Setari Cookie-uri

Inca o poveste

De cateva luni urmareasc aproape zilnic discutiile de pe forum, fara a intervenii insa si gandindu-ma ca eu nu o sa ajung niciodata sa deschid un subiect aici sau sa imi vars ofurile pe un forum. Si uite ca a venit si clipa mea, am ajuns sa deschid un subiect si sa spun tot ce am pe suflet, pentru ca acum am chiar multe si nu stiu de ce, nu simt nevoia sa le impartasesc prietenilor de langa mine.Sper doar sa aveti rabdare sa cititi povestea mea.
Acum 7 ani am cunoscut pe cineva, a fost dragoste la prima vedere din ambele parti, si mult timp am fost o pereche minunata. Ne iubeam enorm, vroiam sa stam tot timpul impreuna, plecam foarte des in excursii impreuna.....era un vis frumos. Pe vremea aceea eram studenta, el terminase deja, si toata lumea era a noastra. Usor usor au trecut anii si relatia a devenit din ce in ce mai serioasa si sfarsitul facultatii de apropia. In anul IV ne-am mutat impreuna si o perioada a fost bine, dupa care au inceput problemele. Trebuie sa spun ca el este o persoana foarte independenta, usor boem, care atunci cand se simte incorsetat „fuge”, dar eu nu am facut asta niciodata, probabil de aceea a si mers atat de bine relatia noastra. Dupa terminarea studiilor m-am angajat, iar lucrurile au inceput sa se schimbe din ce in ce mai mult. Eu am devenit mult mai rationala, nu mai aveam tot timpul din lume pentru el si pentru toate lucrurile pe care le faceam inainte, visam la o cariera si la o familie. Acest lucru a dus la ruptura dintre noi, mai precis la impins sa caute ce nu mai gasea la mine in alta parte.Si a gasit....Am aflat cand relatia lor incepuse de ceva vreme si am fost distrusa.Pe de-o parte el imi zicea ca ma iubeste dar ca simte ca acum nu poate fi cu mine, pe de alta parte eu nu puteam trece peste faptul ca m-a inselat. Si ne-am despartit... De aici a inceput chinul in adevaratul sens al cuvantului, care tine de aproape 3 ani. Eu am incercat sa imi refac viata langa altcineva, dar fara sa reusesc, am avut catevare relatii cu alti barbati, dar de fiecare data ma intorceam tot la el si el tot la mine, pentru ca intre timp si relatia lui tipa se terminase. De fecare data insa ajungeam sa ne despartim, insa eu parca il iubeam mai mult cu fiecare despartire. Ajunsesem in stadiul in care 3 luni eram impreuna, 3 luni ne desparteam. La inceputul acestui an insa ne-am impacat pentru a nu stiu cata oara si parea ca de data asta totul merge bine. Eram iar fericita si multumita de viata mea personala.....Dar a venit ziua fatala....Am aflat ca in foarte scurt timp o sa aiba un copil....Nu mi-a venit sa cred, mi-a zis ca nu a avut curaj sa imi spuna, si ca s-a intamplat in perioada cat am fost despatiti( ceea ce era adevarat). Si totusi 9 luni eu nu am stiut ca va fi tata .... Imi zice in continuare ca el pe mine ma iubeste ca nici nu se gandeste sa ramana cu mama copilului si ca stie ca a facut o mare greseala dar nu mai are cum sa o repare.
Il iubesc enorm, dar nu stiu daca mai pot trece si peste asta....Dar nu stiu nici cum sa imi continui viata...nu mai vad nimic in fata ....parca s-a oprit timpul. Stiu ca sunt slaba si s-ar putea sa-l iert, dar stiu ca daca o sa il iert e foarte probabil sa se repete istoria.
Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea si ati avut rabdare sa o cititi, pentru mine a fost de un real folos pentru ca am putut sa ma descarc. Si daca aveti vre-un comentariu il astept cu placere, pentru ca sunt sigura ca sunteti mult mai obiectivi decat mine.
lauma
Postat pe 26 Septembrie 2008 12:54
eu cred ca el a gasit in tine o persoana la care se poate intoarce cand doreste, pentru ca vazut ca tu esti disponibila, parerea mea este sa incerci sa-l uiti cu toate ca asta o sa fie foarte greu, dar in viitor o sa fie mult mai bine asa, totusi o sa aibe un copil si chiar daca zice ca nu vrea sa fie cu mama copilului mereu ii va lega acest lucru, iar din punctul meu de vedere a dovedit cat de neserios poate fi. Incerca sa-l uiti si sa-ti refaci viata alaturi de cineva care sa merite dragostea ta
mmodellino
Postat pe 26 Septembrie 2008 13:53
