Sa mergem mai departe

de fapt ce contezeaza mai mult intr-o relatie???

credeti in iubiri ``pe neve``?

Postat pe 30 Noiembrie 2007 02:40
Stiu ca ploaia si vremea urata indispune pe toata lumea.Apa care se strange la iesire din metrou si oameni care se imbulzesc peste tine,trepidand violent pe geaca ta si cizmele tale abia scoase de la naftalina.Te enervezi si simti cum umbrela se indreapta catre capetele lor seci"DOamne ce oameni idioti"!Poate ca ziua ta ar fi o experienta hazlie si poznasa daca nu ai ajunge acasa unde mobila scartie de viscolul de afara si tot ce zace in bucataria ta este un pahar de cola statut de 3 zile.Poate ca asta doare cel mai mult pentru oamenii de rand.Pentru ca nu mi explic de ce cei mai bogati oameni din lume totusi afiseaza un zambet discret de fericire.Si poate ca nu e dragostea si caldura celui care nu te-a parasit cand aveai cea mai multa nevoie de el,poate e doar fercirea banului ,dar stai sa te gandesti .. tu ce fericire ai? Viata e ciudata ,sincer.Stateam acum 2 ani langa o persoana cu care credeam din tot sufletul ca o sa-mi impart fericirea ,undeva pe un teren luuung de multe hectare cu pomi fructiferi si famlie fericta si unita.Dar ca uite ca printul se transforma in broscoi.. si unul las ... care isi baga capul in balta cand ii spui "am nevoie de tine".Dupa 2 ani in care am tras amandoi de o relatie ,care acum imi dau seama era mai buna cu mult decat rezultatul final,am sfarsit singura intr-o lume noua .Intr-o saptamana in care iti faci 20 de prieteni noi si cei vechi nu te suna ,iar metrourile sunt pline la fiecare secunda de fete noi,ti-ai dori o clipa sa se opreasca timpul si sa-l suni asa cum faceai odinioara,venea numaidecat cu o ciocolata buna sa te pupe pe nas si sa ti zica in gluma "hai k n-o fi moarte",dar acum o faci si suna ocupat sau iti respinge ,dupa care te suna si-ti zice "ce e ?".Si atunci simti ca cerul iti cade in cap,pentru ca in secunda aceea nu exista nimeni caruia sa-i zici ma simt singura raaau... si sa ti spuna "va fi bine".Si dupa 2 luni in care stati in acelasi oras ,nu cum ati stat 1 an la 40 de min departare,cu vederi rare dar dragastoase in fiecare weekend,realizezi ca departarea devine de 10 ori mai mare.Vrei sa intelegi,dar nu ai ce.Doare atat de tare sa stii ca nu e vina ta.Si ce faci? Incerci sa tii un discurs coerent si simpatic in care iti spui ,ce dracului se intampla cu noi ? Ne-am mosit.Si el sa zica ..da bine.PUNCT.Pana la urma singura solutie este sa mergi mai departe ,dupa ce va despartiti si ajungeti exact oamenii de care va era cel mai rau frica.De ce ? Si mai ales..cum mergem mai departe ,cand fiecare ochi inchis seara este o imagine spre rerposurile care un om care "te iubea " ti le facea zilnic.Aia nu e bine,aia nu e bine,pana si cand coboram la metrou nu era bine ca eu faceam stanga ,desi asa trebuia ,sau luam metroul gresiy si eu ma amuzam iar el cu ura "ma invinuia".Unde e spontaneitatea,si bucuria vietii? Am stat un an el la Bucuresti si eu la Ploiesti si ne faceam seara planuri in telefon de cum o sa iesim noi la teatru si in parc.Mi a fost alaturi in cele mai grele momente ,desi sa fim sinceri,o astfel de relatie nu rezista in mod normal.SI a rezistat..sunt sigura ca perioada aia nu a avut pe nimeni altcineva.SI acum cand in sfarst am depasit cele mai grele obstacole .. nu am putut fi fericiti,desi eu m-am maturizat si am devenit ceea ce visam amandoi sa fie bine.Apoi am realizat ca era doar visul lui si eu ca o marioneta ii faceam pe plac de dragul iubirii.Am ajuns sa se ne despartim.. motivul? CA NU II ARAT destula afectiune ,dupa cat am dat de la mine.M a distrus moral .Si in clipele acelea in care nu mai aveam nici un scop in viata mi-am dat seama ca trebuie sa merg mai departe.Strainii pe care ii am acum prieteni,nu fac altceva decat sa si ciuleasca urechile la ce e mai rau pentru tine si apoi sa-ti dea sfaturi gresite,insa important este sa crezi ca poate tot raul care ti s-a intamplat a fost sa decatuseze o perte din tine pe care ai pierdut-o acum mult timp.Liberatea de a alege pentru unul nu pentru amandoi. A fost o dezamagire recunosc.. si inca mai am cosmaruri seara ,ar dimineata ma uit ca lumea nu asteapta ca eu sa plang pe toate melodiile triste pana o sa scap definitiv de el.Macar sunt optimista.
