Setari Cookie-uri

O dilema ingrozitoare

Povestea e simpla si destul de complicata. Nu locuiesc in Romania, nici eu, nici prietena mea care se pare ca a ramas insarcinata. Eu vorbesc mai bine limba straina, ea se decurca dar nu reuseste sa intre in amanunte intr-o discutie si nici nu prea reuseste sa se descurce de una singura cand e vorba de ceva important, ca o fi din cauza fricii de esec, de teama de a nu fi ridicola... nu pot spune exact.
Dupa cum spuneam: ea a ramas insarcinata, cu tatal copilului nu vrea sa vorbeasca sub nici o forma, asa cum i-am sugerat. M-a rugat sa ma interesez eu de clinici si cum poate termina sarcina cat mai repede, pentru ca e si ea sub un stres continuu si vrea ca totul sa se termine, sa poata reintra in normal.
Eu... eu sunt intr-o dilema care m-a terminat psihic de cand am discutat cu ea prima data... nu pot decat sa ma gandesc la sufletelul din ea care se lupta pentru dreptul la viata. Sunt 100% impotriva avortului, il consider a fi o crima ingrozitoare si nu vad nici o diferenta intre a face un avort sau a-ti ucide copilul dupa cativa ani de viata.
Ea nu are prea multe cunostine, as vrea sa apeleze la altcineva si sa nu mai fiu implicata in toata povestea asta.
De ce am decis sa postez aici?
Pentru ca pot sa postez din anonimat, daca as vorbi cu familia sau prieteni si-ar da seama despre cine e vorba si ea m-a rugat cu disperare ca totul sa ramana doar intre noi. Sper sa primesc un sfat bun de la voi... ce sa fac? cum sa ies din situatia asta?
Va multumesc.

Postat pe 26 Decembrie 2009 14:22
De la: , la data 2009-12-26 14:22:33Povestea e simpla si destul de complicata. Nu locuiesc in Romania, nici eu, nici prietena mea care se pare ca a ramas insarcinata. Eu vorbesc mai bine limba straina, ea se decurca dar nu reuseste sa intre in amanunte intr-o discutie si nici nu prea reuseste sa se descurce de una singura cand e vorba de ceva important, ca o fi din cauza fricii de esec, de teama de a nu fi ridicola... nu pot spune exact.
Dupa cum spuneam: ea a ramas insarcinata, cu tatal copilului nu vrea sa vorbeasca sub nici o forma, asa cum i-am sugerat. M-a rugat sa ma interesez eu de clinici si cum poate termina sarcina cat mai repede, pentru ca e si ea sub un stres continuu si vrea ca totul sa se termine, sa poata reintra in normal.
Eu... eu sunt intr-o dilema care m-a terminat psihic de cand am discutat cu ea prima data... nu pot decat sa ma gandesc la sufletelul din ea care se lupta pentru dreptul la viata. Sunt 100% impotriva avortului, il consider a fi o crima ingrozitoare si nu vad nici o diferenta intre a face un avort sau a-ti ucide copilul dupa cativa ani de viata.
Ea nu are prea multe cunostine, as vrea sa apeleze la altcineva si sa nu mai fiu implicata in toata povestea asta.
De ce am decis sa postez aici?
Pentru ca pot sa postez din anonimat, daca as vorbi cu familia sau prieteni si-ar da seama despre cine e vorba si ea m-a rugat cu disperare ca totul sa ramana doar intre noi. Sper sa primesc un sfat bun de la voi... ce sa fac? cum sa ies din situatia asta?
Va multumesc.






