Setari Cookie-uri

Iulia Sabbagh, decizie curajoasă după ce a oprit terapia pentru fiul ei cu autism: Mi-am luat copilul înapoi...

IN ACEST ARTICOL:

Iulia Sabbagh, soția jurnalistului Christian Sabbagh, a ales să-și retragă fiul diagnosticat cu autism din centrele de terapie, după ani întregi în care a căutat soluții.

După ani de căutări prin centre de terapie, Iulia Sabbagh, soția jurnalistului Christian Sabbagh, a înțeles că nimic nu poate înlocui conexiunea directă dintre mamă și copil. Fiul lor, Geo, diagnosticat cu tulburare de spectru autist, a fost în centrul unei lupte duse nu doar cu diagnosticul, ci și cu presiunile sociale care impun părinților un traseu standardizat de „corectare” a copilului.

„Am renunțat la centre!! Nu pentru că am pierdut speranța, ci pentru că într-o zi, m-am trezit și mi-am dat seama că nu-l mai recunoșteam. Veneam acasă cu el, dar parcă nu era cu mine. Era obosit, agitat, fluturând mâinile în gol. Avea gesturile, dar nu mai avea privirea”, mărturisește Iulia Sabbagh, într-un mesaj emoționant publicat pe Facebook.

Citește și:

Iulia Sabbagh

Fiul lui Christian Sabbagh suferă de autism

Geo a fost diagnosticat cu autism la vârsta de trei ani, iar în următorii ani, părinții lui au încercat toate metodele clasice recomandate: planuri terapeutice, ședințe structurate, programe riguroase. Dar, cu fiecare zi, Iulia simțea că își pierde copilul.

„Mi-au spus că trebuie să am răbdare. Că așa se face. Că ‘progresul’ vine cu structură. Dar eu îl pierdusem deja. Nu în regres, ci în absență. Așa că am făcut ceva ce puțini părinți ar fi avut curajul să facă: Am oprit totul!”

Într-un moment de răscruce, Iulia a decis să oprească toate terapiile.

„Am tras aer în piept și mi-am luat copilul înapoi. Nu înapoi din centre, ci înapoi din tăcere. Din abisul acela în care nu mai simțeam niciun fir între noi. Și așa a început totul. Cu mine. Cu el. Cu nimic altceva între noi. Nicio fișă. Nicio programare. Nicio evaluare. Doar brațele mele, privirea mea care nu cere nimic, doar rămâne!”

Citește și:

Rezultatul nu a întârziat să apară. Într-o dimineață aparent obișnuită, Geo i-a oferit mamei sale cel mai prețios dar:

„Geo s-a întors la mine! Zâmbește, nu la comandă. Zâmbește pentru că simte. Pentru că e aici cu mine! Pentru că nu-l mai duc, îl țin! Și într-o dimineață… Când nu l-am grăbit, nu l-am dus, nu l-am corectat… mi-a spus: ‘Te iubesc, mami’. Atât!!!”

Familia Sabbagh a oprit terapia

Pentru Iulia Sabbagh, acel moment a fost revelația că:

„nu știu dacă a fost un miracol sau un rezultat. Dar știu că a fost real. Și știu că l-a spus cu sufletul, nu cu gura învățată. Pentru prima dată după mult timp, nu mai am un copil ‘cu obiective’. Am un copil cu inimă deschisă. Și oricât de încet am merge, știu că mergem împreună.”

Citește și:

Privind retrospectiv, Iulia recunoaște cât de ușor e pentru părinți să se lase prinși în goana după soluții rapide și promisiuni ale terapeuților.

„Te-am căutat peste tot. În centre, în planuri, în fișe, în oameni care mi-au spus că știu ce e mai bine pentru tine. Am alergat disperată după ajutor, după soluții, după speranțe împachetate frumos în terapii standard și promisiuni goale. Mi s-a spus că ‘așa trebuie’. Că altfel nu te vei ‘dezvolta’. Că o oră pierdută e un viitor compromis. Și am crezut.”

Durerea cea mai mare a fost, însă, să vadă cum cei care promiteau ajutor, renunțau la copilul ei:

„Când nu ai fost liniștit, au spus că ești prea agitat. Când nu te-ai supus cerințelor lor, au spus că ești prea agresiv. Când nu ai zâmbit pe comandă, au spus că ‘nu colaborezi’. Și, încet-încet, te-au abandonat. Exact cei care promiteau că vor lupta alături de tine au plecat.”

Citește și:

În acele momente, Iulia a înțeles că schimbarea începe cu ea însăși.

„Atunci, Geo, m-am trezit. Te-am luat înapoi în brațe, de unde nu trebuia să te las niciodată.”

În final, mesajul Iuliei Sabbagh pentru părinții care trec prin experiențe similare este unul profund:

„Pentru toți părinții care citesc asta și aleargă, disperați, dintr-un centru în altul: vă înțeleg. Vă țin în brațe cu gândul. Știu ce înseamnă să vrei să faci ‘tot ce trebuie’. Dar vă rog… opriți-vă o clipă! Uitați-vă în ochii copilului vostru. Luați-l în brațe. Stați cu el. Jucați-vă. Ascultați-l, chiar și când nu vorbește. Pentru că terapia nu e acolo unde scrie pe ușă ‘terapie’, ci acolo unde copilul se simte în siguranță, acceptat necondiționat!”

Citește și:

Iulia Sabbagh

Concluzia ei este simplă, dar profundă:

„Geo, tu m-ai învățat tot. M-ai învățat că iubirea nu se măsoară în ședințe. Că progresul real e în zâmbet, în apropiere, în încredere. M-ai învățat că TU ești bine așa cum ești. Iar eu, mama ta, sunt cea care a fost nevoită să se vindece de așteptări, de frică, de presiune. Te iubesc! Cu tot ce ești. Așa cum ești.”


Pasionata de tot ce inseamna comunicare, scris si carti bune, m-am reorientat catre pasiunile mele dupa ce magia nasterii unui copil s-a produs si in cazul meu. Kinetoterapeut la baza, tehnician...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: