cred ca am nevoie de o imbarbatare :(

De la: IuliaDiana, la data 2009-09-16 09:38:20Tocmai m-am despartit de prietenul meu, dupa 4 ani.Nici acum nu stiu exact din ce cauza, stiu doar ca prietenii lui aveau mai multa autoritate in fata lui decat mine, alegea orican sa isi petreaca timpul cu ei, in defavoarea mea. El lucreaza ca sofer de camion, este foarte mult plecat, iar cand ajungea acasa primul lucru pe care il facea era sa isi sune prietenii sa ii invite la el la un gratar si la o bere. Iar eu bineinteles ca ramaneam cu un munte de vase unsuroase de spalat, ca doar nu era sa le spele mama lui, ca e in varsta (51 ani). In urma cu 2 ani de zile am inceput sa ma ingras pentru ca mi s-a dat o supradoza de fier pentru ca sunt anemica, apoi am inceput sa am probleme cu tiroida si imi e foarte greu sa slabesc. In ultima vreme incepea sa imi arunce ca nu mai poate iesi cu mine in oras pentru ca sunt grasa, voia sa mearga la mare dar eu eram prea grasa sa fie el vazut cu mine pe plaja. Imi spunea mereu "Ti-am luat aia, ti-am facut aia..."...era foarte rautacios. Cand a trebuit sa merg la urgente pentru ca am avut o alergie urata si abia mai respiram, el nu era ingrijorat pentru mine, ci pentru prietenii lui care il asteptau la o terasa, prieteni pentru care m-a lasat la urgente, singura. Uneori cred ca si sora lui mai mare care locuieste in Italia are de-a face cu schimbarea lui de comportament. De cate ori vine acasa in vizita, ne certam din cauza ei. A inceput sa imi jignesca familia, sa imi spuna ca mamei nu ii pasa de mine ca nu a venit cu mine la urgente (asta s-a intamplat acum 3 zile) si mama nu a venit cu mine pentru ca eu una m-am gandit ca e suficient ca vine prietenul meu cu mine, nu trebuie sa o iau si pe mama, pentru ca oricum niciunul nu ma poate ajuta cu nimic. Si uite asa am ajuns sa ne certam, adica eu sa ii spun ce ma doare si el sa ma intrebe daca nu imi e foame si sa ma pofteasca la mine acasa daca am chef de cearta. Apoi i-am spus ca daca avem ce sa mai vorbim sa ma sune, dar nu s-a intamplat. Imi e foarte greu si nu stiu ce as face daca m-ar suna. Eu am toata viata inainte, am 20 de ani, el are 27. Sper sa imi revin repede, sa imi vad de viata mea sa sa imi reiau toate relatiile de prietenie la care am renuntat cand am inceput sa ies cu el.

De la: IuliaDiana, la data 2009-09-16 09:38:20Tocmai m-am despartit de prietenul meu, dupa 4 ani.Nici acum nu stiu exact din ce cauza, stiu doar ca prietenii lui aveau mai multa autoritate in fata lui decat mine, alegea orican sa isi petreaca timpul cu ei, in defavoarea mea. El lucreaza ca sofer de camion, este foarte mult plecat, iar cand ajungea acasa primul lucru pe care il facea era sa isi sune prietenii sa ii invite la el la un gratar si la o bere. Iar eu bineinteles ca ramaneam cu un munte de vase unsuroase de spalat, ca doar nu era sa le spele mama lui, ca e in varsta (51 ani). In urma cu 2 ani de zile am inceput sa ma ingras pentru ca mi s-a dat o supradoza de fier pentru ca sunt anemica, apoi am inceput sa am probleme cu tiroida si imi e foarte greu sa slabesc. In ultima vreme incepea sa imi arunce ca nu mai poate iesi cu mine in oras pentru ca sunt grasa, voia sa mearga la mare dar eu eram prea grasa sa fie el vazut cu mine pe plaja. Imi spunea mereu "Ti-am luat aia, ti-am facut aia..."...era foarte rautacios. Cand a trebuit sa merg la urgente pentru ca am avut o alergie urata si abia mai respiram, el nu era ingrijorat pentru mine, ci pentru prietenii lui care il asteptau la o terasa, prieteni pentru care m-a lasat la urgente, singura. Uneori cred ca si sora lui mai mare care locuieste in Italia are de-a face cu schimbarea lui de comportament. De cate ori vine acasa in vizita, ne certam din cauza ei. A inceput sa imi jignesca familia, sa imi spuna ca mamei nu ii pasa de mine ca nu a venit cu mine la urgente (asta s-a intamplat acum 3 zile) si mama nu a venit cu mine pentru ca eu una m-am gandit ca e suficient ca vine prietenul meu cu mine, nu trebuie sa o iau si pe mama, pentru ca oricum niciunul nu ma poate ajuta cu nimic. Si uite asa am ajuns sa ne certam, adica eu sa ii spun ce ma doare si el sa ma intrebe daca nu imi e foame si sa ma pofteasca la mine acasa daca am chef de cearta. Apoi i-am spus ca daca avem ce sa mai vorbim sa ma sune, dar nu s-a intamplat. Imi e foarte greu si nu stiu ce as face daca m-ar suna. Eu am toata viata inainte, am 20 de ani, el are 27. Sper sa imi revin repede, sa imi vad de viata mea sa sa imi reiau toate relatiile de prietenie la care am renuntat cand am inceput sa ies cu el.