Educatie fara violenta

Bal mascat!!!!

ne nastem sau devenim oameni?

Postat pe 23 Septembrie 2008 14:15
Pai, Despina draga...nu stiu cum sa iti zic...nu pot sa zic ca am fost un copil ..batut chiar..pentru ca fugeam! Dap, fugeam de tata si scapam de fiecare data! Veneam dupa juma de ora cand trecea rafala si se uita subiectul.Suna comic la prima citire...dar ...nu era chiar asa...Tata era alcoolic si tabacist de toata viata.Zic "era" pentru ca nu mai e de 5 ani printre noi, a murit la 55 de ani! Copilaria mea a fost una trista pe de o parte, si vesela pe de alta, pentru ca firea mea nu era una care sa fie posomorata mereu...ci gaseam razele mele de soare si speranta in mama mea, in fratele meu, in natura ce era mereu langa mine, in frunzele de primavara, in padurea si dealul de langa casa mea...in vreo pisicuta sau catel...in multe bucurii ce ma faceau sa uit. Am vazut multe in casa...multe de tot care raman ca rani adanci in suflet-dar ce sa zic...am si uitat mare parte, pentru ca acum nu mai e radacina lor...nu mai e scandalul, nu mai e, galagia din miez de noapte...bataile pe care le lua mama...si eu facand pe viteaza ma bagam la aparare...chiar daca poate ma nimerea cateodata...nu mai sunt noptile albe, in care plangeam ca nu pot sa dorm din cauza lui...nu mai sunt multe...Cu toate astea...am sa imi aduc aminte latura aceea minuscula care se lasa vazuta rareori...a tatalui meu...era...altfel! El era altfel decat ceilalti! Era poate mai destept...mai talentat, mai trist decat multi altii...si poate o fi avut si motivele lui...insa nu a ajuns sa faca diferenta intre noi, si "vina" pentru care nu era el fericit! Ne ura pe toti...pentru ca el nu atinsese fericirea pe care o dorea...desi mama incerca din rasputeri si era cea mai muncitoare si saritoare femeie pentru familia sa...insa...nu a fost sa fie...ma rog...e mult de zis....poate am sa scriu o carte mai incolo...despre viata mea...care e si ea super complikata...cel putin pana acum asa a fost...of...si despre familia mea...de generatii in urma...sper sa gasesc documetatia necesara. Cam atat...ca sa nu mai zic...ca mi-am dat seama pe la vreo 16 ani, in liceu, cat de greu ne-a fost noua...si atunci am cazut intr-o depresie profunda...din care am iesit...greu...dar am iesit, mai mult singura pentru ca nu lasam sa ma ajute ceilalti...voiam numai singuratate si tristete...pana o raza de lumina mi-a aratat ca nu tristetea e raspunsul durerilor de suflet!
Interesant subiect Despina , bv , nota 10 Nu stiu daca exista o reteta batuta in cuie vis a vis de cum ar trebui sa isi educe un parinte copilul...Eu as raspunde, cu lipsa de modestie , asa cum am fost eu educata , intrucat consider ca in primul si in primul rand educatia primita a avut cel mai mare aport la omul care sunt astazi. Educatia te urmareste toata viata , te formeaza ca individ si te poate ajuta sa upgradezi ca si fiinta umana dar in acelasi timp se poate sa isi puna urat amprenta asupra caracterului prin lipsa ei sau prin metodele gresite cu care s`a incercat a`ti fi insuflata. E un subiect extrem de complex...si consider ca acest proces de educare tine intreaga viata , incepand cu cei '7 ani de acasa' , esentiali si ajungand pana la punctul in care este capabil sa te autoeduci cxontinuu. Copiii sunt cei care asimileaza orice invatatura cel mai repede , de aceea trebuie data o foarte mare importanta principiilor morale pe care parintii trebuie sa le transmita copilului inca de la inceput si dupa care, in cele mai multe cazuri ,acesta , nu va face abateri , ci se va ghida de`a lungul vietii. Vorbind despre mine...am primit o educatie pentru care o sa fiu vesnic recunoscatoare familiei mele...care m`a ajutat sa fiu un om echilibrat , care nu a facut niciodata excese , care a invatat sa faca diferenta clara intre bine si rau , luand decizii benefice pt sine.Recunosc ca am avut o copilarie extrem de fericita si frumoasa , ca am fost poate un copil mai rasfatat decat multi altii...insa am fost invatata cand sa privesc serios lucrurile si cand sa imi permit sa fiu alintata. Ce sa spun decat ca nu mi`as schimba familia pt nimic in lume , ca am o mama pe care nu o pot descrie in cuvinte , pe care nu numai eu , ci multa lume din afara o vede ca mai mult decat o mama pt mine si relatia dintre noi doua chiar nu poate fi exprimata...eu cel putin nu gasesc termeni...e cea mai importanta fiinta pt mine. Referitor la violenta in familie , este tragic ce se intampla , evident ca mereu cei care sufera sunt copiii si care adesea raman cu sechele.Cred ca tine de puterea unui om sa poate sa treaca peste cele suferite in familie si sa isi construiasca o viata bazata pe alte valori decat cele cu care a fost crescut , si tot respectul pt acei care reusesc. Nu sunt de acord cu acele femei care spun ca nu sunt capabile sa renunte la un sot violent de dragul copilului..in viata exista mereu alternative , iar un copil are nevoie de un mediu calm , cald in care sa creasca , mult mai mult decat a stii ca parintii sai sunt de fapt impreuna doar pe acte.