... spune-i clar parerea ta ... daca vrei poti sa ii dai si citeva alternative (asociatii care ii pot prelua copilul, sau il pot da spre adoptie[pe topicul de avorturi a postat odata un domn foarte bine informat si a dat numeroase detalii si adrese], sa vorbeasca cu tatal copilului si parintii acestuia, sa vorbeasca cu parintii ei, sa nu se panicheze ca nimeni nu a murit din cauza copiilor, ...) ... nu te baga sa ii faci alte ''favoruri'' ... retrage-te discret ... o prietenie nu se bazeaza pe astfel de ''ajutoare'' ... viata ei nu va deveni mai buna facind un avort ... si nici nu o il va aduce pe ''prietenul'' ei mai aproape si nici respectul lui ... nici nu o va feri de repetarea unor astfel de situatii ... din contra ...
marco918
Postat pe 28 Decembrie 2009 01:19
Marco, multumesc pt postare.
O sa mai incerc sa o conving sa il tina, ma gandesc chiar sa-i propun sa ii fiu nasa... desi am mai incercat sa fac asta, ea zice ca e un NU categoric si incepe din nou sa planga... nu stiu daca or fi si hormonii de vina la asta. zice ca nu poate sub nici o forma avea copii fara sa fie casatorita :(
I-am zis sa vorbeasca cu tatal copilului, daca as sti cine e as vorbi eu... dar nu stiu cine e, ea nu vrea sa-mi spua. ma gandesc ca o fi unul insurat (ea are aproape 40 de ani, deci o fi unul de varsta apropiata), ori... nu stiu care ar putea fi motivul...
parintii ei nu mai sunt in viata, au murit acum cativa ani buni. ea nu mai are decat o sora in romania, cu care a zis ca nu vrea sa vorbeasca :(
o sa ii propun sa il dea spre adoptie, pt ca sunt si aici o gramada de agentii care se ocupa cu asta, desi... nu prea cred ca o sa fie de acord sa duca sarcina pana la capat. a fost diagnosticata acum cateva luni cu hepatita c si urma sa inceapa tratamentul in cateva saptamani.
urmeaza sa faca miercuri scanul sa vada cat de avansata e sarcina :(

P.S. eu am deschis topicul, prima data m-a lasat sa scriu fara sa fiu logata, acum vad ca nu ma mai lasa
Ikebana99
Postat pe 28 Decembrie 2009 16:48
... doamneeeee ... cum isi bat unii joc de viata lor si a altora ...
marco918
Postat pe 28 Decembrie 2009 21:19
sarcina e de apropae 6 saptamani, iar copilasul nu are nici o sansa sa vina pe lumea asta in ciuda eforturilor mele de a o face sa se razgandeasca. ea e de alta religie, protestanta cred, si-mi spune ca e un pacat foarte mare sa aduca pe lume un copil fara sa fie casatorita, la fel de mare ca avortul si ca ar fi puternic desconsiderata si judecata de comunitatea ei daca far ace copil fara sot. oare chiar asa o fi? sau a zis doar asa sa-mi inchida gura?
eu nu pot sa ma gandesc decat la copilasul caruia nu i se acorda nici o sansa, si se pare ca ma consum din cauza asta mult mai mult decat ea.... ea care-mi zice sa nu o judec si sa-i inteleg decizia :((

Ikebana99
Postat pe 31 Decembrie 2009 01:18
De la: Ikebana99, la data 2009-12-31 01:18:27sarcina e de apropae 6 saptamani, iar copilasul nu are nici o sansa sa vina pe lumea asta in ciuda eforturilor mele de a o face sa se razgandeasca. ea e de alta religie, protestanta cred, si-mi spune ca e un pacat foarte mare sa aduca pe lume un copil fara sa fie casatorita, la fel de mare ca avortul si ca ar fi puternic desconsiderata si judecata de comunitatea ei daca far ace copil fara sot. oare chiar asa o fi? sau a zis doar asa sa-mi inchida gura?
eu nu pot sa ma gandesc decat la copilasul caruia nu i se acorda nici o sansa, si se pare ca ma consum din cauza asta mult mai mult decat ea.... ea care-mi zice sa nu o judec si sa-i inteleg decizia :((