Buna!!!Si eu ma aflu in aceeasi situatie...am trait aproximativ acelasi tip de relatie...tot 7 ani..si tot asa am sfarsit si noi..ne-am impacat d nu stiu cate ori..si mereu ne-am certat..la un interval scurt de timp..si acum suntem din nou despartiti..eu sincer am ajuns la o concluzie acum..si sper k asta va fi marele sfarsit...tre sa te iubesti pe tn mai intai..stiu k e greu sa pui in practica asta , caci pana nu te dai de mai multe ori cu capul de sus nu vezi pragul de jos...dar pe mn faptul k multe fete au fost in situatia mea si au reusit sa mearga mai departe m-a intarit f mult...si stiu un lucru si il astept...se va intoarce la mn..din nou ...knd se va satura de noua sa relatie si eu voi fi pregatita sa-l refuz..am o putere mare si crede-ma k nu stiu de unde k il iubesc mult..asa cum nu voi mai iubi niciodata...dar am suferit mult si nimeni nu merita atatea lacrimi...Iti urez mult noroc..sa decizi ce e mai bn pt tn!!!
Ktalyyna
Postat pe 18 Noiembrie 2008 11:41
Foarte incurcata situatia! Dc el nu doreste sa fie cu mama copilului, atunci macar sa aibe grija de bebelus ca este al lui si sa isi asume responsabilitatile!
In ceea ce va priveste, dc va iubiti, frumos ar fi sa va impacati si sa comunicati mult mai mult,comunicarea rezolva 90% din probleme!
Krengutza_Elena
Postat pe 4 Decembrie 2008 22:41
AS VREA SA REUSESTI.......SA TI IASA CE TI AI PROPUS SA FACI...............PT CA OAMENI NU SE SCHIMBA,POATE FIZIC NE MATURIZAM SI INCONSTIENT PERS DIN JURUL NOSTRU NE INFLUENTEAZA GANDIREA,DAR..............GESTURILE,PERSONALITATEA RAMAN ACELEASI. PUPICI
butterfly_sound_of_love
Postat pe 17 Februarie 2009 11:14
`robabil gaseste in tine o buna prietena si o buna amanta
dar de trait impreuna nu prea ii place lui
k azi cu unu maine cu tine si tot asa
incearca sa uiti
el acuma o sa fie tata si mereu o sa fie copilul inninte de toate
nu era bine daca acel copil era al tau?
bestiutza_relouded
Postat pe 17 Februarie 2009 11:21
poate va iubiti foarte mult,dar vei putea trece peste copilul lui care nu e al tau?el probabil o sa-si asume responsabilitatea,te vezi maritata cu el si sa-i iubesti copilul ca si cum ar fi al tau?fara sa ai resentimente asupra copilului pt k nu are nici o vina?
lacrasar
Postat pe 21 Februarie 2009 13:44
eu i-am spus prietenul meu ca daca o sa ma insele n-o sa-l iert niciodata.nu suport gandul asta.sunt cu el de aproape un an si ne intalnim zilnic.clipele petrecute langa el sunt cele mai frumoase.il iubesc din tot sufletul si el ma iubeste la fel si simt asta.nu stiu daca as putea trece peste asta.sa ma insele si eu sa-l primesc inapoi..atat timp cat iubesti pe cineva cu adevarat nu ai de ce sa-l inseli.dar daca il inseli eu zic ca nu mai are rost.odata ce increderea dintre voi nu mai exista,niciodata nu o sa mai poata sa fie la fel!
geolynu
Postat pe 22 Iunie 2009 16:44
ma gandesc cat de greu iti este in aceste momente...off daca totul ar fi atat de simplu. te inteleg si sunt convinsa ca ai apelat la noi ca sa iti demonstrezi ca nu merita. doar ca noi femeile iertam prea usor, pt ca noi femeile punem iubirea pe primul loc. cine spune ca relatia lui este perfecta ...se inseala, asa ca ai sa mai gasesti pers care te vor sfatuii sa il lasi deoarece vei gasi persoana potrivita. nu cred in asta...inima ta este deschisa dupa atata timp tot pt el...asa este?este greu pana si sfaturi sa dai la o inima ranita...insa de asta ai nevoie.eu iti pot spune sa te gandesti bine , sa vezi daca esti dispusa sa iti cladesti intr-un final viata alaturi de el, sa vezi daca esti dispusa sa ii accepti copilul, care nu are saracul nici o vina. iti doresc din suflet sa iei decizia cea mai potrivita, care si dupa 30 de ani sa spui ca a fost cea buna.
anddabi
Postat pe 22 Iunie 2009 18:41
E greu. Femeile sunt intotdeauna capabile de sacrificii de nedescris cand vine vorba de barbatul pe care il iubim.
Stiu ca il iubesti, se simte din randurile scrise. Dar am citit fugitiv un rand de la o alta persoana: tb mai intai sa te iubesti pe tine. Asa e. Era o vorba: in fiecare relatie da 99% din tine, 1% pastreaza-l pt atunci cand totul moare.
Nu te merita. Iar faptul ca ti-a ascuns ca va fi tata e de neiertat. Meriti ceva mai bun, pe cineva care sa te iubeasca si care sa iti ofere stabilitatea si siguranta de care ai nevoie, cineva care sa fie sincer.
E greu sa te rupi de el. Stiu. Dar tb sa o faci. Relatia asta, din cate ai povestit, nu are un viitor. Cel putin nu unul care sa nu includa suferinta ta.
Imi pare rau...
Sper ca totul se va rezolva in asa fel incat sa-ti fie bine.
kudika015582
Postat pe 22 Iunie 2009 22:58

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
imi raspunde cineva? 5 De la: priest 6 Aprilie 2009 09:48
ce este iubirea? 96 De la: contesina 9 Iunie 2011 12:23
visele ne vorbesc 179 De la: kudika380771 28 Octombrie 2012 00:42
hi! 22 De la: kudika324144 24 Octombrie 2010 22:23
atunci cand iubesti si nu esti iubita...s-au macar asa crezi... 18 De la: one_size 23 Martie 2010 14:47