Setari Cookie-uri

Adaptarea unei vieti: cinema-ul despre virtuozi si genii

Unii poate stiti ce am sarbatorit pe 7 mai – internautii care au apelat in acea zi la atot-stiutorul Google vor fi observat, probabil, schimbarea temporara de fatada a motorului de cautare. Logo-ul Google fusese inlocuit cu o scena din faimosul balet "Lacul lebedelor", scris de Piotr Ilici Ceaikovski. Daca ar fi avut norocul unei longevitati matusalemice, compozitorul rus ar fi implinit 170 de ani – si ne-ar fi incantat cu o mai vasta colectie de opusuri. Pe de alta parte, moartea lui invaluita in mister a ridicat semne de intrbare si a ciuruit povestea “oficiala” cu speculatii (suicid? holera?) – intotdeauna de bun augur cand in joc este pastrarea amintirii unei personalitati de seama in constientul colectiv.

Chiar daca azi idolii tinerilor nostri sunt artistii pop sau actorii Hollywood-ieni, din cand in cand unele filme – mai precis, cele biografice, asa-numitele “biopic”-uri – isi propun sa re-aduca in prim-plan monstrii sacrii care chiar au participat la modelarea culturii si a stiintei mondiale. Trecutul de care apartin ei poate parea indepartat si, ca atare, realizarile lor palesc, perimate, in ochii celor incapabili sa judece importanta lor asupra prezentului nostru. Noroc cu know-how-ul producatorilor de film si studiile de piata aferente: mai-marii studiourilor au prins de veste, desigur, ca generatia actuala sufera de un deficit acut de atentie, de miserupism si de dispret fata de precursori. Asadar, strategii departamentelor de marketing contracareaza cu o arma calibrata la sigur: cat timp unii reprezentanti de marca ai umanitatii au trait vieti palpitante, documentate in detaliu, acestea pot servi drept momeala pentru publicul larg. Inevitabil, spectatorii vor fi intrigati de o “poveste adevarata” indeajuns cat sa dea banii pe bilet. Si, la fel de inevitabil, ei vor afla de existenta unui “oarecare” Ceaikovski, de pilda – o consecinta fericita, dar secundara fata de incasarile la box-office.

Realizat de Ioanina

REBELII FILMULUI: “Gods and Monsters” (1998) – James Whale, regizorul primului film despre monstrul de factura gotica incropit de Dr. Frankenstein, l-a “incarnat” in persoana actorului Boris Karloff, care, din 1931, a devenit un etalon pentru re-incarnarile cinematografice ulterioare. In “Bride of Frankenstein” (1935), filmul care a inspirat titlul biopic-ului acesta, Karloff avea sa isi reia rolul, tot pe platoul orchestrat de Whales. Biopic-ul din 1998 ne prezinta fateta umana a vizionarului Whale (Ian McKellen, nominalizat la Oscar), aflat pe ultima suta de metrii ai vietii si bantuit de experientele trecutului. Ultima scanteie aprinsa de prezent in sufletul batranului se manifesta gratie unei atractii fata de gardinarul sau, Clay Boone (Brendan Fraser) – un personaj fictiv imaginat de dragul biopic-ului, dar in ton cu inclinatiile reale ale regizorului. Whale se lasa transportat in amintirile unor timpuri apuse, povestindu-i lui Clay despre tanarul singuratic care avea sa creasca mare in Cetatea Filmului, moderat de mare fata de cei carora le-a asigurat rampa de lansare, Boris si “mireasa” lui, Elsa Lanchester. Sejurul sau in Primul Razboi Mondial de asemenea se strecoara in scenariul retrospectiv, pe masura ce, in prezent, Whale ii face avansuri din ce in ce mai fatise lui Boone.
Alte exemple: “Chaplin” (1992), “Ed Wood” (1994)

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Mai 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.