Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Relatii
  3. Un weekend la Barcelona- poveste interactiva: daca participati :-)

Un weekend la Barcelona- poveste interactiva: daca participati :-)

buna

Sa fii mereu pe locul doi.................
Plicul de pe masa, doar cu numele tãu pe el, te-a intrigat imediat cum ai dat ochii cu el dar când ai descoperit biletul de avion cãtre oraºul pe þi-ai dorit de ceva timp sã-l revezi, ca sã nu mai vorbesc de cele câteva rânduri scrise cu un stilou cu peniþã, într-o caligrafie masculinã, te-ai cutremurat de-a binelea.
" Hotelul "Le Méridien".camera e rezervatã pe numele tãu. Lasã-te surprinsã" Cine o fi admiratorul acesta, te-ai întrebat? O fii oare el?
Cele zece zile care te despãrþeau de momentul plecãrii au fost în mare parte dialoguri nemãrturisite între tine ºi tine. Te-ai tãvãlit în noroiul îndoielilor, ai luptat cu tentaþia, te-ai luat la trântã cu raþiunea, te-ai certat cu bunul simþ ºi ai ocãrât impulsivitatea care te mâna din spate. Dupã nenumãrate ºi profunde analize psihologice ai ajuns la concluzia cã regretul de a nu rãspunde acestei provocãri te-ar fi urmãrit tot restul vieþii aºadar prezenþa ta în taxiul care te ducea spre Otopeni þi se pãrea în aceastã zi de vineri cel mai normal gest posibil.
Zborul pânã la Barcelona a fost o nesfârºitã stare de emoþie. Întrebãri stranii îþi ocupau mintea ºi nesfârºite roiuri de libelule pãreau sã se fi mutat definitiv în zona centralã a trupului. La aeroport nu ai fost surprinsã sã-ti vezi numele înscris pe o micã pancardã purtatoare ºi nici de gestul natural al taximetristului care þi-a luat mica valijoarã din mânã în timp ce te conducea la maºinã.
Tristan
Postat pe 16 Decembrie 2009 11:59
Scrie cineva in continuare?
Tristan
Postat pe 18 Decembrie 2009 00:50
Aceleasi ganduri staruiau si parea ca imi zvacnesc in tample....nu ai facut niciodata un lucru atat de impulsiv, cu toate ca personalitatea ta jinduia sa te lasi purtata de emotii si nu tot timpul de o judecata apriga, arida ...parea ce se scindeaza constiinta mea.Chiar si acum, dupa ce decizia majora fusese luata, aveam senzatia ca este o nebunie...mda...si de ce nu? doar imi doream o viata ceva mai condimentata....
Pluteam usor, cu imaginile cunoscute si derulate iarasi de atatea ori in imaginatia mea...orasul amintirilor si al dorintelor...si palpitam, frematam cu toata fiinta, parea ca inima ar vrea sa isi caute locul in lumea larga, sa o exploreze si sa simta totul...fiindca asta imi doream, sa simt...si Barcelona mi se parea locul ideal acum, in surescitarea momentului.
Deodata, taxiul de opreste. Insa nu parea sa fie nici urma de hotelul mentionat in bilet. " ....Lasa-te surprinsa! "....Aveam inca o data ocazia sa ma las surprinsa deoarece primesc cel de-al doilea bilet.
Acelasi scris, aceeasi caligrafie masculina dar care parea atat de ingrijita si totodata se vadea o miscare de nesiguranta in felul in care stiloul atinsese hartia. Ca si cand ar fi avut la fel de multe emotii ca si mine, desi tonul biletului era aproape imperativ, sau cel putin cu un stil concis: " Monumentul lui Columb. Ora 18.30 "
Adova_Docika
Postat pe 8 Ianuarie 2010 23:49
Camera de la penultimul etaj cu vedere spre centrul oraºului era pentagonalã ºi era dotatã cu un bovindou în care cele trei ferestre surori rotunjeau spaþiul într-o notã romanticã. Într-o firidã, în dreapta ferestrelor era amplasat un televizor. Tot luxul acela de mobilã calmã ºi culori suave în diverse nuanþe de bej era pe mãsura numelui de pe frontispiciul clãdirii construitã în stil neoclasic. Florile de pe masã, un buchet de trandafiri galbeni, te-au bucurat în ciuda faptului cã restul camerei nu arãta prezenþa vreunei alte persoane. Aºteptarea te agasa. Era o stare de tensiune ce se cuibãrise de la sosirea epistolei în corpul tãu iar acum nu vroia sã coboare din zona esofagului. Ai început sã inspectezi camera, te-ai aºezat gânditoare în fotoliul comod ºi într-un final te-ai întins pe micul ºi elegatul recamier care dãdea acces la fantastica vedere asupra oraºului. Deodatã ai auzit un beep. Când te-ai întors în direcþia sunetului ai vãzut un telefon mobil, o patã neagrã în oceanul imaculat al cearceafului. " Te aºtept la ora 20.00 în Plaça d'Espanya ... ...sã nu uiþi sã îmbraci rochia neagrã pe care o vei gãsi în dulap ºi sã vii fãrã lenjerie întimã."
