Setari Cookie-uri

Adaptarea unei vieti: cinema-ul despre virtuozi si genii

Unii poate stiti ce am sarbatorit pe 7 mai – internautii care au apelat in acea zi la atot-stiutorul Google vor fi observat, probabil, schimbarea temporara de fatada a motorului de cautare. Logo-ul Google fusese inlocuit cu o scena din faimosul balet "Lacul lebedelor", scris de Piotr Ilici Ceaikovski. Daca ar fi avut norocul unei longevitati matusalemice, compozitorul rus ar fi implinit 170 de ani – si ne-ar fi incantat cu o mai vasta colectie de opusuri. Pe de alta parte, moartea lui invaluita in mister a ridicat semne de intrbare si a ciuruit povestea “oficiala” cu speculatii (suicid? holera?) – intotdeauna de bun augur cand in joc este pastrarea amintirii unei personalitati de seama in constientul colectiv.

Chiar daca azi idolii tinerilor nostri sunt artistii pop sau actorii Hollywood-ieni, din cand in cand unele filme – mai precis, cele biografice, asa-numitele “biopic”-uri – isi propun sa re-aduca in prim-plan monstrii sacrii care chiar au participat la modelarea culturii si a stiintei mondiale. Trecutul de care apartin ei poate parea indepartat si, ca atare, realizarile lor palesc, perimate, in ochii celor incapabili sa judece importanta lor asupra prezentului nostru. Noroc cu know-how-ul producatorilor de film si studiile de piata aferente: mai-marii studiourilor au prins de veste, desigur, ca generatia actuala sufera de un deficit acut de atentie, de miserupism si de dispret fata de precursori. Asadar, strategii departamentelor de marketing contracareaza cu o arma calibrata la sigur: cat timp unii reprezentanti de marca ai umanitatii au trait vieti palpitante, documentate in detaliu, acestea pot servi drept momeala pentru publicul larg. Inevitabil, spectatorii vor fi intrigati de o “poveste adevarata” indeajuns cat sa dea banii pe bilet. Si, la fel de inevitabil, ei vor afla de existenta unui “oarecare” Ceaikovski, de pilda – o consecinta fericita, dar secundara fata de incasarile la box-office.

Realizat de Ioanina

DEPRESIVII SINUCIGASI (cont.): Desi am presupune la prima vedere ca cele doua filme nu reflecta, cantitativ cel putin, valoarea asignata celor doua femei de catre academicieni, o analiza mai in profunzime sugereaza contrariul: mult mai apreciata productie din 2002 expune artistic opera lui Woolf. nu se multumeste doar sa citeze din ea. Mica felie biografica din “The Hours” e plasata central in film, si completata in paralel de o felie din viata unei doamne Dalloway contemporane (Meryl Streep) – una dintre cele mai faimoase dintre personajele romanelor lui Woolf; in fine, o a treia felie o are in prim plan pe Laura Brown, o avida cititoare a... “Doamnei Dalloway”.
Alt exemplu: “Fur: An Imaginary Portrait of Diane Arbus” (2006) – fotograful Diane Arbus, care si-a taiat incheieturile si a luat barbiturice pentru a se elibera de povara unui temperament bipolar.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Mai 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.