Kittynelle Postat pe 23 Septembrie 2008 18:51
Am fost o fetita cuminte in general,nu am facut nazbatii .Imi aduc aminte ca am primit cateva palme peste maini in clasa I-a.Nu stiam sa fac bastonasele .Le-am tot sters pana s-a rupt foaia in locul respectiv.Ca sa nu vada mama am mintit spunand ca nu am tema de casa...Ma apuca rasul acum...In fine,bataia a lipsit din educatia mea.In momentele mele de "glorie" am primit pedepse,fara jucarii,sa stau la colt,fara desene,,,desi pe vremea ceausista programul Tv era ff prost.Acum,,ca sa nu va plictisesc,am ajuns si eu parinte.Observ in jur ca piticii sunt altfel decat generatia mea.Mai curiosi,sa puna mana pe orice,sa fie primii...cel putin al meu baiat,este teroare!!!La 2 ani jumate porneste laptopul si Pc-ul, stie ca trebuie sa trimit "mailu" la tata,vrea sa vada "ebu" (web) ca sa se admire,tv trebuie sa stea doar pe "tra la la" sau "sene"..la tel el trebuie sa raspunda primul cu binecunoscuta formula "alo aici obi..doale buta" Toate bune si frumoase,,,,dar,,,,mancarea este mereu pe jos decat in farfurie...am facut curat acum si in 5 minute covorul este plin de mizerie,,,,jucariile peste tot,,,pahare sparte zilnic,,,ma musca daca nu ii dau bobo,,si cate si mai cate nazbatii..Am incercat si cu buna si cu palma.Efect :zero.La partea buna..rade si continua,...la palma da si el,,,Solutia:pedeapsa.Inchis la el in camera,vine Baul si il papa,mama pleaca si il lasa singur,tata nu ii mai aduce bobo.Se spune ca,cum il cresti,asa il ai.Corect.Chiar daca esti plin de bani,consider ca un copil trebuie sa stie ce inseamna cand spui AM,PUTEM,,sau NU AM,,NU SE POATE AZI.Sa inteleaga atunci cand tonul pe care ii vorbesti este ridicat,sa stie ce inseamna respectul,,si de asemenea sa se bucure cand ii zambesti si il tii in brate.Cei 7 ani de acasa,din punctul meu de vedere,sunt f importanti.Asa cum il educi acum,se va comporta pe viitor.Bataia nu il face decat sa devina irascibil,poate chiar sa isi contureze un comportament deviant.Gata,ca v-am plictisit destul.Pupici ptr voi si piticii vostrii,daca ii aveti .

Postat pe 23 Septembrie 2008 23:28
parintii mei nu au ridicat niciodata mana asupra mea.. nici macar sa ridice tonul in mod serios nu tin minte sa fi facut.. bine, adevarul e ca am si fost un copil foarte cuminte.. detest parintii care isi lovesc copii.. orice ar face ei! cand eram mica, in grupul meu de joaca cativa copii erau crunt batuti de mama sau tata.. imi aduc cu durere aminte ca mi se rupea inima cand vedeam cum sunt loviti.. si plangeam cot la cot cu ei.. o rugam pe mama sa mearga se le spuna parintilor sa nu-i mai bata pe prietenii mei.. uneori mama mergea deoarece era si ea indignata cand vedea asemenea comportament.. insa niciodata nu se intampla nimic pozitiv in aceasta privinta.. Raspunsul acelor mame si tati era ca fiecare isi creste copilul cum vrea.. imi apreciez enorm de mult familia pt ca au reusit sa ma educe fara pic de violenta.. nu stiu ce ar trebui sa se intample ca eu sa dau in copilul meu.. chiar nu-mi imaginez cat de grava trebuie sa fie situatia in fata careia sa-mi lovesc copilul.. nici in pisicuta sau catel nu am dat niciodata, chiar daca uneori au facut niste stricaciuni de-mi venea sa plang de ciuda.. maxim le dau uneori cate un bobarnac pe botic cand ma enerveaza la culme.. dar dupa 5 minute imi pare extrem de rau si merg sa-mi cer iertare
Postat pe 23 Septembrie 2008 23:43
Si eu sunt de parere ca nu este necesar sa iti loveti copilul orice ar face!Nu ajuta deloc!Copilul va ascuilta ce i-ai spus sa faca dar nu din respect sau pentru ca ar intelege ce i-ai explicat,ci de FRICA!Nu cred ca e ceva ok pentru ca urmarile se vor vedea pa parcursul anilor si poate ca acel copil chiar va ajunge sa isi detset parintii. Mama adat de multe ori in mine cu palma,nu cu altceva insaa fost sufiecient de traumatizant.Mi-a si vorbit dur si urat,din nefericire si tin minte aproape tot ce s-a spus la momentele respective.Din fericire peste unele lucruri am trecut dar altele inca ma bantuie si nu ma lasa sa fiu eu insami. Oricum ii sunt recunoscatoare pentru ca mi-a oferit tot ce am avut nevoie material si sufleteste(haine,mancare,bani dar si o vorba buna,sfaturi,reguli,...)dar nu pot sa uit si cealalat parte urata a acestei educatii...
despinarose Postat pe 24 Septembrie 2008 02:05
despina.. trebuie sa iei partea buna a acestei experiente triste.. iar partea buna e ca tu nu vei face aceleasi greseli ca mama ta, deoarece stii cel mai bine cat de rau dor..
Postat pe 24 Septembrie 2008 02:10
De acord cu Oana.Dar vei vedea cand vei avea un copil.Cu cat ii spui sa nu mai faca,cu atat mai mult face,ba mai mult rade si iar rade.La varsta asta de 2 ani ,ce sa fac cu el?E prea pitic si nu deosebeste in totalitate raul de bine.Oricum mi-am propus sa nu il bat,ca nu voi rezolva nimic.Dar mai dur trebuie discutat cu copilul.El trebuie sa inteleaga ca nu tot din ceea ce face este bine si frumos. Lucrurrile trebuie sa ii fie explicate de la varsta frageda.Daca il lasi hai hui risti sa faci din el un om de nimic. Atunci cand greseste trebuie explicat de ce nu este bine ce face iar daca lucrul este grav trebuie si pedeapsa.Iar atunci cand este cuminte merita o rasplata. Bulina alba,cum era la super nanny. :) ..
Postat pe 24 Septembrie 2008 11:37
depinde foarte mult de educatie
lao_kudika Postat pe 24 Septembrie 2008 12:40
a mei au divortat cand aveam 8 ani si eu am ales sa stau cu tata deoarece cu el imi petreceam mai mult timpul si pot sa spun ca a fost si este un tata minunat.nu a dat niciodata in mine si nici nu a vbit urat cu mine.intotdeauna mi-a dat libertatea de care aveam nevoie si sprijin in tot ce imi doream sa fac.cu mama in schimb nu am reusit niciodata sa fiu apropiata de ea chiar daca o vedeam si imi petreceam destul de mult timp cu ea , suntem firi prea diferite.
witcher Postat pe 24 Septembrie 2008 14:11
Sunt parinti si parinti... Copiii care au crescut intr-un anumit mediu,au preluat fara sa isi dea seama anumite invataminte,conteaza daca le vor aplica la randul lor cand devin parinti sau nu...
despinarose Postat pe 16 Octombrie 2008 02:56
Nu stiu daca discutia asta mai este activa, dar vroiam sa-mi exprim si eu punctul de vedere. Am crescut intr-o familie cu violenta domestica, tata ne agresa si pe noi, dar mai ales pe mama mea. Trist era ca mama nu avea curajul sa plece si am rezistat in ritmul asta 20 de ani. Acum ei sunt divortati de 3 ani iar mama e intr-adevar fericita. Dar problema este ce ne facem noi, copiii.Mai am o sora mai mica, si amandoua am fost vizibil afectate de educatia carentata pe caqre am primit-o. Urmarile asupra personalitatii copilului abuzat, sau martor al violentei por fi de doua tipuri:primul e cel de transmitere a comportamentului violent din generatie in generatie, iar al doilea de dezvoltare superficiala sau negativa a trasaturilor de personalitate. Eu ma incadrez in a doua categorie. Din cauza fricii si anxietatii cu care am crescut, si pe care am trait-o zilnic am devenit o persoana timida, foarte sensibila, mi se intampla sa plang din motive aberante, si sa nu-mi pot controla plansul. Sunt depresiva, ma afecteaza cel mai mic lucru negativ adresat mie, si am impresia ca toti ma desconsidera. De multe ori ma consider neinsemnata, nula. La facultate am inceput sa imi revin, schimbasem mediul social, si grupul de prieteni, si chiar toate aceste schimbwari erau benefice pentru mine. Dar apoi a venit divortul parintilor si totul s-a facut negru din nou. A trebuit sa o sprijin pe mama care era si ea in pragul depsresiei, si pe sora mea. Mi-era frica ca tatal nostru va veni si ne va agresa din nou daca nu ne intoarcem acasa, deoarece noi am plecat cu mama. Ne era frica de orice. Si inclusiv de pericolul de a ajunge pe strazi pentru ca mama ne intretinea singura. Si de atunci problemele au persistat.Nici nu-mi amintesc cand am fost cu adevarat fericita ultima oara. Si imposibilitatea mea de a face fata problemelor e tot o repercursiune a abuzurilor tatalui meu. Intotdeauna ne-a repetat ca nu suntem bune de nimic, ca n-o sa reusim in viata, ca o sa fim batute de soti asa cum am fost batute de el pentru ca asta ne este soarta. Acum cu toate ca constientizez ca erau nunmai vorbe de tata fara suflet, in momentele in care am nevoie de putin curaj pentru a actiona, vorbele lui imi rasuna in minte si sunt sigura ca voi esua in tot ce voi incerca sa fac.Asadar, cam asta e felul cum un copil agresat ajunge la maturitate. O epava aproape imposibil de reparat. Sau, daca e de gen masculin, cel mai probabil va ajunge la perpetuarea educatiei prin violenta, asimiland comportamentul tatalui. Si cel mai trist e ca legea nu face mai nimci in acest sens. Copiii si femeile violentate sunt privite intotdeauna cu retinere si cu dispret. Nimeni nu le intinde o mana de ajutor. Chiar si in spitale sunt tratati cu indiferenta. Legea aplica masuri foarte drastice pentru alte infractiuni, iar pentru violenta domestica inchid ochii.Asadar acest mod de a aduca un copil va exista mult si de acum inainte. Si cand mai intervine si abuzul sexual..putine sunt caile de remediere a unei personalitati astfel distruse.
Postat pe 23 Octombrie 2008 09:37
Nu pot ramane indiferenta la o istorisire cum este aceasta! ma intristeaza cand citesc astfel de lucruri si mi-e ciuda ca nicmic nu se schimba si nimeni nu face nimic!Nici campaniile nu au efectul dorit iar actele violente continua. Bine ca mama ta a avut taria sa plece,sa spuna :Nu mai vreau! dar in urma raman amintiri,rani care nu se vor inchide foarte curand sau poate chiar niciodata...
despinarose Postat pe 13 Decembrie 2008 04:05
Stiu multe cazuri. Am sa-l povestesc doar unul recent... Cunosc o fetita de 17 ani,care in perioada asta se afla in examene...Parinti ei (sarbi) s-au "certat" marti si "cearta in casa scarilor" s-a terminat intr-o drama.Tata si-a omorat nevasta. Noroc ca fetita era la scoala, pe cand fratiorul ei mic era acasa si a vazut ce s-a intamplat...cand politia alarmata de vecini a venit, au gasit femeia morta iar barbatul ranit. El e acum la spital sub observatie si va fi inchis...copilul mic este la azil... Si eu am avut niste vecini,care locuiau in alte casa, si se certau f.urat.De fiecare data cand auzeam scandalul si amenintarile chemam politia si le termina cearta...Cred ca de vreo 5 ori cel putin i-am chemat. intodeauna cand aud cearta si amenintari ( ca e pe strada sau undeva in casa, chem politia.
Full_Metal_Jacket Postat pe 13 Decembrie 2008 13:27
Oribil!Multumesc pentru acest exemplu dar preferam sa nu existe asemenea cazuri iar lumea sa inteleaga ca vorba aceea "asa cum ii cresti asa ii ai" este adevarata si ca ar trebui sa procedam in consecinta si sa nu uitam ca orice vorba,fapta,atingere e plina de semnificatie pentru un copil...
despinarose Postat pe 16 Decembrie 2008 00:00
Va urez un an nou fericit! Si toate dorintele frumoase, sa vi se implineasca!
Cassey_Tarot Postat pe 30 Decembrie 2008 15:53
Multumesc mult!Un an cu realizari infinite si esecuri zero si multa sanatate!
despinarose Postat pe 31 Decembrie 2008 16:32
nu te doare manutza sa faci copy paste??? ca ma uite de vreo 15 minute vad acelasi mesaj pe toate topicurile... te rog eu frumos inceteaza.... ca fac si eu ca tine.....
dandanaua_reloaded Postat pe 3 Ianuarie 2009 17:03
Am citit cazu' lui Julyenne sh fara ca sa vreau m'am strapuns de el..m'am pus in situatia ei sh imi imaginez cit este de groaznik sa traieste cu un tata violent sh sa se cuibareask in sufletu tau frica..ca in orice moment poti primi o lovitura care v'a lasa schele....bv ca mama ta a reusit sa zik nu''desi cred k ar fi trebuit sa o faka mai devreme....inteleg ca tot ceea ce ai vazut in familie ti'a marcat psihicul sh in general existenta...dar inceark sa te detasezi sh sa stii k daka nu ti'a mers in familie D-Zeu te va ocroti si va avea grija sa iti mearga in altceva numai bine iti doresk sh o viata fara de violenta!
aleera Postat pe 4 Ianuarie 2009 00:31
Subiectul este delicat..........depinde de pers fiecaruia.....sunt indivizi care la randul lor au luat bataie cand erau mici,din diferite motive fac la fel s au nu.......cu proprii lui copii.Nu sunt de acord cu bataia..........dar nu pot nega ca mi am atins copilul,as minti daca as spune ca nu.De ce?? pt ca a fost crescut de soacra mea....o femeie batrana care nu la invatat nm.decat cum sa fie m ai rasfatat si m ai incapatanat.SORRY dar este adevarul.Nu ma uraste dar din cand in cand imi reproseaza.
