Setari Cookie-uri

VA ROG FRUMOS AM NEVOIE DE SFATURI

Am sa va redau pe scurt povestea noastra: am 24 de ani si ne-am cunoscut pe internet (de Sanziene, deja o zi pusa sub semnul magiei) acum 2 ani si 4 luni, eu eram in penultimul an de facultate, el lucra in Japonia, eu in Romania. Am vorbit timp de aproape un an de zile pe internet, pana in ziua in care, fiind in ultimul an de universitate, dintr-o simpla coincidenta tatal meu a cunoscut o japoneza, care ne-a invitat pe toata familia acolo, adica eu, mama si tata (sunt singura la parinti) si peste 4 luni am ajuns pentru 2 saptamani acolo, unde bineinteles nu am ratat ocazia sa ne intalnim si live. A fost frumos, dar scurt si a ramas ca eu sa imi termin studiile , iar el se va intoarce in Peru, de unde este el. S-a adeverit precum am vorbit si dupa licenta mi-am luat zborul in Peru, tara incasilor, unde am poposit pentru un an de zile, dar m-am intors pentru ca fiind singura la parinti si fiind prima mea iesire, m-am gandit ca ar fi bine sa fac acest lucru, desi nu doream asta si nu simteam lipsa acuta a Romaniei sau a ceva de aici. Acum suntem despartiti iarasi, dar am reusit si acum ceva timp si acum in prezent incercam sa mentinem aceasta relatie, care este frumoasa, a fost si cu bune si cu rele de la inceput, am trecut prin multe intr-un an de zile cat am stat acolo, nu pot spune ca a fost totul roz, dar cel mai important e ca am trecut peste toate, inclusiv distanta si inca suntem impreuna si suntem mai uniti ca niciodata. Acum v-as ruga sa imi dati un sfat: parintii mei fiind unicul odor bineinteles ca ma iubesc mult, dar nu au deasemenea nimic impotriva faptului ca noi sa fim impreuna, dar spun ca Peru este foarte departe (asta in viziunea lor) si ei au alte asteptari de la mine, adica sa mai studiez ceva prin Europa (eu am terminat Spaniola si Engleza), adica sa mai am ceva experiente prin Europa, ca deh, am sange european si el sange latino-american. Eu nu vad in asta o mare diferenta (diferenta e doar de varsta intre noi 9 ani), ci doar o buna ocazie de a experimenta si altele, nu numai Europa. In Europa nu am fost decat in trecere, dar in acest moment nu ma atrage foarte mult, avand in vedere faptul ca Peru este o tara incredibila, magica si greu de uitat, care imi ofera destule posibilitati. Eu oricum vreau sa ma intorc acolo dupa Craciun, asa ca doar va rog sa imi dati un sfat cum ati proceda voi in locul meu. Inca un detaliu, chiar de ziua lui, i-am dat cadou un medalion cu un soare si o luna, nestiind deloc ca soarele si luna au fost zeii principali ai incasilor (inca o coincidenta foarte frumoasa, care lasa mult de gandit). Cam asta este povestea...Va multumesc pentru timpul acordat si pentru sfaturile pe care sunt sigura ca le voi primi de la voi.

Postat pe 12 Octombrie 2008 17:05
frumoasa poveste ...dar o dificila alegere sa stai langa parintii tai sau sa pleci un implinirea iubirii
incearca sa ii spui respectivului sa vina el in ro asa parintii tai ar vedea k de fapt ii placi si asa poate poate ...succes
bestiuitza
Postat pe 12 Octombrie 2008 17:24
buna la inceput este greu pentru parinti , dar in ziua de azi poti sa te vezi , sa vorbesti zilnic, cunosc caz in care exista mai multi copii dar pe care viata i-a dus departe de parinti, pot sa afdirm ca parintii se vad si vorbesc mai des cu copilul plecat peste hotare decat cu cel stabilit in romania dar mai departe. depinde de tine cum iti faci viata parintii or sa se obisnuiasca , daca stiu ca esti bine si fericita o sa le treaca . eu zic sa iti vezi de viata ta la urma urmei parintii te cresc, te educa pentru ca la un moment dat sa poti sa iti iei zborul . parerea mea