... vorbeste prostiii ... ea oricum nu mai traieste in nici o comunitate ... si nu exista asa ceva, nici o religie nu spune asta ... asta o spun oamenii de foarte proasta calitate care au fost in jurul ei ... dar poti sa ii spui ca ARE 40 DE ANI ... e timpul sa isi asume propria viata si proprii copii ... in ultimul moment de simti ce inseamna sa fii mama ... macar atit ...

marco918
Postat pe 31 Decembrie 2009 01:25
de trait intr-o comunitate... sa zicem ca traieste... merge in fiecare zi la biserica ei si si-a facut un cerc de prieteni acolo.
ea zice ca a acceptat faptul ca asta ar putea fi ultima sansa de a deveni mama. zice ca prefera o viata fara copii decat sa aduca acum unul pe lume, in circumstantele de fata :(. sper sa nu ajunga vreodata sa regrete decizia facuta.
ier eu... imi dau seama cat de slaba sunt si ma urasc pentru asta!! bineinteles ca o sa o duc la spital cand are programarea sa vada doctorul ca are pe cineva alaturi, se pare ca e o conditie destul de stricta aici. i se vor administra niste medicamente si totul se va intampla acasa, peste noapte, va fi ceva asemanator unei pierderi de sarcina doar ca indusa.
ma simt o criminala ca iau parte la toata povestea asta!!!!!!!!!
inca mai sper sa se intample o minune pana joia viitoare cand are programarea la spital :(
Ikebana99
Postat pe 6 Ianuarie 2010 23:06
chiar o dilema ingrozitoare
freakbabe
Postat pe 6 Ianuarie 2010 23:35
De la: Ikebana99, la data 2010-01-06 23:06:23de trait intr-o comunitate... sa zicem ca traieste... merge in fiecare zi la biserica ei si si-a facut un cerc de prieteni acolo.
ea zice ca a acceptat faptul ca asta ar putea fi ultima sansa de a deveni mama. zice ca prefera o viata fara copii decat sa aduca acum unul pe lume, in circumstantele de fata :(. sper sa nu ajunga vreodata sa regrete decizia facuta.
ier eu... imi dau seama cat de slaba sunt si ma urasc pentru asta!! bineinteles ca o sa o duc la spital cand are programarea sa vada doctorul ca are pe cineva alaturi, se pare ca e o conditie destul de stricta aici. i se vor administra niste medicamente si totul se va intampla acasa, peste noapte, va fi ceva asemanator unei pierderi de sarcina doar ca indusa.
ma simt o criminala ca iau parte la toata povestea asta!!!!!!!!!
inca mai sper sa se intample o minune pana joia viitoare cand are programarea la spital :(


Ikebana, imi pare rau ca vad mesajul tau abia acum.. sper sa nu fie prea tarziu!
Imi vine sa plang si iti inteleg situatia... in locul tau eu nu as ajuta-o. Da, m-as oferi sa o ajut in cresterea copilului pe cat pot, dar nu sa-l avorteze. As lasa-o sa faca acest lucru de una singura... daca nu reuseste, cu atat mai bine, am salvat o viata.
La mine situatia a fost tocmai invers... TOTI prietenii si cunoscutii mi-au spus sa avortez si s-au oferit sa ma ajute in acest sens. Aveam 23 ani, la 24 l-am nascut... am sacrificat tot ce aveam (scoala, cariera, familie, mi-am pierdut iubitul si unii "prieteni")... dar nu regret nimic, absolut nimic. Acum el are 3 ani aproape si lucrurile incep sa-si revina pe un fagas normal... unde mai pun ca parintii mei si-au vazut prima oara nepotul anul acesta, cand au avut curajul sa accepte ca am un copil fara a fi casatorita... si sunt innebuniti dupa el. Iar bebelusul meu a ajuns pentru tatal lui motivatia de a trai si lupta in viata. In martie face 3 anisori... si eu, bebe si tatal lui vom fi impreuna pentru prima oara dupa o perioada indelungata :) !