butterfly_sound_of_love Postat pe 9 Martie 2009 13:21
De la: despinarose, la data 2008-09-22 02:17:08As vrea sa deschid un subiect care mi se pare important pentru noi toti dar mai ales pentru parinti. Desi este ceva delicat si nu poate fi dezbatut in cateva pagini pe net eu totusi va invit sa imi povestiti cum ati fost educati,daca ati avut parte de violenta,abuzuri sau cunoasteti astfel de cazuri(sunt sigura ca da!).De asemenea as vrea sa imi spuneti cum considerati ca ar trebuie educat un copil.Astept comentariile voastre si va multumesc anticipat! Poate vor spune multi ca nu sunt chiar in masura sa raspund aici pt ca nu sunt mama. Dar imi pot expune parerea in raport cu ce simt eu in rolul de fiica si mai ales, in raport cu ceea ce am vazut si in jurul meu. Majoritatea copiilor crescuti in violenta sunt si ei la maturitate violenti, violenta naste violenta, nu cred ca e nevoie sa explic. majoritatea copiilor crescuti cu o educatie plina de restrictii ajung sa se maturizeze mai greu datorita tendintei de a deveni dependenti, si asta pt faptul ca libertatea in educatie da copilului posibilitatea sa constientizeze ca parintii nu vor fi intoderauna alaturi de el sa-l impinga de la spate, sa-l sprijine, sa-l sustina, si asta il face sa fie mai responsabil in alegerile lui, il face sa inteleaga ca trebuie sa-si croiasca propriul drum in viata. E bine sa simta ca parintii sunt acolo pt el dar undeva de la distanta si nu pt toata viata. Apoi, majoritatea copiilor crescuti intr-un mediu ostil(parintii criticandu-l mereu cu intentia de a-l face mai bun), intr-un mediu nu neaparat violent, dar agresiv verbal in care afectiunea este aproape uitata de parinti, copilul ajunge sa devina la maturitate rigid cu persoanele dragi, sa fie si el la randul lui agresiv verbal, sa critice si el la randul sau. Ca sa nu mai spun de stima de sine care nu se poate dezvolta intr-un mod sanatos la un copil atunci cand acesta creste intr-o familie care-l taxeaza pt orice greseala facuta, oricat de minora ar fi, sau intr-o familie in care parintii nu numai ca sunt agresivi cu copilul lor, dar sunt agresivi si intre ei( e deajuns sa isi raspunda mai rastit sau sa se jigneasca). Copilul observa si inregistreaza in comportamentul lui, obiceiurile parintilor. De aceea consider ca este foarte important in educatia unui copil sa fi un bun model, sa fi afectuos si cu partenerul tau de viata si cu copilul tau, sa il critici cat se poate de putin si sa incerci sa-l feliciti pt reusitele lui si sa stii sa ii oferi libertatea cuvenita, nici prea mult pt ca duce la dezorientarea copilului si la confuzie dar nici prea putin pt ca-l face sa astepte mereu ca cineva sa decida pt el si sa-si asume responsabilitatea in locul lui. Astea sunt doar cateva din principiile pe care mi le-am format in privinta educatiei unui copil, am incercat sa invat din greselile si reusitele parintilor mei si sa observ alti copii. As mai avea multe de zis dar deocamdata ma limitez la atat.
arhanghel Postat pe 15 Mai 2009 17:25
Educa�ia bazat� pe violen�� (fizic� sau verbal�) este din ce �n ce mai greu de imaginat �n zilele noastre. Cu toate acestea �nc� sunt suficien�i copii maltrata�i de p�rin�i �nc� de la v�rste fragede (1-3 ani). Din p�cate �ns� foarte mul�i p�rin�i au trecut �n cealalt� extrem� ajung�nd s� permit� copilului aproape orice. In "cei 7 ani de acas�" prea mul�i copii �nva�� c� totul le este permis, c� nu trebuie stresa�i, c� nu exist� norme de comportare civilizat�. Concluzia este simpl�: f�r� violen�� dar cu fermitate �n cre�terea copiilor, cu grij� pentru �nsu�irea unor norme de baz� �n privin�a evolu�iei lor ca fiin�e umane. Bine�n�eles, exemplul p�rin�ilor are un rol determinant �n acest proces.