Postat pe 18 Octombrie 2008 09:35
Edynae,

Am trait in Lima, Peru 4 ani. Ma gandesc sa ma intorc. Mai mult, prefer sa vorbim in privat, daca vrei.
Ce pot sa iti spun e ca in Lima am intalnit o multime de europence care traiau acolo cu sotii/logodnicii lor (ca si mine). Europence ca suedeze, italience, irlandeze, canadience, etc. Si pentru mine e locul preferat.
Iar Peru-ul e tot atat de aproape sau de departe ca orice alta tara. Pentru ca daca intr-adevar vrei sa ii vezi pe ai tai, o sa ii vezi oricum. Sunt oferte ale liniilor aeriene de bilete de avion ieftine si tot asa.
A! Inca ceva: peruanii, in general, sunt foarte buni soti. Asa sunt educati, in spiritul familiei.
Dor_a
Postat pe 29 Octombrie 2008 09:26
Buna,

Daca vrei sa vorbim mai multe, uite iti las adresa mea de mail: edynae@yahoo.com, id-ul e acelasi pe mess, ce-i drept si eu am fost uimita de numarul mare al femeilor din tari ca Olanda, Danemarca, Suedia, chiar si Spania, tari care au un anumit nivel de cultura care pentru altii nu se poate compara cu o tara saraca si uitata de lume ca Peru. Poate ai si tu un id sau un mail. Mersi frumos si astept sa vorbim.

Postat pe 29 Octombrie 2008 09:55
draga mea,eu am o vorba:copiii ii faci pentru viata nu pentru tine....odata ce au aripi ei trebuie sa isi ia zborul!deci tu singura trebuie sa hotarasti ce faci cu viata ta fara sa pui in balanta iubitul si parintii!fiecare are alt loc in sufletul tau bine stabilit! trebuie sa le explici clar ca daca te iubesc cu adevarat sa te lase sa fii fericita,ca acolo este fericirea ta,trebuie sa le explici ca tu respecti faptul ca te-au crescut dar asta nu le da dreptul sa fie posesivi!ei au trait la rindul lor asa cum au dorit.si tine minte ca oricit ar gresi un copil parintele tot parinte este si iarta........;dar dragostea adevarata nu o gasesti decit o singura data in viata! mult curaj!
FRANNNCE
Postat pe 29 Octombrie 2008 09:56
Buna,

Ce-i drept, parintii iti dau viata, dar nu iti pot impune viata asa cum vrei tu sa ti-o traiesti. Stii ce spunea Khalil Gibran in Profetul despre copii? E citatul meu preferat, e foarte profund si foarte adevarat.

” Copiii vostri nu sunt ai vostri.
Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin.
Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru.
Caci ei au propriul lor gand.
Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele,
Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste.
Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua.
Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut .
Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte.
Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pantru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari.
Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie,
Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta. ”

Postat pe 29 Octombrie 2008 10:02
Pro si contra (ia-le cum vrei)
Cand iubesti, vezi magie si acolo unde nu este...
Daca iubesti, nu merita sa iti omori iubirea din calcule probabilistice despre oportunitati de cariera (Europa etc.)
Peru este o tara magica atata timp cat esti turist - asta poate dura si cativa ani. Pentru localnici, este doar tara in care locuiesc. Si nu mai e locuita de incasi (cu toate conotatiile).
Daca iubirea iti este intoarsa in aceeasi masura, atunci magia pe care o simti si suflarea zeilor incasi v-ar putea urma oriunde in lumea asta, nu numai in Peru.
In fine, cele mai mari sperante ale parintilor ar trebui sa fie ca odoarele lor sa fie fericite. Uneori, insa, parintii se gandesc la intreaga viata a copiilor, iar copiii la clipa.
Fa ce simti ! Pierzi, castigi, o faci pe mana ta, pe karma ta, pe viata ta, pe sufletul si pe mintea ta (neaparat pe amandoua) :)

