Interviu cu tenorul ŞTEFAN von KORCH: Muzica clasică este baza tuturor muzicilor

Astăzi, Ștefan von Korch este considerat unul dintre cei mai valoroși tenori ai României. Cu o prezență constantă în roluri principale atât în țară, cât și peste hotare, a fost descris de criticii muzicali ca având „abilități muzicale ieșite din comun”. În interviul care urmează, descoperim parcursul unui artist pentru care excelența nu este un ideal, ci o realitate construită prin talent, disciplină și viziune.

Publicul îl apreciază pentru interpretările inconfundabile ale partiturii sale din Carmina Burana, multiplele roluri de operă şi concertele din stagiunea Musical Extravaganza: artist complet, complex şi debordant de sincer, tenorul ŞTEFAN von KORCH, se pregăteşte pentru un sezon artistic intens: debut la Ateneul Român, o deplasare peste ocean, ca solist invitat în concertele „Los Tres Tenores” din America Centrală, concerte de acelaşi profil intitulate Duelul Tenorilor la Sibiu şi Craiova, plus continuarea întâlnirilor lunare cu publicul bucureştean, în concertele „Valsuri celebre,” „Vivo per lei” şi Christmas Extravaganza ori „Invitaţie la Vals,” în stagiunea Musical Extravaganza. Iar în final de an – apariţia de Gală în Crăciun Vienez la Sala Palatului.

Care a fost momentul decisiv în care ați știut că drumul dumneavoastră este muzica și mai ales opera?

Eu consider că muzica a fost o genă pe care am moștenit-o din partea bunicilor mei, pentru că bunicul din partea tatălui meu cânta la acordeon iar semnele că aș fi pe drumul muzicii au fost la vârsta de trei ani când tatăl meu mi a adus un acordeon micuț la care am învățat să cânt în două săptămâni, bineînțeles piese de tip muzică populară slovacă pe care le am auzit de la mama.

Opera a venit 16 ani mai târziu, când prin anul 3 -4 de facultate mi s a spus că vocea mea este de tenor și că aș putea să urmez studiul vocalității mele.

Cum reușiți să vă conectați emoțional cu un personaj sau cu o arie astfel încât publicul să simtă fiecare trăire?

Cred că cea mai importantă calitate este să te identifici cu acel personaj, să înțelegi textul pe care îl interpretezi, iar cea mai importantă latură este să fi fost în acea postură, daca iubește e important să simţi cum este iubirea, şi bineînțeles celelalte sentimente cu care trebuie sa te identifici pe parcursul rolului.

Aria din Romeo și Julieta ”Ah, leve toi soleil” mă face să mă simt mai uman decât sunt

Care este aria sau rolul care vă definește cel mai bine sufletul și de ce?

Cred că aria din Romeo și Julieta ”Ah, leve toi soleil” mă face să mă simt mai uman decât sunt, este o piesă care mă face să mă simt vulnerabil, până acum aceasta arie m-a făcut sa mă simt mai sensibil decât o arăt sau mă pot manifesta, are ceva aparte.

„Toate experiențele mele m-au făcut ceea ce sunt, călătoria în lumea muzicii este ceea care te formează, nu întâmplările singulare”

Există o experiență din cariera dumneavoastră care v-a schimbat profund, fie ca artist, fie ca om?

Nu pot să spun că am un astfel de moment, toate experiențele mele m-au făcut ceea ce sunt.Călătoria în lumea muzicii este ceea care te formează, nu întâmplările singulare. La fel ca om, te strunește experiența vieții în sine, toate sentimentele fac un "Tot" nu unul singular.

„Muzica clasică este baza tuturor muzicilor”

Într-o lume care se mișcă rapid și unde atenția publicului e mereu fragmentată, cum poate muzica clasică să-și păstreze relevanța?

Muzica clasică este baza tuturor muzicilor, nu invers, doar lumea şi-a diluat gusturile, şi din păcate în direcția rea, de slabă calitate. Tot ceea ce auzim noi în muzica uşoară şi ceea ce expimă ea, este de mult consumat în cea clasică, doar că vulgaritatea muzicii uşoare ne duce în alte sfere, uneori negative şi depresive. Nu că nu ar exista şi muzică bună, doar că e puţină. Noi vom continua să fim relevanţi chiar dacă suntem sau nu plăcuti. Ne reinventam.