mi-a placut mult sa citesc ce-ai scris..ai atata dreptate..suntem inconjurati de atat de multi oameni si totusi suntem extrem de singuri.e parca o lupta perpetua pentru un loc intai si fiecare dintre cei antrenati calca in picioare tot ceea ce intalneste in cale in cautarea unei himere..si alergi, alergi si te intrebi ce cauti si te trezesti atat de pustiit si nu vrei decat sa ai pe cineva alaturi care sa-ti stie micile placeri si sa-ti fie alaturi macar la telefon. dar teama asta de singuratate si dorinta de protectie ne face , de multe ori sa acceptam alaturi oameni care nu ne implinesc si, de multe ori, reusim sa ne desprindem doar datorita factorilor externi..avem impresia ca a fost o conspiratie malefica, ca suntem profund nefericiti...insa va fi bine, trebuie sa fie bine si puterea d a iubi si de a fi dezamagit e inepuizabila..asa ca ..ochii larg deschisi si zambetul pe buze...cu optimismul la inaintare...
Bu-Maruta Postat pe 6 Decembrie 2007 20:07
Mult adevar ai spus si tu bu-maruta... Simt ca parca mi-ai povestit viata. De fiecare data cand m-am desprins de cineva, a fost fie pentru ca a decis el, fie pt ca eu am asteptat acea "forta exterioara" de care vorbesti, incapabila sa infrunt lumea de dincolo de usa casei singura, stiind ca atunci cand ma intorc m-ar astepta doar un pat rece si gol. Asa ca am iubit pentru prima oara, dar nu cum visam si acea forta a venit si m-a luat pe sus si am iubit nu cum poate imi imaginam cel mai frumos mod...mult peste, a fost tot ce imi doream dar se pare ca eu nu am fost tot ce isi dorea el...Si s-a rupt de mine iar eu acum iubesc iar, dar tot cu jumatati de masura si iar ma vad asteptand acea forta exterioara. Dar oare este corect fata de el? Fata de ei? Merita ei sa sufere din cauza lasitatii mele? A unei slabiciuni pe care nu o pot invinge? Ai iubit vreodata asa? Mult timp...dar nu cu totul? Eu da...si ajunsesem sa ma resemnez cu ideea ca asta e dragostea ce trebuie sa mi-o traiesc. Si chiar daca ar fi fost un sot perfect, l-am lasat pt ce parea nimic la inceput, dar care mai apoi s-a dovedit a fi cel mai puternic sentiment trait vreodata. Si chiar daca m-a facut sa sufar ca nimeni altcineva...eu tot il iubesc...si cel mai probabil o voi face pana cand altcineva mai bun ma va face sa-l uit. Dar e o sansa...e o sansa ca nimeni sa nu poata face asta. Iar eu sa raman vesnic cu el in suflet, in piele. Ce fac?