II va fi greu... dar trebuie sa lupte. Iar din punct de vedere religios, e un pacat mai mare sa-l avortezi decat sa-l pastrezi, chiar necasatorita fiind, indiferent de ce religie/confesiune apartii (crestinism, islamism, iudaism)... vorbesc despre asta pentru ca ai descris argumentele ei pentru a nu-l pastra.
Eu nu am decis sa nu-mi avortez copilul din considerente religioase... dar intre timp l-am cunoscut pe Dumnezeu.

Cat despre gura lumii... aceasta judeca oricum ai fi... nu merita sa sacrifici o viata de dragul ei.
Are 40 de ani, trebuie sa fie puternica, curajoasa si responsabila. Copilul o va schimba mult in bine! AI sa vezi!

uite aici am scris mai pe larg povestea mea:
http://www.kudika.ro/comunitate/forum/view_topic/24972/avortul-este-o-crima-groaznica/avortul-este-o-crima-groaznica-pagina-21.html

imi poti scrie si un mesaj privat daca vrei... asa cum pot, eu te/va ajut.

cu mult drag, ela
Ella81
Postat pe 11 Ianuarie 2010 17:16
draga ela,

am citit povestea ta printre lacrimi si vreau sa te felicit pentru curajul de care dai dovada si alegerea facuta!! sper ca tu si familia ta sa aveti parte de toata fericirea din lume pentru ca o meritati din plin.
sufletul meu e intr-o mie de bucatele pt ca, in ciuda eforturilor mele, copilasul asta nu cred ca mai are o sansa la viata :(
am incercazt cu toate puterile mele sa o fac sa se razgandeasca iarasi si iar fara nici un rezultat :((
as putea spune mai multe dar incerc sa nu judec pe nimeni pt ca nu am dreptul asta, numai Dumnezeu poate face asta :(. imi spune ca in religia ei Dumnezeu e bun, iertator si o va absolvi de pacatul asta. sper din toata inima asa sa fie si sa nu ajunga vreodata sa aiba regrete ce se intampa acum.
Imi vine sa urlu cand realizez ce se intampla, plang de fiecare daca cand sunt singura cu gandurile mele si nu poate vedea nimeni :(((((((((( Ce ma doare cel mai mult e ca ea, desi are momente cand e la pamant, de cele mai multe ori e vesela, rade si singura explicatie care mi-o da e ca nu poate face altceva decat sa incerce sa-si tina moralul ridicat sa poata trece si peste asta. Cateodata cred ca ma consum mai mult decat ea :(
Daca e prea tarziu… nu stiu… am aflat ca azi ar trebui sa i se administreze prima doza de medicamente care opreste sarcina din evolutie. E groaznic ceea ce scriu!!! nici nu-mi vine sa cred ca scriu asta :(((

Ikebana99
Postat pe 12 Ianuarie 2010 14:29
Sa inteleg ca nu e dilema ta personala?!
Pai ar trebui sa fie decizia ei, oricare ar fi ea; in fond, ea va trebui sa traiasca cu aceasta alegere.
tequila_cu_varza
Postat pe 12 Ianuarie 2010 14:57
asa e cum spui... dar dilema mea era in a alege intre o prietenie si a fi complice la ceea ce se intampla si a-mi intoarce spatele si nu lua parte la toata povestea asta. nu sunt de acord cu decizia ei, m-a terminat psihic si stiu ca nu se termina aici.
poate sunt eu prea naiva sau prea sensibila... dar asta simt :(
Ikebana99
Postat pe 12 Ianuarie 2010 16:14
De la: Ikebana99, la data 2010-01-12 16:14:48asa e cum spui... dar dilema mea era in a alege intre o prietenie si a fi complice la ceea ce se intampla si a-mi intoarce spatele si nu lua parte la toata povestea asta. nu sunt de acord cu decizia ei, m-a terminat psihic si stiu ca nu se termina aici.
poate sunt eu prea naiva sau prea sensibila... dar asta simt :(




