Nu-mi mai inteleg sentimentele!

De la: Eu_love, la data 2009-04-13 22:13:26Buna!
Am intrat pe acest site pentru ca am nevoie de sfaturi, sfaturi cat mai multe, pentru a lua o decizie corecta! Problema mea: nu stiu ce mai simt...:(..Sunt cu un baiat de 3 ani de zile,eu sunt la facultate la Bucuresti, el nu este aici pentru ca nu a putut da la facultate( din motive financiare mai ales). Relatia noastra nu a fost una perfecta, ne-am certat mult...dar ne impacam mereu, pentru ca iubirea era mai mult decat suficienta. Acum 5 luni, ne-am despartit pentru 3 luni, eu simteam ca nu mai pot continua relatia la distanta si eram dezamagita ca el nu facea la fel de multe eforturi ca mine pentru a veni la Buc, si sa ne mutam impreuna. In aceasta perioada de 3 luni, eu am fost cu un baiat din camin cam o luna, un baiat cu care m-am inteles f. bine, mai ales ca amici, iar atractia era foarte mare. Doar ca am decis sa nu mai continuu pentru ca el e foarte fustangiu si nu era genul de relatie pe care o vroiam. Recunosc, m-as fi putut indragosti de el, asa ca mai bine sa tai raul din radacina decat sa sufar mai tarziu. Am ramas amici ca inainte. La o luna dupa asta m-am impacat cu prietenul meu, ne-am reintalnit, am simtit ca am gresit mult si ca mi-era dor de el. Am decis sa facem totul pentru a veni si el la Bucuresti si sa fim fericiti. Totul a fost perfect pana acum vreo 2 luni...cand au inceput iar certurile, crizele de gelozie, problemele in comunicare si iar acel sentiment aiurea cum ca nu face nimic pentru a veni langa mine. In camin ma simt foarte bine si din pacate, colegul meu de camin cu care am fost, de fiecare data cand bea un pic incepe sa-mi acorde o atenite sporita, si sa zica lucruri care m-au facut sa ii acord si eu atentie sporita(precizez ca nu am facut nimic sa-l insel pe prietenul meu, consider ca o relatie de 3 ani implica respect si nu as putea sa-l insel). Acum problema mea: nu mai stiu ce simt pentru iubitul meu, simt ca nu ne mai leaga mai nimic, distanta ne-a schimbat pe amandoi, eu sunt o fire careia ii place sa iasa, sociabila iar el nu sta decat in casa, nici nu-mi mai amintesc de cand nu am mai iesit impreuna in oras sau pur si simplu sa ne plimbam intr-un parc. Iar faptul ca nu imi doresc sa imi inchid viata intr-o casa in fata tv-ului, asa cum s-ar intampla daca am locui impreuna ma debusoleaza. Credeam ca va fi barbatul vietii mele, dar nu mai sunt sigura de asta...pentru ca eu consider ca daca e "the one" ar trebui sa-i pot spune tot ce simt, toate gandurile, discutii nu numai pe tema: ce faci, bine,ce-ai facut si alte chestii banale. iar cu el nu le pot vorbi....am incercat, dar nu merge. Nu stiu ce sa fac, pentru ca pe de o parte nu vreau sa-l ranesc, dar stiu ca-i fac mai mult rau daca sunt cu el fara a-l iubi. Dar nici asta nu stiu daca il mai iubesc sau nu asa cum ar trebui, iar sentimentele confuze si pe care nu mi le doresc pentru acest baiat din camin ma debusoleaza. Sunt geloasa cand il vad ca se uita dupa altele, desi asta e stilul lui...cat l-am cunoscut eu cred ca nu e chiar asa cum vrea sa para...si chiar el mi-a zis ca ii place f mult de mine pentru ca il inteleg, simte ca imi poate spune orice. Dar ar fi putut minti...nu mai stiu ce sa ma fac. Vine acum Pastele, ma voi duce acasa, si nu stiu cum sa ma comport cu prietenul meu, nu stiu daca ar fi bine sa ne despartim sau sa mai astept o perioada pana imi clarific sentimentele. Stiu ca va durea oricum, si imi va fi foarte greu si fara el. Cu tipul din camin nu voi fi, iar sentimentele mele pentru prietenul meu nu au legatura cu acest lucru, poate doar in masura in care m-au facut sa ma gandesc: daca ar fi el cel cu care imi voi petrece viata, de ce simt atractie fata de un altul si de ce imi pun intrebari in privinta iubirii pentru el? Iubirea se simte, fara intrebari, fara confuzie si fara dorinta de a avea pe altcineva. Va rog, astept raspunsurile voastre...am scris mult, dar sper ca nu v-am plictitisit. Va multumesc anticipat!