adinadm78 Postat pe 7 Decembrie 2007 11:31
of..la naiba..as vrea atat de mult sa nu te inteleg insa, din pacate o fac..sunt crampeie din propriile mele ganduri..la fel..am ranit un om care avea toate acele trasaturi bune si blande pe care sustinem ca le dorim, fiecare dintre noi, insa care nu ne satisfac setea chinuitoare..nu sunt artificiile, nu e implozia aia mult visata..e ceva caldut la care initial nu renuntam de teama singuratatii..iti spui ca e si asta un soi de iubire, ca esti protejata, ca esti iubita.si cand te resemnezi cand iti spui ca asta e drumul tau linistit simti caldura dogoritoare care te atrage ca un magnet..si pleci, calci totul in picioare,nu te mai intereseaza dect durerea ta si e curios dar..ajungi sa te imprietenesti cu durerea, sa capeti un fel de voluptate din suferinta asta cronica. stii ca te va rani dar simti ca traiesti..in sfarsit.poate tanjesti la viata aia calma dar e atat de departe si doar singuratea ti-o aduce in minte.si iubesti, si suferi, si urasti si faci lucruri pe care nu credeai ca vei fi in stare sa le faci vreodata si asta asa..la nesfarsit sau pana cand iubirea moare incet in tine pentru a inflori din nou cu putere mult sporita. eu ma bucur ca faptele exterioare m-au smuls dintr-un soi de uitare de sine...iubesc si sufar insa...TRAIESC
Bu-Maruta Postat pe 7 Decembrie 2007 18:39
cum ii aia, mai bu-maruta, 'tu ce fericire ai'? fericirea e asa, ca o poseta, pe care o ai, adica o posezi in garderoba personala, si care-i alba, sau neagra, sau cu buline, ca, deh, am aflat ca asta-i trendu' anul acesta, si poate fi mai mare sau mai mica, sau medie, sau de zi sau de seara? cum vine asta 'tu ce fericire ai'? cat despre restul postului si comentariilor, zic sa lasati autocompatimirea, ca nu-i buna la nimic, si plansu' cu lacrimi de crocodil, care nu face decat sa-ti umfle ochii si sa-ti strice tenul, si zau ca-i pacat. cine-o sa te/va mai placa, asa, plansa/e si umflata/e, ca o/nishte broscutza/e??? ca, stiti deja, probabil, numai noi, femeile, credem ca un broscoi se poate transfoma in print daca-l pupi, si, drept urmare, ne mai pupam si cu broscoi. barbatii nu! ei, daca te vad ca arati ca o broscuta, nu mai stau sa cugete ca daca te pupacesc un pic poate te faci printesa. nu, nu, sigur nu gandesc asa! so, lasa plansul, singuratatea si oftatul de una singura sau pe cine stie ce umar plin de compasiune, falsa, de multe ori, si iesi in lume. barbati, am mai zis, sunt cu gramada. si nu-s chiar toti broscoi! unii mai sunt si printi...
Postat pe 18 Februarie 2008 10:13
te inteleg. si eu am avut o relatie care s-a terminat brusc, din greseli facute ba de unul , ba de celalat. ceea ce conteaza insa este sa putem trece peste. sa putem merge mai departe. pt lucrul asta e nevoie insa sa contientizam doar partea neagra a situatiei. sa uitam ce ne-a facut sa radem , sa uitam ce am uibit. sa ne aducem aminte doar ceea ce ne-a ranit. in final nu conteaza decat ca s-a terminat, nu ca ce bine a fost cand eram impreuna. si daca s-a terminat atunci insemana ca nu exista alta cale. trebuie sa mergem mai departe, fara a ne mai gandi la ce a fost frumos. trebuie sa gandim spre binele nostru: vom uita si vom lasa totul deoparte. nu merita cineva care ne face sa suferim cu buna stiinta , atat iubire si atata durere. acesta este doar parerea mea de care si eu incerc sa ma tin. e greu, cred ceea ce am scris mai sus, dar vreau sa subliniez ca este extrem de greu. sper sa iti gasesti linistea interioara si forta necsara ca sa uiti tot. uneori, nu merita nici macar amintirile placute sa le tii minte.
bubulina228 Postat pe 10 Iulie 2008 14:16
sincer, nu prea am ce sa spun. e greu sa treci peste dezamagiri , dar nu avem alta optiune
morticia_adams Postat pe 5 Octombrie 2008 20:46
oameni suntem avem dreptul sa gresim...
