Tamara Ioana Roman: In fiecare spectacol se pot naste mici revelatii si momente magice

7. Care a fost cel mai bun film pe care l-ai vazut?

Filmul meu preferat se numeste Non ti muovere (Nu te misca). Este un film european in regia lui Sergio Castellito, care joaca si rolul principal masculin alaturi de Penelope Cruz. Este un film despre iubire, lasitate, despre o lume in care toata lumea prefera sa poarte o masca pentru a ascunde adevaratele sentimente. Filmul este o confesiune a unui medic care s-a indragostit in timpul casniciei sale, aparent perfecte, de o femeie care provenea dintr-o lume si dintr-o clasa sociala total diferita de a sa si ale carei alegeri au fost facute prea tarziu in viata.

8. Cum te pregatesti pentru un rol nou?

Incep prin a citi textul de foarte multe ori si la fiecare lectura descopar lucruri noi despre personaj si despre situatii. In functie de piesa si de timpul in care se petrece actiunea, ma documentez despre epoca, societatea de atunci etc. Apoi incetul cu incetul pe parcursul repetitiilor patrund in mintea si sufletul personajului si incerc sa gasesc puncte comune intre mine si personaj, de la care sa pornesc cu adevarat spre formarea rolului. Fiecare rol se naste diferit de aceea ,nu am o pregatire standard si dupa parerea mea pregatirea rolului continua chiar si dupa premiera. In fiecare spectacol se pot naste mici revelatii si momente magice, cum imi place mie sa le spun. Sunt inca la inceput de drum si mai am foarte multe de invatat si de aceea imi place sa fiu ca un burete si sa invat in fiecare zi ceva nou.

9. Care este cea mai mare satisfactie pe care ti-o ofera aceasta meserie?

Sunt foarte multe satisfactii. Meseria pe care mi-am ales-o este foarte complexa si imi ofera neincetat placerea de a ma juca, de a ma descoperi mai bine, de a cauta fara oprire in mine, de a lucra atat cu corpul si cu mintea dar si cu sufletul. O cariera artistica iti ofera nenumarate experiente, care de care mai frumoase si mai profunde. Din fericire, eu am avut sansa de a trai si emotiile actorului de pe scena de teatru, sau din spatele camerei de filmat, dar si experienta de a dubla vocea unor personaje fie ele de animatie sau de film. Trebuie sa recunosc ca sentimentele de dinainte, din timpul si de dupa un spectacol nu se compara cu nimic. Si dublajul are partile lui frumoase si chiar m-am aflat in cateva situatii haioase. De exemplu, la un moment dat, un copil cu care jucam intr-un film de scurt metraj, s-a apropiat sfios de mine si in soapta m-a intrebat daca eu fac vocea unui personaj de la Disney. Cand am spus da, a inceput sa alerge si sa strige “Stiam eu! Stiam eu!”. Puse toate cap la cap, sunt foarte fericita ca mi-am ales aceasta meserie si nu ma vad vreodata facand altceva.

---