prolaps uterinfoto: Africa Studio, Shutterstock

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Un articol realizat de Prof. Dr. Elvira Brătilă

Medic primar obstetrică-ginecologie

Șef Clinică Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie “Prof. dr. Panait Sârbu”

Membru fondator al Societăţii de Endometrioză și Fertilitate Est-Europeană

Președintele Societăţii Române de Uroginecologie

Prin prolaps uterin sau prolapsul organelor genitale se inţelege de cele mai multe ori prolabarea, respectiv deplasarea ȋn jos a organelor genitale interne, respectiv vagin și uter. Prolapsul utero-vaginal este o afecţiune complexă ce implică nu numai afectarea poziţiei organelor genitale, ci și a organelor vecine, respectiv vezică, rect, musculatura și fasciile planșeului pelvic. Afectarea ţesuturilor de susţinere și suport ale organelor pelvine - organe genitale, aparat urinar, rect- determină coborârea și ieșirea din pelvis a acestor organe ȋnsoţită de diverse simptome ȋn funcţie de organele prolabate. Defectele de statică pelvică sunt frecvent cunoscute de paciente după denumirea organului care și-a pierdut suportul și locul lui din pelvis-cistocel, rectocel.

Care sunt simptomele principale ale prolapsului uterin?

Ȋn acest tip de afecţiune ceea ce deranjează pacienta este protuzia prin vagina a organelor pelvice ce și-au slăbit mijloacele de susţinere, precum și simptomele urinare sau intestinale asociate. Aceste aspecte au un impact negativ asupra calității vieții afectând funcția sexuală, fiziologică și aspectul social al pacientei.

Cele mai cunoscute simptome urinare sunt incontinenţa urinară de efort, polakiuria (urinarea frecventă), imperiozitatea urinară (nevoia urgentă de a merge la toaletă pentru a urina), toate aceste simptome fiind determinate prin defecte ligamentare combinate care necesită un tratament chirurgical adecvat fiecărui defect. Simptomele intestinale ce pot să apară ȋn diverse forme de prolaps sunt: constipaţia, evacuarea rectală dificilă sau incompletă, incontinenţa anală - toate aceste simptome se pot rezolva prin restabilirea poziţiei normale a organelor pelvice și intărirea mijloacelor ligamentare de suport.

Cum se abordează prolapsul uterin si care sunt cele mai eficiente proceduri chirurgicale uzitate ȋn tratamentul aceastei patologii?

Cunoașterea anatomiei și evaluarea corectă a tuturor defectelor asociate permite tratarea eficientă a unui caz de prolaps uterin. Având în vedere că există mai mult de 200 de proceduri pentru tratamentul prolapsului uterin, evaluarea și sancțiunea chirurgicală inițială reprezintă elementul cheie pentru a obține un tratament adecvat, individualizat pentru fiecare pacientă în vederea corectării prolapsului uterin și a tuturor defectelor asociate. În acest fel, rata de recidivă este scăzută și șansele de vindecare sunt mari.

În cazul în care pacienta suferă două sau mai multe intervenții chirurgicale pentru corectarea tulburărilor de statică pelvică, țesutul fibros care se formează în urma fiecărei intervenții chirurgicale modifică forțele biomecanice care acționează în mod normal la nivelul pereților vaginali. Aceste cazuri reprezintă deseori o provocare pentru chirurg și trebuie evaluate corespunzător preoperator pentru a putea beneficia de un tratament adecvat într-un centru terțiar cu experiență pentru a avea șanse de reușită.

Din punct de vedere biomecanic, planșeul pelvic este compus din mușchi și țesut conjunctiv. Mușchii reprezintă componenta activă, care prin intermediul contracțiilor, sunt responsabili de toate funcțiile planșeului pelvic. Țesutul conjunctiv, compus din fibre elastice, colagen și matricea extracelulară oferă un suport structural pentru organele pelvine: uter, uretră, vezică urinară și rect.

Există două forme principale de prolaps uterin. Prima formă este reprezentată de prolapsul cu modificări anatomice reduse - forme minime de prolaps - care generează tulburări funcționale importante și generează o simptomatologie dureroasă importantă. A doua formă este reprezentată de prolapsul cu modificări anatomice majore – prolapsul avansat la care pacienta percepe protuzia organelor pelvice prin vagin - care sunt însoțite de tulburări funcționale minime și simptomatologie dureroasă redusă.