... ai facut poate mai mult decit ar fi facut altii ... acum d-zeu cu mila ... exista astfel de persoane, nu incerca sa mai scoti ceva bun de la ea ... nu cred ca mai ai cum ... are 40 de ani, e matura (sau asa incearca sa para), e ''credincioasa'' ... tu esti afectata mai mult decit ea ... ea ti-a aruncat si tie din mizeria morala si umana in care traieste ... nu aduna cinismul, egoismul si ipocrizia ei ... gindeste-te ca ai avut ''norocul'' sa mai inveti ceva ... ca exista oameni care traiesc doar pentru ei, care evita regulile normale ale vietii si ... care trebuie sa isi plateasca singuri datoriile ...

... cauta oameni normali in jurul tau ... e timpul sa iti vezi de drumul tau ... o sa ai mai mult succes ... multa sanatate ...
marco918
Postat pe 13 Ianuarie 2010 02:15
De la: Ikebana99, la data 2010-01-12 14:29:14draga ela,

am citit povestea ta printre lacrimi si vreau sa te felicit pentru curajul de care dai dovada si alegerea facuta!! sper ca tu si familia ta sa aveti parte de toata fericirea din lume pentru ca o meritati din plin.
sufletul meu e intr-o mie de bucatele pt ca, in ciuda eforturilor mele, copilasul asta nu cred ca mai are o sansa la viata :(
am incercazt cu toate puterile mele sa o fac sa se razgandeasca iarasi si iar fara nici un rezultat :((
as putea spune mai multe dar incerc sa nu judec pe nimeni pt ca nu am dreptul asta, numai Dumnezeu poate face asta :(. imi spune ca in religia ei Dumnezeu e bun, iertator si o va absolvi de pacatul asta. sper din toata inima asa sa fie si sa nu ajunga vreodata sa aiba regrete ce se intampa acum.
Imi vine sa urlu cand realizez ce se intampla, plang de fiecare daca cand sunt singura cu gandurile mele si nu poate vedea nimeni :(((((((((( Ce ma doare cel mai mult e ca ea, desi are momente cand e la pamant, de cele mai multe ori e vesela, rade si singura explicatie care mi-o da e ca nu poate face altceva decat sa incerce sa-si tina moralul ridicat sa poata trece si peste asta. Cateodata cred ca ma consum mai mult decat ea :(
Daca e prea tarziu… nu stiu… am aflat ca azi ar trebui sa i se administreze prima doza de medicamente care opreste sarcina din evolutie. E groaznic ceea ce scriu!!! nici nu-mi vine sa cred ca scriu asta :(((



Intr-adevar, incearca sa te linisteti. Tu ai incercat... in final e decizia ei nu a ta! Tu nu esti vinovata cu nimic... si esti doar o persoana cu limite. Nu ai ce sa mai faci. si mie imi vine sa plang la ceea ce tocmai am citit!
Si mai vreau sa adaug ceva.
Nu te supara ca iti spun, poate gresesc... tu o cunosti mai bine, eu deloc. Dar din cele povestite de tine, imi dau seama de un lucru in legatura cu ea: o intereseaza mult prea mult parerea celorlalti. daca a decis sa avorteze o face pentru ca ceilalti sa nu o judece (nu din considerente materiala, frica de parinti etc). ii place sa fie cum vor ceilalti sa fie si nu ea insasi. si asta doar pentru a fi acceptata. Aici mi se pare ca exista multa nesinceritate (ca sa nu spun ipocrizie... poate ca e un cuvant mult prea dur). Iti spun asta pentru ca daca as fi in locul tau as avea grija de sinceritatea prieteniei ei fata de mine.
In plus... daca as fi fost in locul ei, nu te-as fi implicat pe tine in asa mare masura incat sa-ti cer ajutorul efectiv pentru a avorta. Ti-as fi cerut sfatul si as fi avut nevoie sa ma asculti atunci cand plang... doar atat! Mi se pare egoist ceea ce ea a facut...
Scuza-ma daca am inteles gresit... stiu ca nu ma priveste... in mod normal nu m-ar interesa, dar iti spun doar pentru a te avertiza pe tine.