„Vulgaritatea muzicii uşoare ne duce în alte sfere, uneori negative şi depresive”

Continuați stagiunea Musical Extravaganza 2025/2026 cu o mulțime de noutăți. Publicul va avea parte pentru prima dată de o producție integrală – „Carmina Burana” – dar și de o scenă deschisă pentru tineri muzicieni. Cum s-a născut această idee și cât de importantă este pentru dumneavoastră susținerea noii generații?

Vom încerca întotdeauna sa aducem lucruri noi şi interesante în atenţia publicului, chiar dacă lumea aşteaptă lucruri pe care le cunoaște, noi încercăm să mai surprindem publicul din când în când. Viitoarele generații trebuie să se susţină singure prin faptul că îşi dau interesul pentru muzică şi ceea ce este ea, noi vom încerca sa le fim mai aproape, dar asta depinde de ei ce şi cum fac, ca sa fie într-un standard la care publicul să şi-i dorească.

Ce criterii căutați atunci când alegeți aceste voci sau instrumente și ce sfat le-ați oferi tinerilor artiști care visează să urce pe scenă alături de dumneavoastră?

Eu nu ma consider cineva cu care nu se poate urca pe scena sau este inspiratia cuiva. Eu sunt un simplu artist care își dă interesul ca ceea ce interpretez pe scenă să fie calitativ, așa că primează calitatea: a vocii, a interpretării, a întregului ansamblu care ţine de muzică. Ca sa integrăm anumite momente de muzică în repertoriul nostru, trebuie să respecte tematica concertului.

Toamna aceasta este una extrem de intensă pentru cariera dumneavoastră. Pe 2 și 3 octombrie aţi fost solist în „Carmina Burana” la deschiderea stagiunii Filarmonicii din Arad, urmată de debutul la Ateneu cu Filarmonica „George Enescu,” în „Concert la Curtea Imperială.” Cum trăiți aceste momente și ce înseamnă pentru dumneavoastră o astfel de recunoaștere?

Repet, eu îmi fac doar datoria de Interpret, mă bucur foarte mult că pot apărea pe aceste scene, le mulțumesc celor care mă consideră valoros pentru acele momente, dar eu mă raportez la mine ca cineva absolut normal. Îmi place să fiu Eu, nu Artistul . Pe scenă mai accentuăm sentimentele, dar tot Ştefan eşti, că pe scena, că în afara ei.

În noiembrie sunteți invitat în America Centrală pentru un concert de Trei Tenori, iar în decembrie veți urca pe scena Sălii Palatului la „Crăciun Vienez.” Cum vă pregătiți pentru un final de an atât de plin și ce surprize pregătiți publicului?

Repertoriul pe care îl am de cântat îl cunosc, dar cum în fiecare zi ne trezim diferiți aşa trebuie să restudiez şi eu tot acest repertoriu, deci urmează o perioadă care mă va pune la muncă, dar mie îmi place asta, aşa că mă bucur de tot ceea ce urmează. Publicul va fi cu siguranță cel care se va bucura cel mai mult.

Repertoriul dumneavoastră variază de la mari arii de operă la concerte crossover cu influențe pop-opera. Care este provocarea cea mai mare atunci când treceți dintr-o zonă muzicală în alta?

Nu am probleme în a mă mula pe ceea ce urmează sa interpretez, muzica este muzică, partiturile sunt pline de culoare şi sentimente, așa că dacă îmi fac bine treaba şi studiez cum trebuie, publicul vede ce scrie compozitorul,iar asta este cel mai important.

Dincolo de scenă, cum reușiți să păstrați echilibrul între carieră și viața personală? Care sunt ritualurile sau pasiunile care vă ajută să vă regăsiți liniștea după concerte intense?

Din păcate nu prea am viața personală, dar nici nu știu cum aş manageria acest timp personal. Pasiunea mea dintotdeauna a fost muzica şi astfel probabil nu simt oboseala care inevitabil vine.

Dacă ar fi să priviți spre viitor, care este visul cel mai mare pe care doriți să-l transformați în realitate pe scenă?

Din fericire sau din păcate nu am astfel de visuri. Iau lucrurile cum vin, adica treptat.

---