bestiuitza Postat pe 5 Octombrie 2008 21:10
De la: iulia_little, la data 2008-02-18 10:13:44cum ii aia, mai bu-maruta, 'tu ce fericire ai'? fericirea e asa, ca o poseta, pe care o ai, adica o posezi in garderoba personala, si care-i alba, sau neagra, sau cu buline, ca, deh, am aflat ca asta-i trendu' anul acesta, si poate fi mai mare sau mai mica, sau medie, sau de zi sau de seara? cum vine asta 'tu ce fericire ai'? cat despre restul postului si comentariilor, zic sa lasati autocompatimirea, ca nu-i buna la nimic, si plansu' cu lacrimi de crocodil, care nu face decat sa-ti umfle ochii si sa-ti strice tenul, si zau ca-i pacat. cine-o sa te/va mai placa, asa, plansa/e si umflata/e, ca o/nishte broscutza/e??? ca, stiti deja, probabil, numai noi, femeile, credem ca un broscoi se poate transfoma in print daca-l pupi, si, drept urmare, ne mai pupam si cu broscoi. barbatii nu! ei, daca te vad ca arati ca o broscuta, nu mai stau sa cugete ca daca te pupacesc un pic poate te faci printesa. nu, nu, sigur nu gandesc asa! so, lasa plansul, singuratatea si oftatul de una singura sau pe cine stie ce umar plin de compasiune, falsa, de multe ori, si iesi in lume. barbati, am mai zis, sunt cu gramada. si nu-s chiar toti broscoi! unii mai sunt si printi... Bravo Iulia. Sunt intr-utotul de acord cu tine. Noi femeile ar trebui sa fim mai puternice, sa nu ne mai plangel, sa ne vaicarim, sa oftam, sa ne plangem pe nu stiu ce umar. Ar trebui sa fim mult mai zambitoare,optimiste, sa iesim mai mult. Chiar citeam pe forum la nu stiu ce topic.... ca atunci cand suntem indragostite suntem mult mai atragatoate si atragem mult mai mult atentia decat atunci cand suntem singure pt ca emanam aceea incredere de sine, aceea energie. Parerea mea despre sfarsitul unei relatii? Eu cred ca cel mai bine ar fi ca dupa ce termini o relatie sa-ti iei un anumit timp, sa stai sa jelesti, sa te plangi si tot tacamul, pana simti ca ai eliminat tot raul ala din tine, iti clarifici sentimentele, dupa care iti vezi frumos de viata caci in definitiv, nu ni se da mai mult decat putem suporta. Fiecare intamplare prin care trecem este o lectie de viata si uneori mai trebuie sa luam si lucrurile asa cum vin, fara sa ne mai batem atata capul! Sa aveti inspiratie, doamnelor!
Postat pe 5 Octombrie 2008 21:45
raluka, nu te inteleg/despre ce "rau" vorbesti tu ca ar trebui eliminat la sfr unei relatii? sau era vorba despre "parerea de rau" ca fiinta draga nu mai este linga tine... daca o relatie ti-a lasat un gust amar, inseamna ca nu ai fost alaturi de omul potrivit - tu singura esti cea care a construit un vis, in timp ce realitatea era diferita - si pe tine trebuie sa te acuzi ca nu ai cunoscut indeajuns omul respectiv...si te-ai grabit... daca insa nu fost asa - si cel care a plecat a fost intr-adevar OMUL/atunci inseamna ca tu ai gresit - si trebuie sa inveti din greselile pe care le-ai facut/iar in acest caz nu trebuie sa plingi si sa jelesti, ci sa intelegi ca acea relatie te-a imbogatit spiritual... iar daca a fost doar o aventura/si nu ai inteles asta/din nou este vina ta/uneori si aventurile au "gustul lor special" si te ajuta sa evoluezi.. sa cunosti oamenii si pe tine insati... e drept ca despartirile sint grele - uneori memoria senzoriala/tactila, olfactiva etc. doare cumplit - dar bucura-te in acele momente, ca si cind ai retrai clipele fericite/ daca acestea au existat cu adevarat...si nu a fost doar...propria ta fantezie...