Cele douã ore de aºteptare þi s-ar fi pãrut un mileniu ambalat în hârtia bruta a unei eternitãþi dacã…. nu ai fi deschis dulapul!!!.Ai scos rochia de pe umeraº ºi dupã un chiot scurt de bucurie te-ai dezbrãcat cu rapiditate acolo în mijlocul camerei. Cu eleganþa acumulatã de ani de exerciþiu te-ai strecurat printre spaghetti-urile bretelelor ºi þi-ai aranjat torsul în materialul moale, plãcut la atingere. Te-ai privit, îndrãgostitã de propria-þi imagine, de felul în care þesãtura îþi învãluia corpul. Visul oricarei femei e sã primeascã de la cineva apropiat un cadou care i se potriveºte atât fizic cât ºi emoþional. Perfecþiunea alegerii lui te rãscolea mai mult pentru cã nu-þi puteai imagina cum cineva poate sã rãspundã unei chemãri pe care cuvintele tale nu le-au verbalizat vreodatã. Te-ai admirat îndelung în oglinda generoasã ºi ai fãcut în faþa ei nenumãrate piruete delectându-te cu vederea coapselor muschiuloase ºi a pulpelor svelte, mângâiate de materialul în miºcare. Erai încântatã de asimetria croielii care dãdea rochiei un farmec cu totul ºi cu totul romantic. Ah!! dar când ai vãzut sandalele aproape cã-þi venea sã plângi de ciudã. Cum poate un om, un singur om, sã acapareze în sufletul tãu atâta atenþie, atat de mult spaþiu privat? Erai conºtientã de forma de putere pe care o avea asupra ta ºi te simþeai nedreptãþitã cã nu posezi un instrument adecvat sã rãspunzi acestei trãiri.
Tristan
Postat pe 11 Ianuarie 2010 23:17
doamne...superb pana aici.....asa frumos scrieti !!!.....deja ma vad intruchipata in personaj !!!.....si parca simt perdelele camerei cum se misca suav in bataia adierii vantului !!!.......si ma invaluie o stare de beatitudine !!!....... ...succes in continuare !!!......
etta
Postat pe 11 Ianuarie 2010 23:51
superb...mi-au dat lacrimile tristan de unde esti?mi-as dori sa purtam cateva conversatii,sa cunosc un om sincer care iubeste viata.cred ca esti prietenul perfect sper sa vorbim,astept continuarea
Lady_Pisy
Postat pe 14 Ianuarie 2010 22:20
Ma simteam impresurata de neputinta, naufragiata intr-o insula a indoielii. Prinsa de lianele vanjoase ale dorintei, cautam cuvintele acolo unde ele se incapatanau sa nu existe, revedeam o data si inca o data mesajul sau, cercetand cel mai mic detaliu din exprimarea sa, punctele de suspensie pareau sa imi vorbeasca , sa-mi induca senzatia chinuitoare de nerabdare in fata unei asteptari inexorabile. Desenam, rand pe rand, in pacla imaginatiei, tabloul mainii lui, falangele articulandu-se usor, provocarea rezumata in cuvinte atat de simple si atat de...Valuri de ganduri razlete imi abundau mintea si se spargeau apoi de tarmul uitat al ratiunii. O intrebare staruia indiferent cat de mult incercam sa o alung, asa cum alungi bazaitul unei insecte. Dimpotriva, membrele acesteia se transformau ori in imaginea unui miriapod teribil ori intr-un tentacul usor transparent, colorat palid in nuante atragatoare, dar otravitor ca o meduza. Nu este oare totul doar un joc? Un joc crud, cerebral, irezolvabil, primejdios, cu realitatea, in care sunt iremediabil prinsa cu toata fiinta?
Adova_Docika
Postat pe 15 Ianuarie 2010 00:16
De la: Adova_Docika, la data 2010-01-15 00:16:18Ma simteam impresurata de neputinta, naufragiata intr-o insula a indoielii. Prinsa de lianele vanjoase ale dorintei, cautam cuvintele acolo unde ele se incapatanau sa nu existe, revedeam o data si inca o data mesajul sau, cercetand cel mai mic detaliu din exprimarea sa, punctele de suspensie pareau sa imi vorbeasca , sa-mi induca senzatia chinuitoare de nerabdare in fata unei asteptari inexorabile. Desenam, rand pe rand, in pacla imaginatiei, tabloul mainii lui, falangele articulandu-se usor, provocarea rezumata in cuvinte atat de simple si atat de...Valuri de ganduri razlete imi abundau mintea si se spargeau apoi de tarmul uitat al ratiunii. O intrebare staruia indiferent cat de mult incercam sa o alung, asa cum alungi bazaitul unei insecte. Dimpotriva, membrele acesteia se transformau ori in imaginea unui miriapod teribil ori intr-un tentacul usor transparent, colorat palid in nuante atragatoare, dar otravitor ca o meduza. Nu este oare totul doar un joc? Un joc crud, cerebral, irezolvabil, primejdios, cu realitatea, in care sunt iremediabil prinsa cu toata fiinta?
Tristan
Postat pe 15 Ianuarie 2010 16:55
etta .....deja ma vad intruchipata in personaj !!!.....si parca simt perdelele camerei cum se misca suav in bataia adierii vantului
Tristan
Postat pe 16 Ianuarie 2010 09:55

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
vre sa divortam 3 De la: anonim1987 13 Mai 2015 19:38
Iubire vs Pasiune 51 De la: pickard 12 August 2011 06:37
Buna 16 De la: kudika043628 3 Iulie 2009 16:22
CE SA FAC ? 47 De la: andreea_21_nice 15 Mai 2009 10:16
sorry 11 De la: kudika023770 4 Noiembrie 2009 12:54