adicon Postat pe 15 Mai 2009 17:40
buna ,foarte bun topicul .Eu sunt mai noua pe aici si as vrea daca imi permiteti sa imi spun si eu povestea stiid ca nu ma cunoaste nimeni si nu ma judeca nimeni sper. parinti mei au divortat decand eu eram foarte mica,am locuit cu mama si cu bunica mea.mama ma mai batea din cand in cand ca rice mama dar nu am ramas cu traume.Dar cea mai mare trauma a fost cand ea a plecat de langa mine cand aveam o varsta frageda 12ani sa dus in ceruri ca acolo a crezut ea ca ii e mai bine.am ramas cu bunca mea care a plecat si ea dupa 3 ani singura modalitate a mai ramas sa ma duc sa stau cu tatal meu care se recasatorise si are o fetita la care tin enorm.Sa precizez ca mai am o sora mai mare.Dar sa nu va mai plictisesc si sa trec direct la subiectul acestui forum aveam 14 ani si am ales de nevoie sa stau cu tata de atunci au inceput traumele mele(eu care eram un copil cu libertate,nu ma batea nimeni ,scandaluri mai erau dar minore)am ajuns sa stau inchisa in casa nu mai aveam nici o prietena sora-mea cea mare si-a luat viata in maini singura de la 16 ani.m-am inchis in mine imi era frica sa vorbesc tot ce faceam adika nimic nu era bine.ma pocnea sau ma batea cum se zice numai in cap nu exista fund.Acei pumni in cap au dus la niste dureri de imi venea sa musc din pietre.nu am avut vanatai doar o buza sparta,un dinte crapat si cam atat am implinit 18 ani si nu au incetat.lA 18 ani jumate am plecat de acasa cu un baiat care a continuat mai rau ceea ce a facut tata(nu il acuz dar odata ce nu ma crescut pan'la 14 ani nu stiu cat de drept e sa bati un copil doar ca sa arati ca est tata).cu baiaul respectiv a durat 5 ani. Imi era frica sa merg pe strada (si acum imi este),imi era frica sa vorbesc sa imi spun si eu parerea de teama sa nu spun ceva rau sau sa fac vreo gresala am 23 de ani si traiesc cu speranta ca voi uita trecutul,am inceput sa comunic fara teama ,incerc sa ma tratez singura vorbind cu mine "trebe sa uiti trecutul si sa vezi prezentul si viitorul" dar stiu sigur ca tatal copilului meu nu va da nici o palma copilului si in viata mea n va mai exista violenta in familie imi caut linistea si fericirea........alaturi de un baiat minunat care ma invatat multe... am povestit aici asa in mare ca daca ar fii sa spun tot s-ar bloca forumul poop si sper ca toti cei care au parte de violenta atat verbala cat si prin bataie sa reuseasca sa uite trecutul desii cred ca este cel mai greu lucru posibil intr-o viata
brunettalore_yahoo_com Postat pe 16 Mai 2009 02:08
Brunetzico, uite eu vreu sa aud tot ce ai de spus. Cum ti-a fost cu mama, cu bunica, cu tatal... tot ce nu ai spus nimanui pina acum, tot ce-ti poti aminti si chiar si ce ti-ai imaginat. Uite, eu am timp sa ascult si azi si miine si in fiecare zi.
micabis Postat pe 16 Mai 2009 02:56
De la: micabis, la data 2009-05-16 02:56:58Brunetzico, uite eu vreu sa aud tot ce ai de spus. Cum ti-a fost cu mama, cu bunica, cu tatal... tot ce nu ai spus nimanui pina acum, tot ce-ti poti aminti si chiar si ce ti-ai imaginat. Uite, eu am timp sa ascult si azi si miine si in fiecare zi. buna,iti multumesc ca vrei sa ma asculti. Daca mama ar mai fii trait viata mea ar fi fost cu totul altfel nu as fi cunoscut an umite lucruri care acum la ora actuala sunt "la moda"adica violenta in familie dar sti cum e nu te poti pune cu ceea ce vrea Dumnezeu ,iar faptul ca mi-a luat-o pe mama nu ma face sa nu am total incredere ca exista pt ca,am credinta(nu sunt bisericoasa ,nu ma duc in fiecare duminica la biserica dar am incredere si stiu ca exista si am un ingeras acolo us care are grija de mine Copilaria mea sa terminat la 12 ani ,am stat cu bunica 3 ani dar nu am dus lipsa de nimic,nici de libertatea care si-o doreste orice copi.eram in clsa 8cand bunica a paralizat si eu nu puteam avea grija de ea nu pt ca nu vroiam ci pt ca nu puteam.Nici nu visam ca trebe sa plec sa ma duc sa stau cu tatal meu ,care era plecat in strainatate,deci ramaneam cu sotia lui si cu sora mea.Deatunci adio libertate adica eu nu am iesit deloc din casa nu aveam cu cine vorbi,nu aveam voie pt ca trebuia sa invat,ok sunt de acord dar nu non-stop cum faceam eu ,consider ca ,daca vrei sa inveti mai trebe sa te si aerisesti macar o jumatate de ora pe zii ,ceea ce la mine era strain.Cu parere de rau am picat examenul dintr-o prostie am dat din nou al 2 -lea an in toamna ,toata vara amm fost la tara acolo era ff bine pt ca eram toata ziua afara ,sincer nu invatam nimic ,am venit acasa