Postat pe 5 Octombrie 2008 22:56
of, ce ti-e si cu iubirea asta!!! vad ca nu sunt singura care a suferit din dragoste, dar ce parere aveti ce tarie sufleteasca poate avea o persoana care la 15ani primul iubit o paraseste pt prietena ei, la 16ani este abuzata fizic si trece singura prin asta ca nu are intelegere si suport din partea parintilor, si cand abia dupa 2 ani are curajul sa accepte apropierea unui baiat, acesta o paraseste fara nici o explicatie dupa 3 luni, urmeaza alte cateva tentative de relatii cu final dezamagitor. la 18 ani cunoaste un baiat frumos si crede ca e printul sosit pe cal alb dar care isi arata lasitatea dupa 2 ani de relatie si imediat dupa casatorie o ia la pumni, isi varsa toti nervii si frustrarea pe ea pt ca nu este pregatit pt viata de fam cu atat mai putin pt un copil, care e abuzata fizic si psihic si lovita cu piciorul in burta sa piarda copilul, dupa nastere la 5 sapt. iar violata dar acum de propriul sot. si totul pt ce??? ce vina a avut??? CA A IUBIT PREA MULT!!!! dar cum toate au si un sfarsit, credeti-ma ca si iubirea se satura sa sufere, sa planga, sa spere in schimbare si pe masura ce iubirea moare, in suflet apare un alt sentiment, dorinta de libertate, cu orice pret si e inevitabil divortul care abia a 3-a oara se finalizeaza cand in suflet nu mai este nici urma din iubirea ce a fost vreodata. dar credeti ca suferinta dispare odata cu partenerul parasit? nu nu nu nici pe departe. urmeaza frica de singuratate, frica de a ramane cu un copil dar noroc cu parintii care au realizat ca nu e buna atitudinea strutului si asa ca era momentul sa te pui pe picioare si capul sus. si cum dupa ploaie intotdeauna iese soarele, intra furtunos in viata ta iar iubirea. si iar suferi pt ca din lasitate nu e in stare sa-si asume relatia in fata societetii, pt ca in 4 luni de iubire te paraseste de 6 ori, pt ca nu stie sa raspunda pt faptele lui si clacheaza cand il anunti ca astepti copilul lui si iar fuge, pt ca il ierti din nou chiar daca te doare sufletul pt acel copil dar nu era momentul sa ramai divortata, cu un copil de 10 ani si sa mai altul pe care tatal nu il vrea, si suferi din nou pt ca e foarte greu sa iti construiesti o relatie cand ai avut parte numai de esecuri si speranta incepe sa dispara. suferi si din nou pui piciorul in prag doar o viata ai si nu merita sa traiesti cersind dragostea celor care nu vor sa ti-o dea. dar cand esti pe punctul de plecare, parca ceva te retine, d-zeu nu accepta revolta si totul trebuie sa fie asa cum a planuit EL. iti da atat cat sa poti duce, nu mai mult, dar si ocazia de a regreta si a lua hotararea cea mai buna, si chiar daca esti nemultumita de raceala partenerului si cauti iubire in bratele altuia, d-zeu asa aranjeaza lucrurile sa fie bine. iertarea e reciproca si de 4 ani traiesc asa cum mi-am dorit dintotdeauna, iubita, fericita, linistita. ce intelegeti cand un barbat iti spune: ESTI TOT CE IMI DORESC DE LA VIATA, TE-AM CAUTAT 34 DE ANI SI CAND TE-AM GASIT AM REALIZAT CA AM RENASCUT, NU TIN LA PERS MEA PE CAT TIN LA TINE SI DACA AR FI POSIBIL SA TE IUBESC MAI MULT AS INNEBUNI DE ATATA IUBIRE. acum am uitat tot ce a fost rau in viata mea pt ca insasi viata m-a rasplatit pt tot, cu aceasta fericire imensa. niciodata nu e prea tarziu sa fii fericita. va doresc tot binele din lume. va pup
Postat pe 6 Octombrie 2008 09:33
trebuie sa marturisec k mi'a placut enorm de mult articolul tau! dar stii scopul vietii noastre este sa fim fericiti,chiar daca asta dureaza un an ,2...mai multi.incearca sa treci peste asta si vei vedea cum viata capata un alt sens...te pup si multa bafta in continuare.ai grija de tine!
kate_ele Postat pe 1 Noiembrie 2008 14:14
pt.lucetta ai scris foarte frumos,ai avut o viata grea ai suferit mult.ma bucur din tot sufletul ca ai intalnit un barbat asa bun sa te faca fericita!!!meriti din plin la cat ai tras!!iti doresc multa multa fericire de acum incolo!!!