Postat pe 26 Noiembrie 2008 03:34
go to peru. just go
tudoreugenia
Postat pe 1 Februarie 2009 16:56
De la: Dor_a, la data 2008-10-29 09:26:21Edynae,

Am trait in Lima, Peru 4 ani. Ma gandesc sa ma intorc. Mai mult, prefer sa vorbim in privat, daca vrei.
Ce pot sa iti spun e ca in Lima am intalnit o multime de europence care traiau acolo cu sotii/logodnicii lor (ca si mine). Europence ca suedeze, italience, irlandeze, canadience, etc. Si pentru mine e locul preferat.
Iar Peru-ul e tot atat de aproape sau de departe ca orice alta tara. Pentru ca daca intr-adevar vrei sa ii vezi pe ai tai, o sa ii vezi oricum. Sunt oferte ale liniilor aeriene de bilete de avion ieftine si tot asa.
A! Inca ceva: peruanii, in general, sunt foarte buni soti. Asa sunt educati, in spiritul familiei.
..............DORcred ca sfatul tau e foarte bun si pt ca ai si fost acolo si cunosti situatia cred ca esti an masura sa dai un sfat bun
erikahd2008
Postat pe 14 Februarie 2009 15:47
De la: edynae, la data 2008-10-29 10:02:58Buna,

Ce-i drept, parintii iti dau viata, dar nu iti pot impune viata asa cum vrei tu sa ti-o traiesti. Stii ce spunea Khalil Gibran in Profetul despre copii? E citatul meu preferat, e foarte profund si foarte adevarat.

” Copiii vostri nu sunt ai vostri.
Sunt fii si fiice ale Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi.
Ei vin prin voi, dar nu din voi,
si chiar de sunt cu voi, ei nu va apartin.
Le puteti darui dragostea voastra, dar nu si gandul vostru.
Caci ei au propriul lor gand.
Le puteti gazdui trupurile, dar nu si sufletele,
Caci sufletele lor sunt gazduite in casa zilei care va sa vie, pe care voi nici chiar in vis nu o puteti cunoaste.
Va puteti stradui sa fiti ca ei, dar sa nu cautati a-i face pe ei asemeni voua.
Caci viata nu merge inapoi si nici nu se impotmoleste in ziua ce a trecut .
Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte.
Arcasul ocheste tinta in nemarginire si va inconvoaie cu puterea sa pantru ca ale Lui sageti sa zboare cu iuteala in departari.
Cu bucurie lasati mana Arcasului sa va-nconvoaie,
Caci asa cum El iubeste sageata zburatoare, la fel iubeste arcul care il asculta. ”
.......................................ma impresionat ce ai scris...deoarece si fetita mea este plecata cu iubitul ei la distanta de mine..........
erikahd2008
Postat pe 14 Februarie 2009 16:16
Da si mie imi plac aceste versuri in proza de Gibran, imi plac in general poezia si literatura, florile, fotografia si tot ceea ce este frumos si divin de frumos..

Postat pe 15 Februarie 2009 11:31
Iti urez sa fii fericita, chiar e o poveste minunata de dragoste, parca toate au venit de la sine; parca fac toate parte din destinul tau,chiar si faptul ca ai avut ocazia si l-ai cunoscut tocmai in Japonia.Daca ti-e bine cu el , si va iubiti , stati impreuna chiar daca e departe de parintii tai care la randul lor te vor intelege, ca doar tot din dragoste sunt si ei impreuna si ti-au dat nastere tie.
Ioana_a
Postat pe 10 Martie 2009 22:06

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Suferinta este cauzata de destin sau de propria noastra persoana? 13 De la: SweetHappyButterfly 12 Martie 2009 18:45
ceva ciudat 2 De la: MissRainbow 29 Martie 2012 16:30
Curiozitate... 10 De la: valy90 17 Octombrie 2010 14:18
buna 4 De la: rashela 9 Februarie 2011 19:26
fetelor! ajutatzi ma! 7 De la: Kathara 29 August 2009 21:01