Confesiunile unui complice

ne putem indragostii de mai multe ori?

ce credeti despre...?

Postat pe 9 Noiembrie 2008 20:15
Probabil ca povestea care urmeaza sa v-o spun e aparent banala prin continut,dar poate inedita datorita personajului care o spune:eu,barbatul.Cu siguranta ca daca as fi postat-o pe un forum cu useri majoritari barbati ar fi starnit rasete.Asa ca e mai sanatos sa o fac aici. Sa fie cred a vreo 8 ani de atunci.Eram student indragostit pana peste urechi de o fata.Si ea la fel .E drept ca eram aproape antitetici ca personalitati,dar asta nu m-a impiedicat sa o iubesc la modul cel mai curat posibil.Era "neprihanita" si cum era de asteptat mi s-a daruit crezand ca eu as fi alesul.Pana aici totul aparent firesc,pana in clipa in care am lasat-o insarcinata,datorita neglijentei mele. Ce a urmat e lesne de inteles,am fost pusi aman2 in situatia de a hotara daca il pastram sau nu.Initial am incercat sa o opresc,dar ea era deja hotarata:nu il voia .Se temea de reactia parintilor si de faptul ca nu ar fi fost timpul.Regret nespus ca nu am avut destul sange in instalatie si maturitate sa merg si sa o cer .Poate as fi oprit-o,dar oricum e prea tarziu pentru regerete.Asa ca i-am respectat decizia,am cautat cea mai buna clinica ,am ales varianta anestezei generale pentru a tempera cumva efectele.Cred ca am fost alaturi de ea,dar cu toate ca am stiut ca nu e corect ceea ce facem,lucrurile si-au urmat fagasul.Nici macar acum dupa atatia ani nu pot sa ii uit expresia de pe fata cand au dus-o in sala de operatii ,sedata. Cum era de asteptat ,dupa fapta si rasplata.Ea a suferit un soc post-traumatic si incet-incet s-a inchis in ea .Eu ,am inceput sa realizez cam la ce soi de fapta am putut fi complice:am omorat un suflet nevinovat...copilul meu si al ei,Primele zile dupa, au fost cumplite si doar inceputul sfarsitului.Am decis sa mergem la biserica si sa ne marturisim pacatul.Popa mai ca nu ne-a luat in suturi.Am incercat sa facem ce este crestinesc posibil pt iertarea pacatelor. Priveam in ochii ei si imi era rusine de mine,de cat de iresponsabil si superficial am putut sa fiu in prevederea urmarilor.Tot ce a fost dragoste curata odata,acum nu era decat amintire...o iubeam la fel ,numai ca intre timp ne schimbasem ,si nu in bine.Sentimentul de vinovatie a adus cu el certuri, reprosuri,lipsa de comunicare,o mare de lacrimi si multa,multa suferinta.Indepartarea unul de altul a fost inevitabila,iar despartirea doar o simpla procedura .La un an dupa "accident" ne-am despartit in tacere,dupa ce am incercat sa salvam ce mai era de salvat-aparentele.Sunt sigur ca pentru ea a fost cu mult mai greu decat pentru mine...stiu ca prin raceala si indiferenta mea ,am mai comis un pacat:cel de a-i produce suferinta in plus. Am incercat intr-un final sa ramanem prieteni sau macar amici.O iubeam si o iubesc si acum ,dar nu stiu daca mai aveam puterea de a ma intoarce.Din diverse motive ,am ajuns doi straini in cele din urma fara macar de a avea puterea de a ne mai da ocazional vreun telefon sau sa ne scriem vreu-un mail.Cu toate astea nu cred ca este vreo zi lasata de la Dumnezeu in care sa nu ma fi gandit la ea sau la ce am facut. Si asa a venit prima pedeapsa:am pierdut-o. Lucrurile s-au complicat,cel putin pentru mine:mi-am pierdut drumul.Nu stiu in ce fel am ajuns sa imi fie teama sa intru in biserica-simteam ca ametesc ca parca mi se pune o ceata pe creier.Nu ma simteam deloc bine si cred ca a fost mai usor sa fug decat sa stau si imi confrunt frica.De cate ori intru,simt o apasare si o neliniste.Nu stiu ce o cauzeaza dar stiu de la ce a pornit.Se spune ca timpul vindeca ranile si aduce ca leac uitarea.Ranile inca supureaza si dor,poate nu ca atunci dar destul incat sa stiu ca nu am uitat ce am facut si fata de Dumnezeu si fata de ea. Imi continui viata intr-o senina aparenta de bine si de multumire....si stiu ca ma mint.Iertarea intarzie sa vina... Randurile de mai sus le-am scris ca o confesiune.Nu am spus nimanui ce si cum a fost.Incercati sa nu ma judecati si sa luati evenimentele descrise ca atare.Speram si sper ca marturisirea sa mai usureze povara acumulata in timp.NU astept mila si compasiune din partea nimanui pentru ca nu este cazul,daca lecturarea v-a creat sila si dezgust o consider fireasca.
