Ce contraindicații există în cazul tratamentului cu implant dentar?

În plus, rata de succes a unui tratament cu implant dentar este, potrivit specialiștilor, de 98-99%, devenind în timp o opțiune din ce în ce mai solicitată la nivel global și recomandarea principală a medicilor stomatologi în cazul dinților lipsă.

Alegerea unui implant dentar ca opțiune de tratament oferă o serie de avantaje:

• arată, se simte și se comportă la fel ca dintele natural
• redă complet funcționalitatea și estetica naturală a zâmbetului
• reprezintă o alternativă optimă la protezele și punțile dentare, care pot compromite dinții sănătoși pentru a fi fixate
• previne modificarea structurii faciale ca urmare a pierderii dinților.

Cu toate acestea, există și anumite contraindicații.

În funcție de starea de sănătate, contraindicațiile pot fi absolute, relative (sistemice) și locale.

Contraindicații absolute în cazul tratamentului cu implant dentar

Pentru ca tratamentul cu implant dentar să fie unul de succes este esențial ca pacienții să nu aibă afecțiuni grave. În această categorie intră infarctul recent, insuficiența cardiacă severă, cardiopatiile valvulare, radioterapia la oasele maxilare, tumorile maligne sau afecțiunile osoase considerate severe, tulburările de coagulare a sângelui, tulburările psihice avansate, SIDA și chiar situațiile în care există transplant de organe.

(Studiul “Contraindicații medicale pentru terapia cu implanturi: Partea I: Contraindicații absolute”, apărut în Implant Dentistry, publicație a Congresului Internațional al implantologilor)

Trebuie menționat faptul că unele dintre aceste interdicții nu sunt valabile toată viața, astfel că este nevoie de comunicarea cu medicul stomatolog pentru a afla dacă pacientul a devenit eligibil.

De exemplu, pacienții care fac citostatice sau radioterapie pot ajunge să fie eligibili pentru tratamentul cu implant dentar după un interval mai lung de la finalizarea tramentelor respective. În aceeași situație se află și persoanele care au osteoporoză.

Contraindicații relative (sistemice) în cazul tratamentului cu implant dentar

Unele afecțiuni, precum diabetul și osteoporoza, sau obiceiuri sistemice, cum ar fi fumatul, influențează durata de viață a unui implant dentar în diferite grade. Totuși, chiar dacă există anumite tulburări, atunci când acestea sunt controlate, rata de succes a unui implant poate fi la nivelul celei înregistrate în cazul în care sănătatea este una bună.

Practic, pacienții care suferă de anumite afecțiuni trebuie să fie supuși unei evaluări amănunțite înainte de intervenție. În categoria acestor afecțiuni intră diabetul (în special cel insulino-dependent), angina pectorală, osteoporoza, unele boli autoimune, bolile cardiovasculare, hipotiroidismul, unele boli psihiatrice.

În categoria bolilor cardiovasculare intră hipertensiune arterială, ateroscleroză, stenoză vasculară, boala coronariană și insuficiență cardiacă congestivă.

Sunt considerate contraindicații relative adolescența, vârsta înaintată, graviditatea, dependența de țigări, alcool sau droguri.

(Studiul “Contraindicații medicale pentru terapia cu implanturi: Partea II: Contraindicații relative“, apărut în Implant Dentistry, publicație a Congresului Internațional al implantologilor)

Persoanele sub 18 ani nu pot fi eligibile pentru tratamentul cu implant dentar, deoarece medicii apreciază că, la această vârstă, nu s-a finalizat perioada de formare a oaselor maxilare.

Organizația Mondială a Sănătății definește un adolescent ca având vârste cuprinse între 10 și 19. O preocupare majoră în plasarea implanturilor la adolescenți este posibilitatea relocării sau deplasării cu timpul a dentiției naturale. În plus, plasarea unui implant ar putea inhiba procesul de creștere a dinților.

La polul opus, se află persoanele cu vârste înaintate, care tind să aibă o prevalență mai mare a bolilor locale sau sistemice, însă nu există studii care să demonstreze că există o legătură directă între vârsta înaintată și eșecul unui implant dentar.

(Studiul “Factori de risc asociați cu implanturile dentare la pacienții sănătoși și cei cu probleme medicale“)

Contraindicații locale în cazul tratamentului cu implant dentar

În acest caz e vorba de tulburări locale, de obicei la nivelul cavității bucale, care nu permit pentru moment un tratament cu implant dentar.

De exemplu, osul alveolar nu are dimensiunile optime pentru a susține implantul sau prezintă infecții cronice (un implant dentar trebuie să fie înconjurat de țesut osos sănătos pe toată lungimea lui), sinusurile maxilare interferează cu implantul, hipersensibilitate la materialul din care este realizat implantul (alergiile apar, însă, destul de rar), igiena orală este una deficitară, pacientul are bruxism.

De asemenea, pot fi incluse și tumorile maligne locale, afecțiunile osoase metabolice și cazurile de pemfigus.

Majoritatea acestor neajunsuri sau afecțiuni pot fi remediate prin intervenții preoperatorii și tocmai de aceea contraindicațiile sunt locale. De exemplu, în cazul osului alveolar se poate face adiție osoasă, în cazul sinusurilor maxilare se poate face operație de sinus lift, igiena orală poate fi corectată, iar bruxismul este una dintre afecțiunile care pot fi tratate.

În concluzie, nu orice pacient poate apela la tratamentul cu implant dentar, medicul stomatolog fiind cel care ia decizia adecvată și inițiază planul de tratament. Prin urmare, alegerea unui medic stomatolog cu experiență joacă un rol important atunci când scopul final este acela de a avea un zâmbet perfect.

---