Postat pe 7 Noiembrie 2008 12:45
multumesc luna5 pt. urare si la randul meu va doresc tuturor sa invatati sa atrageti dragostea si fericirea in viata voastra si cand o intalniti sa nu o mai scapati din mana, chiar daca vi se pare greu sa nu incetati sa sperati, sa iubiti si sa cautati fericirea in fiecare moment al vietii voastre si nu in ultimul rand va recomand sa va schimbati modul de a gandi, de a plange si de a va autocompatimi (asta celor care cred ca e sfarsitul lumii cand o relatie se sfarseste). totul are un inceput si un sfarsit, dar depinde cum traim viata intre aceste extreme. cautati filmul-THE SECRET- (secretul) cautati subtitrarea, incercati sa intelegeti cea mai puternica lege universala : LEGEA ATRACTIEI care zice asa: CE GANDESTI EMANI SI CE EMANI ATRAGI. daca ganditi pozitiv numai lucruri bune vi se intampla dar si invers este valabil. va doresc tuturor tot binele din lume multa fericire si o viata plina de bucurii. va pup
Postat pe 9 Noiembrie 2008 13:59
cel mai frumos si interesant topic.....si asta datorita voua celor care da-ti o alta lumina suferintelor prin care ati trecut...o lumina optimista....va poop pe toate si va urez succes in iubire...by the way lucetta foarte emotionante postarile tale....se vede ca esti o femeie puternica(ma simt rusinata pt k eu ma consideram o ''martira''....si nici nu trecusem pe sfert,prin ce ai trecut tuh)take care all kiss
Postat pe 20 Ianuarie 2009 03:26
multi se vor regasi in ceea ce ai scris tu. Dar asta e viata.Cine nu a suferit macar odata din dragoste,cine nu s-a luptat cu singuratatea pt. o perioada in viata lui?Am trecut prin asa ceva si stiu cum e dar m-am obisnuit,incerc sa fiu multumita cu mine insami si cu viata mea asa cum e ea.Am avut momente in care nu-mi venea sa stau in casa de singuratate,cind vb. la telefon cu prietenele ore intregi pt a nu ma smti singura,cind nu puteam nici sa maninc singura.Dar cea care ne tine in viata e SPERANTA.Vreau sa ma bucur de fiecare zi chiar daca in viata mea nu e nimeni.Ma bucur ca e toamna,ca ma duc in parc,ca sint sanatoasa,ca pot face ce vreau.....incerc sa ma bucur in fiecare zi de cite ceva.Asta nu inseamna ca nu simt lipsa cuiva care sa ma sune sa ma intrebe ce fac, care sa ma sarute dimineata,care sa-mi spuna ca-i e dor de mine,cu care sa ascult o melodie draga......Dar ........momentele de singuratate din viata noastra nu sint intimplatoare:avem timp sa reflectam la ce a fost,ce ar fi putut fi.avem timp sa ne facem bilantul, sa ne facem propuneri, sa ne autoanalizam ,sa ne gasim defecte si calitati.NIMIC NU ESTE INTIMPLATOR IN VIATA.
kudika033765 Postat pe 29 Septembrie 2009 20:13
multi se vor regasi in ceea ce ai scris tu. Dar asta e viata.Cine nu a suferit macar odata din dragoste,cine nu s-a luptat cu singuratatea pt. o perioada in viata lui?Am trecut prin asa ceva si stiu cum e dar m-am obisnuit,incerc sa fiu multumita cu mine insami si cu viata mea asa cum e ea.Am avut momente in care nu-mi venea sa stau in casa de singuratate,cind vb. la telefon cu prietenele ore intregi pt a nu ma smti singura,cind nu puteam nici sa maninc singura.Dar cea care ne tine in viata e SPERANTA.Vreau sa ma bucur de fiecare zi chiar daca in viata mea nu e nimeni.Ma bucur ca e toamna,ca ma duc in parc,ca sint sanatoasa,ca pot face ce vreau.....incerc sa ma bucur in fiecare zi de cite ceva.Asta nu inseamna ca nu simt lipsa cuiva care sa ma sune sa ma intrebe ce fac, care sa ma sarute dimineata,care sa-mi spuna ca-i e dor de mine,cu care sa ascult o melodie draga......Dar ........momentele de singuratate din viata noastra nu sint intimplatoare:avem timp sa reflectam la ce a fost,ce ar fi putut fi.avem timp sa ne facem bilantul, sa ne facem propuneri, sa ne autoanalizam ,sa ne gasim defecte si calitati.NIMIC NU ESTE INTIMPLATOR IN VIATA.
kudika033765 Postat pe 29 Septembrie 2009 20:13
MI-am dat seama, citind pe rand, ca nu suntem singure niciuna din noi ! Chiar daca nu ne cunoastem, suntem impreuna aici si ne simtim bine Putem merge mai departe, aici ramane scris atat de frumos, de cald si de pur, toata durerea pe care o vom lasa - bibelou de portelan, pe un raft prafuit - ca sa ne intoarcem la ea cand nu mai are loc in suflet...