of.. nimeni nu are nici un drept sa te judece. imi pare sincer rau ca ti-ai dat seama prea tarziu ca nu trb sa faca avortul. dar ai vb cu ea dsp asta? ... n-ai precizat imi dau seama ca a fost un soc mare pt ea. Parerea mea este ca daca inca o mai iubesti, sa te intorci la ea, sa incerci sa discuti direct, fara ocolisuri, sa vada ca o sprijini ! chiar daca a trecut un an, asta nu ins ca a trecut pt ea... si singura cred ca ii este foarte greu sa treaca peste! succes, fii alaturi de ea...
morticia_adams Postat pe 10 Noiembrie 2008 00:26
Nu a trecut un an,ci sunt deja 8 ani...mai pun 2 si am o decada de cand simt ca bat pasul pe loc. Am fost direct si i-am spus cu ceva ani in urma,dar nu cred ca i-au tinut de cald noaptea parerile mele de rau.Cred ca am fost prea direct ca dupa aceea nici ca a mai vrut sa imi mai vorbeasca.Asa ca poate e mai sanatos sa o las sa isi continuie viata si sa nu ii mai aduc aminte prin ce a trecut. Am fost acum vreo 3 ani la psiholog care dupa ce m-a ascultat ,a decis el de unul singur ,ca ar fi de leac niste sedinte de hipnoza regresiva.A facut el ce-a facut si cred ca nu a apasat butoanele care trebuiau ca nu am uitat mai deloc.Acum ma gandesc sa fac un tratament cu aspirina...cine stie poate tine(rad ,dar nu e rasul meu)

samsonics Postat pe 10 Noiembrie 2008 14:28
hmm...oamenii fac greseli si mai mari si nimeni nu are dreptul sa te judece, mai ales ca iti pare rau... parerea mea este ce trebuie sa faci ceva pentru ea, ca altfel vei trai cu acest sentiment de vinovatie care se poate manifesta mai uarat in timp... vorbeste cu ea, fa aceste confesiuni in fata ei, cere-ti iertare, spune-i ca o iubeste si nu incerca o clipa sa scoti in evidebta si greselile ei...las-o sa te ierte si sa isi recunosca sg greseala.
je_baby Postat pe 10 Noiembrie 2008 14:29
din pacate sunt de acord cu tine cred ca vrea s t uite ... daca o vrei cu adevarat, mai incearca.. cu atitudine pozitiva:P daca nu,las-o sa plece..
morticia_adams Postat pe 17 Noiembrie 2008 19:28
din pacate sunt de acord cu tine cred ca vrea s t uite ... daca o vrei cu adevarat, mai incearca.. cu atitudine pozitiva:P daca nu,las-o sa plece..