si in trei zile care mai erau am invatat,si ca vroiam sa il eau dar si ca era tata acasa si imi era frica ca imi da o mama de bataie de numa.L-am luat ,dar mi sa zis ca ee mi-au dat si ei acolo din mila un 5. Mai e ceva ce trebuie sa completez intre mine si sora mea mai mare este o competitie deoarece nu am fost tratate in egalitate in fata lu' taica-miu ea era tot timpul aia desteapta ,aia frumoasasi buna la toate ,eu eram cenusareasa. Imi aduc aminte (acuma ma bufneste rasul),cand am implinit 17 ani mi-am facut un calendar si bifam fiecare zii si numaram cate zile mai sunt sa fac 18 ani sa plec de acasa.Am plecat dupa ce mi-am terminat scoala si m-am angajat,nu intrasem la liceu ,dar aveam o meserie care mi-a placut foarte mult (ospatar) cum am plecat; agatandu-ma de un barbat betiv care ma batea si el,cu care m-am si maritat dar am zis prefer orice numai sa plec si sa fiu eu pe picioarele mele,si libera (pt mine in viata pe langa un viitor si liniste importanta e si a fost intodeauna libertatea ,visam ca sunt o pasare care zboara spre cer,si nu ii cere nimeni socoteala pt ceea ce face) eram un copil care vroia libertate ,la 21ani am zis pt ce sa imi distrug si mai rau viata ,simteam cum zilele mele se scurg ,vorbeam cu singura si unica adevarata prietena(care nicu ea nu stia tot dar era pe aproape)si ii spuneam "fata eu nu mai traiesc mult daca continui asa eu mor simt cum ma duc in jos si nu mai ma ridic",nu stiu daca e cineva care poate sa simta ca moare dar eu am simtit-o si nu e frumos e groaznic Ma luat de manuta si m-a dus la preot sa vb cu el si i-am povestit ,preotul mi-a zis ca el nu poate sa imi spuna ce sa fac ca singura trebe sa i-au decizii ceea ce era foarte greu pt mine sa i-au decizii mi-a dat o carte si am facut 40 de zile de rugaciuni si crede-ma ca au avut efect de am ramas socata.Am terminat cele 40 de zile si am styut ce vreau de la viata .M-am dus am bagat divortul,a trecut foarte usor ,am dat la liceu acum termin am bacu in vara (sa De-a Domnul sa il eau ) si pe langa asta mi-a dat Dumnezeu un barbat care m-a ridicat ,si ma invatat multe care are grija de mine ,suntem de imediat 2 ani impreuna dar nu m-a jignit niciodata ,si ii sunt recunoscatoare ca are grija de mine si imi e si tata si mama si prieten si iubit.Si sper ca voi uita trecutul si mi-am pus a,bitia sa imi fac o cariera sa se mandreasca si tata cu mine Acum suntem in relatii foarte bune ceea e ma uimeste enorm intodeauna am sperat asta m-a ajutat foarte mult,si mi-a placut intodeauna sa lupt si vad ca ,cu fiecare zi care trece ma maturizez foarte mult ,si vreau si imi doresc sa imi traiesc viata la maxim in limitele bunului simt ,sa simt ca traiesc ca Dumnezeu ne da o viata nu 10 si trebe sa profitam de ea Cam asta e povestea mea(poate nu e asa inspaimantatoare )si sunt constienta ca altii sunt poate de 10 ori mai rau,si le doresc sa spere ,ca intr-o zii va rasari soarele si pe strada lor ,si va fii bine Dar despre tine imi poti spune tu cum ai avut copilaria si eu sunt dispusa sa ascult pe oricine Si sa nu uitam cu totii ca viata merge inainte cu bune ,si cu rele poop si scuze daca mai sunt greseli
brunettalore_yahoo_com Postat pe 18 Mai 2009 08:35
Brunetico, esti copila minunata cu o experienta de viata pe care desigur nu o doresc nimanui.Stii tu cum se spune ":ce nu ne omoara ne face mai tari".La tine vorba asta e probata si adavarata. Traieste-ti viata cu bun simt si credinta si desi te va urmari mereu gindul ca trebuie sa-i aratai tatalui tau ca poti fii buna, incearca putin cite putin sa uiti asta. Fii buna pentru tine, pentru barbatul de linga tine care te iubeste, ai incredere in tine si in bunul Dumnezeu care nu ne paraseste niciodata. Iti doresc sa termini liceul cu brio, sa-ti faci o cariera asa cum vrei tu (care sa te faca mindra in ochii tai), sa ai copii frumosi si sanatosi si cu multa rabdare sa pui departe in urma ta copilaria si experienta traita. Tatal tau te iubeste si eu cred ca daca a fost aspru cu tine s-a intimplat doar pentru ca nu vroia sa-l faci de rusine in fata sotiei lui.El vroia sa nu aiba ea motiv sa se lege de el din cauza ta.E o atitudine lasa dar se intimpla in felul asta. Copilaria mea? A fost buna, multumesc lui Dumnezeu.Acum sunt mama cu 2 baieti si stiu sigur ca si ei au o copilarie frumoasa. Mai vorbeste-mi despre tine.Povestind diverse situatii, momente care ti le aduci aminte ad-hoc te ajuta sa le intelegi si chiar sa le vezi altfel acum cind esti la o virsta matura.
