Fascinatia cineastilor fata de rotitele din mintea umana, si mai ales fata de acea una mai aiurita care strica tot sistemul, nu are de ce sa ne mire – artistul e, prin definitie, anormal, in cel mai bun sens cu putinta, ca atare subiectul preferat de el nu va fi regularitatea vietii. De fapt, care dintre noi ar prefera-o, normalitatea proiectata pe ecran, fata de exceptia si exceptionalul care rareori ne permit o ferastruica atat de patrunzatoare in intimitatea lor? Daca filmele de mai jos au ceva in comun, deci, firul conector care circula prin toate este sindromul, tulburarea sau complexul – toate acele ciudatenii umane pe care nu ni le-am dori prin preajma, dar care ne starnesc curiozitatea voyeur-istica.
Realizat de Ioanina
5. Tulburarea Capgras: Un alt efect secundar al creierului care nu mai poate procesa imagini rezulta in lipsa recunoasterii chipurilor din jur. Ca atare, personajele care se succed prin fata ochilor de-alienat Capgras-ian ii apar ca impostori sau chiar monstri: arata ca persoana de ieri dar, la nivel profund, esential, nu e aceeasi. Multe SF-uri au imprumutat sindromul pe post de premisa, virand brusc din teren psihologic intr-o realitate fantastica unde cunostintele protagonistului deconcertat chiar SUNT impostori. In “The Stepford Wives” (2004 si 1975), sosiile sunt roboti, in “The Faculty” (1998) si “Invasion of the Body Snatchers” (1956) – extraterestri.