Capul sus, tu nu ai gresit cu nimic!
Ella81
Postat pe 17 Ianuarie 2010 17:57
Buna ela,
Multumesc pt cuvintele frumoase.
La aceeasi concluzie am ajuns si eu dupa mai multe discutii cu ea. Ii pasa prea mult de cum e vazuta de altii, mi-a spus ca multi o privesc ca un exemplu de urmat si ea crede ca daca ar aduce un copil pe lume fara tata ar schimba asta...
Ea a apelat la mine pt ca pur si simplu nu are la cine altcineva pentru ca nu a vrut sa se afle. Cand locuiesti intr-o tara straina e mult mai greu sa iti faci prieteni. Am ajutat-o si sprijinit-o cu toate deciziile importante pe care le-a avut de luat aici pt ca, desi am ceva ani mai putin ca ea, de multe ori simt ca as avea mai multi. Ea are 3-4 ani de cand a venit, dar inca se simte ca un extraterestu pe o planeta straina si de asta are nevoie de ajutor in situatii de genul asta.
Ne-am apropiat pur si simplu pt ca vorbim aceeasi limba, nu ca am avea foarte multe in comun in afara de asta, si m-a ajutat si ea cu ce a putut cand am avut nevoie. Cam asta e...
Imi pare foarte rau ca s-a ajuns aici, dar de-acum zarurile au fost aruncate :(
Ikebana99
Postat pe 22 Ianuarie 2010 03:44
Ah! stiu ce inseamna sa locuiesti intr-o tara straina, mai ales in locuri unde nu sunt multi romani (eu am locuit o perioada in Elvetia)... si inteleg apropierea pe care o simti fata de cei care vorbesc aceeasi limba cu tine, chiar daca uneori caracterele nu se potrivesc... numai faptul ca ai posibiltatea vorbesti limba ta (in sfarsit!!!) te face sa ii simti de ai casei :P .
Eu una, nu mai vreau sa plec decat in vizite... l-am convins pana si pe prietenul meu sa se mute aici :P

As fi vrut sa pot face mai multe pt voi... dar asta este, sper ca tu esti bine :) si sper ca ea sa fi invatat macar ceva din povestea asta si sa fi revenit nitel cu picioarele pe pamant!
Ella81
Postat pe 22 Ianuarie 2010 03:58
De la: Ikebana99, la data 2010-01-22 03:44:05Buna ela,
Multumesc pt cuvintele frumoase.
La aceeasi concluzie am ajuns si eu dupa mai multe discutii cu ea. Ii pasa prea mult de cum e vazuta de altii, mi-a spus ca multi o privesc ca un exemplu de urmat si ea crede ca daca ar aduce un copil pe lume fara tata ar schimba asta...
Ea a apelat la mine pt ca pur si simplu nu are la cine altcineva pentru ca nu a vrut sa se afle. Cand locuiesti intr-o tara straina e mult mai greu sa iti faci prieteni. Am ajutat-o si sprijinit-o cu toate deciziile importante pe care le-a avut de luat aici pt ca, desi am ceva ani mai putin ca ea, de multe ori simt ca as avea mai multi. Ea are 3-4 ani de cand a venit, dar inca se simte ca un extraterestu pe o planeta straina si de asta are nevoie de ajutor in situatii de genul asta.
Ne-am apropiat pur si simplu pt ca vorbim aceeasi limba, nu ca am avea foarte multe in comun in afara de asta, si m-a ajutat si ea cu ce a putut cand am avut nevoie. Cam asta e...
Imi pare foarte rau ca s-a ajuns aici, dar de-acum zarurile au fost aruncate :(