micabis Postat pe 18 Mai 2009 18:47
De la: micabis, la data 2009-05-18 18:47:20Brunetico, esti copila minunata cu o experienta de viata pe care desigur nu o doresc nimanui.Stii tu cum se spune ":ce nu ne omoara ne face mai tari".La tine vorba asta e probata si adavarata. Traieste-ti viata cu bun simt si credinta si desi te va urmari mereu gindul ca trebuie sa-i aratai tatalui tau ca poti fii buna, incearca putin cite putin sa uiti asta. Fii buna pentru tine, pentru barbatul de linga tine care te iubeste, ai incredere in tine si in bunul Dumnezeu care nu ne paraseste niciodata. Iti doresc sa termini liceul cu brio, sa-ti faci o cariera asa cum vrei tu (care sa te faca mindra in ochii tai), sa ai copii frumosi si sanatosi si cu multa rabdare sa pui departe in urma ta copilaria si experienta traita. Tatal tau te iubeste si eu cred ca daca a fost aspru cu tine s-a intimplat doar pentru ca nu vroia sa-l faci de rusine in fata sotiei lui.El vroia sa nu aiba ea motiv sa se lege de el din cauza ta.E o atitudine lasa dar se intimpla in felul asta. Copilaria mea? A fost buna, multumesc lui Dumnezeu.Acum sunt mama cu 2 baieti si stiu sigur ca si ei au o copilarie frumoasa. Mai vorbeste-mi despre tine.Povestind diverse situatii, momente care ti le aduci aminte ad-hoc te ajuta sa le intelegi si chiar sa le vezi altfel acum cind esti la o virsta matura. iti multumesc pt tot prin cuvintele tale imi dau seama ca esti o femeie minunata ,sa iti traiasca baieteii ,si imi dau seama ca se mandresc cu o mama ca tine Imi dau seama ca ai dreptate in privinta tatalui meu ca lua atitudine doar de ochii sotiei lui sau ,sa para ca are autoritate asupra mea si ca nu am sa fac ce vreau eu sti poate as putea sa uit faptul ca m-a batut,si ca nu mi-a dat libertatea necesara ,si diferentele intre mine si sora mea ,dar nu pot sa uit un singur lucru pe care nu trebuia sa il aflu dar a fost sa fie si l-am aflat .Mama era mai slaba de inger facea cam tot ce i se zicea si nu o acuz de nimic dar cel mai tare ma doare ca a obligat-o sa ea pastile sa ma avorteze,(ca pe vreamea aia in 86 faceai puscarie daca te prindea )si cu riscul asta mama a luat pastile ca sa ,ma dea afara ,dar nu a putut sa isi continue "tratamentul"pana la final.asta nu o sa pot ierta niciodata.Dar cu toate ca a fost ceea fost ii multumesc Lui Dumnezeu ca sunt sanatoasa si ca nu am ramas cu malformati,tinand cont ca eu m-am nascut cu labele picioarelor strambe ,dar ma ingrijit mama mea si sunt perfect sanatoasa ,poate atat au avut efect pastilele incat sunt ceea mai mica de inaltime dintre surorile mele (cea mica are 11 ani si e cu 2 capete mai inalta ca mine_ dar nu ma deranjeaza din contra imi place Incep sa vad totusi ca cu fiecare zii care trece incep sa uit ce a fost nu are rost sa traiesc pt trecut cand pot avea un viitor asa cum mi-l doresc,si da doar pentru mine ca in primul rand eu contez si cei care sunt intr-adevar alaturi de mine,atat la bine cat si la rau iti multumesc inca o data ca ma asculti si esti intr-un fel alaturi de mine ,si imi face foarte mare placere sa vb cu tine popici
brunettalore_yahoo_com Postat pe 21 Mai 2009 21:44
Brunetico pui mic, uita iubito tot ce-ti umbreste tineretea. Chestia asta cu pastilele era asa la moda draga fata. Da, probabil ca nu vroia copil la vremea aia dar acum te are si bag mina in foc ca nu regreta ca te are ci nu-si poate ierta si regreta slabiciunea din '86. Ia pune=ti tu niste poze sa te vad cit esti de dulce. Pupici multi ca trebuie sa fug.
micabis Postat pe 27 Mai 2009 19:10

l_diana_c Postat pe 27 Mai 2009 19:20
De la: micabis, la data 2009-05-27 19:10:33Brunetico pui mic, uita iubito tot ce-ti umbreste tineretea. Chestia asta cu pastilele era asa la moda draga fata. Da, probabil ca nu vroia copil la vremea aia dar acum te are si bag mina in foc ca nu regreta ca te are ci nu-si poate ierta si regreta slabiciunea din '86. Ia pune=ti tu niste poze sa te vad cit esti de dulce. Pupici multi ca trebuie sa fug. ti-am dat un mesaj privat poop
brunettalore_yahoo_com Postat pe 28 Mai 2009 22:04
Si eu am fost batuta, cu nuiaua si cureaua la fundu gol! tu cum ai patit?
taniapop Postat pe 15 Februarie 2011 03:46

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
cum sa imi gasesc parintii????	126	De la: Andrutza89 17 Octombrie 2018 23:56
Motan agitat	2	De la: Car0line 6 Martie 2016 15:58
petrecere reusita intre prieteni	5	De la: Cassey 30 Decembrie 2008 15:26

Apartament / Garsoniera	3	De la: pornolicious 2 Decembrie 2008 00:03
PENTRU DOAMNA PROFESOARA	41	De la: Kathara 20 Iulie 2009 20:16