maria_zada Postat pe 29 Septembrie 2009 20:28
PLANGI, PLANGI ,PLANGI CA DOAR ASA TE VEI ELIBERA DE DURERE. ...APOI FA TOT POSIBILUL SI RAZI CAT POTI DE MULT ...DE ORICE GLUMA, DE ORICE GEST POZNAS SI ZAMBESTE ...CA NU AI MURIT!!! FII TARE CA DOAR TU SINGURA POTI SI STII CUM SA TERCI PESTE ASTA. SUCCES
GABYTA13 Postat pe 30 Septembrie 2009 08:15
Buna dimineata! Zambind printre lacrimi am simtit ca durerea e mai mica... Daruind am simtit ca singuratatea e mai putin dureroasa... Iubind am simtit ca nefericirea nu tine pentru totdeauna... Iertand am simtit ca ranile inimii pot fi vindecate... Rabdand am simtit ca fiecare clipa e pretioasa... Ascultand am simtit ca orice om are in inima uneori durere... Visand am simtit ca pot zbura... Ai castigat sau ai pierdut,Nu te oprii din drumul inceput. LUPTA!!! Sperand ca intr-o zi tot ce doresti se va-nplinii. Regreta doar timpul pierdut tot ce puteai sa faci si��.n-ai facut!
emiliabeatrice Postat pe 30 Septembrie 2009 08:28
offffffff.........as vrea sa nu ma regasesc in ce spui tu.as vrea ca pe lumea asta sa nu mai existe singuratatea asta,as vrea ca omul care iubeste in adevatatul sens al cuv sa nu sufere niciodata,pt ca el daruieste tot ce are mai bun si atunci :de ce este rasplatit cu lacrimi???,as vrea sa nu mai plang seara si poate sa nu imi mai am nici amintiri pt ca sunt intr-adevar sunt frumoase dar sunt atat de dureroase....CAPUL SUS.....eu sunt alaturi de tine.Stiu cum este:eu am iubit timp de 3 ani de zile si am iubit neconditionat,eram in stare sa fac orice pt el......l-am respectat,l-am adorat .....si cand lucrurile se asezau incet si sigur,cand totul era asa cum speram amandoi sa fie(sau asa credeam eu din spusele lui ca asta ne dorim amandoi) lumea pur si simplu s-a prabusit in jurul meu,el pers la care ma asteptam cel mai putin pe lumea asta mi-a dat lovitura de gratie....nu i-a pasat de sufletul meu,nu au contat lacrimile mele,nu a contat ca toata lumea era suparata pe el.....nimik nu a contat si atunci ne am despartiti.......nu am cuvinte sa va spun ce greu a fost,nu mai imi gaseam rostul si nu concepeam viata fara el pana intr o zi cand am sp GATA:daca lui nu ii pasa de mine,mie imi pasa,nu ma pot distruge singura........TIMPUL face minuni sa stii...nu sp ca sunt multumita pe deplin acum dar sunt mandra ca am trecut de stadiu acela,sunt inca singura ..........dar sigura ca timpul le va rezolva pe toate si va aparea acel cineva si pt mine.....Toti suferim dar hai sa speram ca :va rasari soarele si pe strada noastra...........Ai grija de tine,te pup si daca vrei sa vb cu cineva sa nu eziti sa ma contactezi
mirela_ely Postat pe 30 Septembrie 2009 17:48
Mare dreptate ai....Sunt tanara dar stiu ce inseamna sa suferi din dragoste...dupa 2 ani tot il mai iubesc....dar trebuie sa merg mai departe,doar am niste parinti care ma iubesc si ai iubesc si un frate,prieteni,si mai ales studiile trebuie terminate,deci viata merge mai departe si fara el...e greu dar nu e imposibil....viata e o lupta...
dana_bruneta Postat pe 1 Octombrie 2009 20:25
oaaaaaaau insfarsit un topic frumos, sensibil, inteligent!
greierash_is_back Postat pe 1 Octombrie 2009 20:36

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
o parere.........	12	De la: summermoon 13 Septembrie 2010 16:51
Libertatea de a fi insuti...	10	De la: joana_rise 21 August 2008 17:23
nu intzeleg nimik.....	9	De la: PurpleDreams 8 Septembrie 2009 02:17

help me	33	De la: Boca 21 Ianuarie 2010 09:27
Ce este fericirea	19	De la: freedom123 11 Aprilie 2010 17:40