... ai ca prietena o persoana foarte falsa ... vrea sa devina un ''lider'' de urmat prin porcarii ... nu a fost in stare sa isi asume si sa ramina acelasi ''lider'' pentru cei care o admira pentru alte calitati 9sau defecte), la 41 de ani, si o viata zbucimata acea fiinta ...
marco918
Postat pe 22 Ianuarie 2010 04:07
De la: Ella078178, la data 2010-01-22 03:58:56Ah! stiu ce inseamna sa locuiesti intr-o tara straina, mai ales in locuri unde nu sunt multi romani (eu am locuit o perioada in Elvetia)... si inteleg apropierea pe care o simti fata de cei care vorbesc aceeasi limba cu tine, chiar daca uneori caracterele nu se potrivesc... numai faptul ca ai posibiltatea vorbesti limba ta (in sfarsit!!!) te face sa ii simti de ai casei :P .
Eu una, nu mai vreau sa plec decat in vizite... l-am convins pana si pe prietenul meu sa se mute aici :P

As fi vrut sa pot face mai multe pt voi... dar asta este, sper ca tu esti bine :) si sper ca ea sa fi invatat macar ceva din povestea asta si sa fi revenit nitel cu picioarele pe pamant!




...esti perseverenta si ai rabdare ... mai rar ... bravo ...
marco918
Postat pe 22 Ianuarie 2010 04:09
Multumesc, marco... cred ca orice persoana poate avea perseverenta si rabdara daca detine VOINTA ;)... fara vointa nimic nu se poate.
Ella81
Postat pe 22 Ianuarie 2010 04:28
Marco, prietena e mult spus dupa ce s-a intamplat acum. Trebuie sa imi stabilesc anumite limite si sa le fac clare de la inceput!!
Ikebana99
Postat pe 22 Ianuarie 2010 12:58
De la: Ikebana99, la data 2010-01-22 12:58:11Marco, prietena e mult spus dupa ce s-a intamplat acum. Trebuie sa imi stabilesc anumite limite si sa le fac clare de la inceput!!


Ella81
Postat pe 22 Ianuarie 2010 15:44
De la: Ikebana99, la data 2010-01-22 12:58:11Marco, prietena e mult spus dupa ce s-a intamplat acum. Trebuie sa imi stabilesc anumite limite si sa le fac clare de la inceput!!




... ai grija ... clare inseamna numai pentru tine ... se poate ca daca i le spui si ei sa te alegi cu un dusman pervers tare ...
marco918
Postat pe 23 Ianuarie 2010 03:16
tu esti mama dolores
Shhh
Postat pe 28 Ianuarie 2010 08:26
De la: Shhh, la data 2010-01-28 08:26:15tu esti mama dolores





... probleme puishor ? ...
marco918
Postat pe 28 Ianuarie 2010 15:04
Ce sa mai intamplat cu prietena aia a ta pana la urma
kudika_nikole
Postat pe 15 Ianuarie 2012 19:39

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Nu vreau sa deranjez....va invit sa va spuneti parerea 200 De la: TALPA_IUTE 15 Ianuarie 2012 19:22
botezarea unui copil ..... 11 De la: kudika_nikole 15 Ianuarie 2012 01:58
Un pic de ajutor!! 1 De la: kudika400460 6 Martie 2012 17:17
http://www.yuppy.ro/comunitate/forum/view_topic/10455/http-aghinita-ro-e2-80-9c-de-lege-ferenda-e2-80-9c-e2-80-93-o-noua-lege-a-avortului.html 5 De la: kudika_nikole 15 Ianuarie 2012 20:19
saluatre 9 De la: mihai_sufletist 31 Martie 2012 12:45