10 filme Anglo-fone si Italo-file

Actualizat la: 2 August 2019 publicat în Timp-liber

Cand am fost in vizita la niste prieteni naufragiati pe taram italienesc – sa tot fie 3 ani de atunci – nu mi-a luat o zi pana sa prind drag de Vezuviul profilat pe linia apei, de un drum impadurit spre supermarket-ul din Urbino si de gondolele inaccesibile ca pret de pe sub podurile Venetiei. Si acum, daca ar exista o pagina a Italiei pe Facebook, as grebla-o cu un “Like” direct in lista mea de experiente favorite fara sa stau pe ganduri, caci – nu-i asa? – vacantele reusite ne raman in suflet... si in albumele de pe FB. Iar eu am albumul doveditor pe care-l mai rasfoiesc din cand in cand, nostalgica, ca sa retraiesc, virtual in capatana, acele 3 saptamani.

Dar sunt si realista in privinta lor, si in niciun caz nu idealizez Italia dupa tiparul superlativ folosit de cineastii care inca ma surprind cu viziuni absolut paralele fata de propriile mele amintiri – nu orice filme creeaza o Narnia in inima Italiei, desigur, ci mai ales cele produse de o minte sau o echipa impresionabila, sentimentalista sau debordand de imaginatie. Tendinta de a exagera totul cu “eticheta” italiana, de la razele soarelui cazute pe dealuri pana la calmul tacticos al traiului de latino-macaronar, este una cu precadere intalnita la americani. De ce si care sunt exceptiile memorabile de la regula, se va deduce din lista de mai jos, si din proeminenta Italiei surprinse pe film, care o distribuie in rol nu de fundal, ci de personaj cu acte-n regula.

Realizat de Ioanina

VERONA
5. “Letters to Juliet” (2010) – Plasat in Verona (regiunea Veneto, locul tragicei iubiri Shakespeare-iene par excellence), filmul care va fi lansat in cinematografele americane pe 14 mai, se anunta de pe-acum a prinde radacini in fruntea box-office-ului daca segmentul feminin are ceva de spus in privinta asta (si are, a se vedea succesul spargator de recorduri inregistrat de “Twilight”). Iubirea dintre Claire si Lorenzo, latenta timp de peste jumatate de veac, capata o a doua sansa de-a inflori, la batranete, gratie interventiei tinerei Sophie (Amanda Seyfried), pe care o paste propria ei poveste de dragoste. Totul, un “road trip” incendiar initiat si intretinut pana la destinatie de combustibilul nesecat al iubirii, se desfasoara de-a lungul unei insiruriri de peisaje care ne taie rasuflarea, ca niste vederi, sau Polaroide perfect gravate de Marco Pontecorvo – pana si agitatia oraselelor italiene capata o nuanta vesela, datorita in mare parte soarelui proeminent in mai toate decorurile italiene imaginate de americani.