morticia_adams Postat pe 17 Noiembrie 2008 19:28
"NU astept mila si compasiune din partea nimanui pentru ca nu este cazul,daca lecturarea v-a creat sila si dezgust o consider fireasca." Mda....ce sa zic? Consider ca te victimizezi prea mult! Daca ai fi facut singur dragoste (ca sa ma exprim frumos) atunci ar fi fost doar vina ta! Pana una alta, un act sexual indiferent ca rezulta copil sau nu, implica 2 persoane. Deci, presupunand ca ea era "incepatoare", cum zici tu, asta nu inseamna ca era si inconstienta. Era responsabilitatea amandurora si trebuia sa va ganditi amandoi ce s-ar intampla daca...si daca...si daca... Asa ca nu dramatiza atat, pentru ca nu sunteti nici primul, nici ultimul cuplu in aceasta situatie. Sau ma rog, ati fost. Ca sa vorbesc pe limba ta, considera ca vi s-a dat un test, pe care nu ati putut sa-l treceti impreuna. Si, desigur, a urmat despartirea. Asa ca, punct si de la capat
Alexandra_Pitzy Postat pe 1 Decembrie 2008 02:29
daca ar considera cum ai zis tu, s-ar minti singur!
morticia_adams Postat pe 1 Decembrie 2008 17:27
De la: joana_rise, la data 2008-12-01 17:27:15daca ar considera cum ai zis tu, s-ar minti singur! Poate ai dreptate, dar trebuie sa gaseasca o cale de a trece peste, fie singur fie cu ajutorul cuiva
Alexandra_Pitzy Postat pe 2 Decembrie 2008 16:39
M-a intristat foarte tare povestea ta. Vb foarte serios, chiar m-a intristat. Din cate am inteles, tu i-ai propus sa il pastrati, nu? Ai fii fost in stare sa iti asumi raspunderea. Daca vb tale sunt adevarate, tu chiar esti un barbat sensibil, deosebit. Stii sa iubesti si sa fii alturi. Nu ai fugit. Ea a vrut sa renunte la copilul vostru din teama de parinti, si pt ca simtea ca nu era pregatita. A fost alegerea ei si e normal sa ii para rau dupa. Din pacate, acest necaz v-a departat in loc sa va apropie. Care e situatia voastra acum, dupa 8 ani? Va mai vedeti? Sunteti implicati in alte relatii? Mi-e greu sa iti dau vreun sfat. insa iti doresc sa iti regasesti linistea , sa fii iubit si fericit. Si ei ii doresc la fel:)
Hazel_eyes Postat pe 5 Decembrie 2008 17:14
Esti o persoana deosebita...si nu o spun asa, de florile marului!Cunosc multi barbati ale caror iubite/ sotii au facut avorturi, de multe ori la insistentele lor, iar ei nu au vreun fel de mustrari de contiinta...de fapt, nu au constiinta... E normal sa te simti vinovat, dar, asa cum spunea si cineva mai sus, ati fost amandoi implicati, nu esti doar tu de vina... Sfatul meu este sa incerci sa te desprinzi din trecut.... A trecut mult de atunci...incearca sa treci peste....pana la urma, fiecare greseala are rostul ei, te ajuta si a doua oara sigur nu vei repeta aceasta greseala....asta e,nu poti schimba trecutul...insa poti schimba viitorul!!
ramo_88 Postat pe 9 Decembrie 2008 16:50
te 'complaci' in a trai in umbrele trecutului si e pacat, pt k esti inca tanar, nu? dk ceea ce cauti mai mult e iertarea, e imposibil sa nu gasesti undeva la o manastire, daca nu la o biserica, un adevarat duhovnic, care sa te asculte fara sa dea cu piatra. DAR daca tu nu te poti ierta nimeni altcineva nu poate. de tine depinde c vrei sa faci- sa mergi inainte sa faci ceva cu viata ta, sa nu o irosesti cu parerile de rau. pt ca asta faci - iti bati joc de ceea ce ti-a lasat dumnezeu batand pasul pe loc. fa ceva care sa conteze. pentru tine, pentru altcineva, nu conteaza, dar FA ceva! alfel........... e pacat. mai mare decat cel de acum opt ani. daca esti sincer in ceea ce ai spus aici, sunt sigura ca vei face ceva. Mi-ar placea sa intru peste ceva vreme si sa aflu ca s-a schimbat ceva. Nu mult, un pic.
naufragiata Postat pe 16 Decembrie 2008 11:16
Scuza-ma, dar ce preot a fost ala?? Daca ai arunca o privire in istoria familiei Borgia, a Inchizitiei, a... uite, citeste Regii Blestemati... ti-ai da seama ca preotii au iertat si pacate muult mai mari decat un avort... Pe de alta parte, ma uimeste cum unii au tendinta sa trateze subiectul "copil" ca pe o chestie simpla, care se intampla acum si trece... Hai sa iti spun ceva: Copilul nu "trece". Trebuie sa ii oferi nu numai mancare si un acoperis ci si o educatie sanatoasa si doi parinti pentru cel putin 20 (DOUAZECI!) de ani. Si daca voi n-ati fost in stare sa treceti IMPREUNA peste o dificultate... medie, as zice... ce te face sa crezi ca ati fost destul de maturi sa-i oferiti copilului aluia doi parinti uniti pentru retul vietii voastre? Sau... l-ati fi facut, ar fi intervenit alta greutate, voi v-ati fi despartit... si el... cum dadea Dumnezeu. Crede-ma, trebuie sa mergi inainte, nu te mai crampona de "ce ar fi fost daca"... Imi pare rau ca preotul ala v-a traumatizat in ziua cand treaba lui era sa va ajute, nu sa va loveasca... Sa ii fie rusine!
Dor_a Postat pe 16 Decembrie 2008 11:32
iute la mana si la gura esti, fata mosului!!
Postat pe 16 Decembrie 2008 11:40
De la: mos_craciun, la data 2008-12-16 11:40:19iute la mana si la gura esti, fata mosului!! Detaliaza
Dor_a Postat pe 16 Decembrie 2008 11:44
eheeeei fata mosului, vazui ce repede te infierbanti. cred ca stiu ce-ti trebuie. nu te mai gandii la cauciuc :)
Postat pe 16 Decembrie 2008 11:47
Nu ma gandesc... Astept sa vina mosul ... Desi "mosul" meu e tanar, dragul de el... de aia recomandam faza cu cerceii si funditza... in dimineata de Craciun...
Dor_a Postat pe 16 Decembrie 2008 12:22
in primul rand vreau sa iti spun ca te admir!mai rar barbati ca tine.majoritatea barbatilor din ziua de azi nu au nicio remuscare,vor sa se spele pe maini si atat.insa nu se gandesc la fata care ramane distrusa dupa un avort! sunt sigura ca iti vei gasi intr-un final linistea ptr ca o meriti!
alle_xandra Postat pe 2 Martie 2009 12:58
De la: Dor_a, la data 2008-12-16 11:32:03Scuza-ma, dar ce preot a fost ala?? Imi pare rau ca preotul ala v-a traumatizat in ziua cand treaba lui era sa va ajute, nu sa va loveasca... Sa ii fie rusine! Sa-i fie rusine la nesimtit.
Postat pe 9 Martie 2009 00:27
Pacat ca astfel de greseli iti pot ruina uneori viata. Imi pare rau pentru tine. Un lucru este cert: trebuie sa mergi inainte, orice ar fi. Succes frate!
Postat pe 9 Martie 2009 00:29

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Bancuri tary!!!!postati-le aici	173	De la: ana18 15 Septembrie 2009 23:35
dragoste sau obisnuinta?	7	De la: kudika053777 21 Iulie 2009 16:15
Un pic de ajutor va rog	45	De la: johnelle 8 Decembrie 2011 19:44

Nu mai stiu cum sa ma comport cu el	24	De la: rox81 24 Mai 2010 08:50
putin ajuror se poate???:D	8	De la: biank__ 23 Octombrie 2010 19:45