Setari Cookie-uri

Cat de mult suntem dispusi sa sacrificam pentru nefericirea noastra?

Cati suntem constienti de costul de oportunitate? In traducere, realizam ca pentru orice alegere facuta sacrificam altceva?
Alegem o facultate in detrimentul alteia, o cariera corporatista in locul unei vieti de artist, un partener de viata pentru ca e cel mai la indemana, cel care ne-a obisnuit deja cu prezenta sa, cel care ne accepta cel mai mult si totusi…
Stim cu adevarat ce sacrificam pentru toate aceste alegeri?! Ce e dincolo de imediata vecinatate a noastra ? Ce ar fi fost daca am fi ales alt drum, alt mod de viata, e oare partenerul de acum cel mai potrivit pentru mine?! Ce te asteapta dincolo de ochii inchisi ai societatii ?
E cumplit regretul ce n-ai facut ceva in comparatie cu regretul ca l-ai facut.
O carte de curand citita mi-a creat o revelatie (« The Age of innocence » de Edith Wharton) - un tanar isi sacrifica iubirea din tinerete pentru a se casatori cu persoana considerata potrivita pentru el, duce o viata aparent normala cu sentimentul ascuns al neimplinirii, al regretului, al « ce-ar fi fost daca ? » si dupa 30 ani de la luarea deciziei se vede vaduv, afara din piesa de teatru pe care o juca, la doar cativa metri de casa femeii iubite, pe care n-a mai vazut-o de la momentul fatidic al luarii deciziei.
Ce credeti ca face? Isi reface viata, ia decizia corecta pentru a remedia raul?
Nu, prefera visul in continuare, isi da seama ca asta a fost sacrificiul lui suprem pe care a trebuit sa-l faca si pleaca..
Si atunci ultima intrebare: cat suntem dispusi sa sacrificam pentru nefericirea noastra doar pentru ca suntem oameni si pentru ca frica de necunoscut ne-a fost inoculata in codul genetic?!
RoxanneM
Postat pe 24 Mai 2009 22:42
De la: RoxanneM, la data 2009-05-24 22:42:28Cati suntem constienti de costul de oportunitate? In traducere, realizam ca pentru orice alegere facuta sacrificam altceva?
Alegem o facultate in detrimentul alteia, o cariera corporatista in locul unei vieti de artist, un partener de viata pentru ca e cel mai la indemana, cel care ne-a obisnuit deja cu prezenta sa, cel care ne accepta cel mai mult si totusi…
Stim cu adevarat ce sacrificam pentru toate aceste alegeri?! Ce e dincolo de imediata vecinatate a noastra ? Ce ar fi fost daca am fi ales alt drum, alt mod de viata, e oare partenerul de acum cel mai potrivit pentru mine?! Ce te asteapta dincolo de ochii inchisi ai societatii ?
E cumplit regretul ce n-ai facut ceva in comparatie cu regretul ca l-ai facut.
O carte de curand citita mi-a creat o revelatie (« The Age of innocence » de Edith Wharton) - un tanar isi sacrifica iubirea din tinerete pentru a se casatori cu persoana considerata potrivita pentru el, duce o viata aparent normala cu sentimentul ascuns al neimplinirii, al regretului, al « ce-ar fi fost daca ? » si dupa 30 ani de la luarea deciziei se vede vaduv, afara din piesa de teatru pe care o juca, la doar cativa metri de casa femeii iubite, pe care n-a mai vazut-o de la momentul fatidic al luarii deciziei.
Ce credeti ca face? Isi reface viata, ia decizia corecta pentru a remedia raul?
Nu, prefera visul in continuare, isi da seama ca asta a fost sacrificiul lui suprem pe care a trebuit sa-l faca si pleaca..
Si atunci ultima intrebare: cat suntem dispusi sa sacrificam pentru nefericirea noastra doar pentru ca suntem oameni si pentru ca frica de necunoscut ne-a fost inoculata in codul genetic?!




E cumplit regretul ce n-ai facut ceva in comparatie cu regretul ca l-ai facut.
foarte adevarat!!!

un tanar isi sacrifica iubirea din tinerete pentru a se casatori cu persoana considerata potrivita pentru el, duce o viata aparent normala cu sentimentul ascuns al neimplinirii, al regretului, al « ce-ar fi fost daca ? »
-de obicei credem ca ceva este potrivit si nu este,sau invers... de obicei ni se pare ca daca incercam ceva e o pierdere de timp,sau plecam din start cu gandul ca nu o sa mearga...
ne plac situatiile mai simple,drumul cel mai scurt,crezand ca drumul cel mai lung e cel mai complicat!!!
SweetHappyButterfly
Postat pe 24 Mai 2009 23:07
Noi, in general suntem oameni si ca atare, fara vreun dar special nu constientizam faptul ca tocmai am luat o decizie, mai mult sau mai putin importanta.
Asa se intampla ca fericirea, care in postul tau s-a transformat in nefericire, este evident la un moment dat prezenta si chiar foarte viabila. Ce se intampla intre timp? Se altereaza ceva, se altereaza premisele initiale, parca nu mai sunt asa de atragatoare. Multi nici nu-si dau seama de asta, punand proaspata capatata nefericire pe seama inadaptibilitatii lor, pe capacitatea lor de a absorbi noile reguli.
Altii, isi pun intrebari, cauta raspunsuri, evident negasindu-le, despre cum si ce se mai poate face, cine si cand mai poate sa le influenteze destinele intr-un mod care sa se potriveasca cat de cat cu premisele initiale.
Ce se poate spune ca o concluzie mai mult sau mai putin satisfacatoare? Ca omul nu este facut sa-si depaseasca conditia de prezent, mintea lui nu poate cuprinde in acelasi timp mai multe dimensiuni, ca atare multi continua sa persevereze in zbuciumul lor in speranta ca vor reusi sa acumuleze mai multa informatie...sa fie mai intelepti.
Din pacate, cand ajungem la intelepciune..este mult prea tarziu.
Putem ce-i drept sa ne inspiram din lumea altora, a unor initiati sa le zicem asa, insa cine imi garanteaza mie, ca si individ unic, ca ei chiar au ajuns la intelepciune? Evident nimeni, si atunci tot ce am de facut este sa verific vechiul mecanism incercare-esec.
Nefericirea nu are nicio legatura cu sacrificiul. Este doar un termen intr-un dictionar, pentru a completa ca si antonim perechea fericirii.
jenesaispas
Postat pe 25 Mai 2009 00:09

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Prieten drag... 6 De la: dandanaua_reloaded 12 Februarie 2009 14:28
Prieten cu beneficii? Joacã cu risc! 6 De la: kudika086792 4 Iulie 2012 12:19
Fosta relatie. Sfaruri 1 De la: kudika_1028152 17 Iulie 2017 02:58
Cum sa-i spui ca sa nu-l jignesti? 42 De la: kudika310730 4 Decembrie 2012 10:50
ratacire?aventura?dorinta de nou? help cu un sfat 26 De la: cami_goanga10 6 Aprilie 2010 17:46