbuneze spectatorul satiat de accentul pus de regizorii straini pe bogatia senzoriala a unei Italii mustind de soare cald si verde luxuriant – el creeaza o poveste captivanta care sa sustina exuberanta imagistica. Firul narativ, desi presarat din plin cu personaje-unicat, o are in centru pe nou-venita Lucy (Liv Tyler, la fel de voluptoasa ca ambianta italiana in care se cufunda), o adolescenta americana animata de un secret de familie si o ambitie de copila aspiranta la titlul de femeie. Dupa moartea mamei, ea se instaleaza in vila unor vechi cunostinte, care troneaza peste imprejurimi din varful unui deal toscan si adaposteste figuri cu pretentii artistice – ducand vieti monotone, pe masura contextului soporific in care se gasesc. Sosirea lui Lucy, o briza de aer proaspat, injecteaza peisajul static cu o prezenta fascinanta care il spulbera total: frumoasa, inocenta fara a fi naiva, deschisa fara a-si da planul de gol – sa afle cine e tatal ei adevarat, sa isi piarda virginitatea si sa ii fie pictat portretul – ea hipnotizeaza adunarea pe loc. Natura insasi pare a se plia in rolul de plan secund la cel mai suav zambet schitat de Lucy.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
29 Aprilie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.