Majoritatea pacientelor cu prolaps uterin sau prolaps de boltă vaginală descriu durerea pelviană ca o senzație de tracțiune care apare cel mai frecvent în poziție verticală și care este ameliorată în momentul în care se întind. Din acest motiv, nu putem să spunem că există o relație liniară între forma de prolaps și durerea percepută de către pacientă. Astfel, putem să întâlnim forme incipiente de prolaps uterin care sunt asociate cu o durere crescută precum și forme avansate de prolaps uterin în care fenomenele dureroase nu deranjează pacienta.

În ceea ce privește simptomatologia, trebuie să privim relația strânsă dintre anatomie și funcția tractului genital inferior, a tractului urinar și corpul perineal. Din acest motiv, prolapsul uterin (uneori chiar și în formă incipientă) se poate asocia cu o varietate largă de simptome ce afectează mai multe compartimente.

Tratamentul prolapsului uterin trebuie să țină cont de toți factorii enumerați anterior și să fie individualizat pentru fiecare caz în funcție de grad, vârstă, comorbidități și simptome. Tratamentul este chirurgical și constă ȋn restaurarea anatomiei pelvi-perineale prin refacerea ţesuturilor de susţinere și suspensie a organelor pelvine. Acest lucru se poate realiza utilizând țesuturile proprii ale pacientei sau meșe sintetice. De cele mai multe ori intervenţiile chirurgicale folosesc tehnici combinate prin care se reconstruiesc ligamentele și fasciile utilizând ţesuturile proprii ale pacientei, ȋn acest fel, putând fi refăcute structurile complet distruse folosind cantităti minime de meșe sintetice.

Care sunt factorii agravanţi ai bolii și cum pot pacientele preveni această suferinţă?

Pornind de la cauzele care provoacă slăbirea structurilor uterine care devin inapte pentru a menţine ȋn poziţie anatomică uterul, factorii care ar putea influenţa slăbirea mușchilor pelvieni ar putea fi ȋn legătură cu procesul firesc de pierdere a tonusului muscular datorat leziunilor provocate ȋn timpul nașterii sau pierderii tonusului ca rezultat al ȋmbătrânirii, uneori prolapsul uterin producâdu-se ȋn timpul menopauzei când hormonii ce reglează ciclul ovarian dispar. Obezitatea, constipaţia sau tusea cronică ar putea declanșa sau agrava manifestările bolii.

Dacă vorbim despre prevenţie, există anumite sfaturi utile mai ales ȋn ce privește ameliorarea simptomelor și anume:

  1. Menţinerea unei greutăţi corporale normale
  2. Alimentaţia bogată ȋn proteine
  3. Evitarea ridicării greutăţilor
  4. Exerciţiile Kegel
  5. Stoparea fumatului

Intervenţiile chirurgicale pentru prolaps rezolvă defectele și simptomele existente la acel moment, dar ȋn timp, deoarece prolapsul apare ca urmare a slăbirii sistemelor de susţinere și suport a organelor pelvice, pot să apară forme de prolaps ȋn același sau ȋn alte compartimente pelvice.

“Având ȋn vedere aceste probleme complexe ce caracterizează statica pelvică, trebuie să subliniez câteva puncte foarte importante:

1. Tratamentul chirurgical al prolapsului utero-vaginal presupune alegerea tehnicii chirurgicale potrivite ȋn funcţie de defectele anatomice și simptomele fiecărei paciente;

2. Prima intervenţie este cea mai importantă, cu cea mai mare rată de succes. O intervenţie chirurgicală ce nu ȋși atinge scopul - să refacă anatomia și fiziologia planșeului pelvic - prin zonele cicatriciale pe care le realizează determină apariţia unei patologii “de novo” ce poate să fie pentru femeie chiar mai invalidantă decât ȋnainte de operaţie.

3. După tratamentul chirurgical al prolapsului utero-vaginal pacienta trebuie să includă ȋn regimul său de viaţă respectarea factorilor specificaţi ca factori de prevenţie deoarece sunt importanţi ȋn reducerea riscului de recidivă.” concluzionează Dna. Prof. Dr. Elvira Brătilă.

Foto prima pagina: NinaMalyna, Shutterstock

Legatura dintre alunite si alte boli
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: