cum sa imi gasesc parintii????

De la: ligiameli, la data 2013-11-12 12:50:46Buna ziua! Am dat din intamplare de acest forum si citand o parte din postarile voastre, am simtit nevoia sa imaprtasesc ceva din experienta mea.
Numele meu este Maria, sunt nascuta pe 07.09.1982, mi-am petrecut primii 3 ani de viata in Leaganul de copii nr 1 din Bucuresti dupa care am fost adoptata de o familie cu o pozitie sociala foarte buna dar cu multe probleme. Am simtit intotdeauna ca nu apartin acestei familii si asta poate nu pentru ca am fost adoptata ci pentru ca toti banii si relatiile si posturile nu au putut sa compenseze faptul ca parintii adoptivi rau amandoi bolnavi- tatal alcoolic, mama schizofrena. Am aflat "oficial" ca sunt infiata abia la 17 ani, la inmormantarea tatalui adoptiv (un unchi a simtit nevoia sa spuna asta in mijlocul imnormantarii).
Aveam 17 ani, nu stiam cine sunt, am fost furioasa pe parintii adoptivi, pentru ca nu mi-au spus, pentru ca a trebuit sa aflu de la altcineva. In primii ani nu am intreprins nimic.
Intre timp, am studiat medicina, actualmente sunt medic psihiatru in München. O data plecata din Romania si cu putin inainte de a ma casatori am simtit nevoia imperioasa de a sti cine mi-e mama. Asadar m-am prezentat la Leaganul de copii, am facut o cerere, dupa 4 luni am primit raspuns. Nu imi pot cauta parintii natuali decat daca am o decizie judecatoreasca. O asemenea decizie judecatoreasca se obtine doar daca este o situatie de viata si de moarte. Deci...nicio sansa. Am apelat apoi la 4 firme diferite de detectivi. Dupa alte cateva luni am primit de la fiecare agentie raspuns ca este imposibil, ca este prea complicat, ca nu mai exista actele, ca ambele familii au reusit foarte bine sa faca totul disparut. Norocul meu a fost ca mama mea adoptiva a scapat cateva detalii care m-au ajutat sa caut singura. Si am reusit. In urma cu exact 4 ani mi-am cunoscut mama, o profesoara de liceu din Bucuresti. Nu am vrut nimic de la ea, nu am avut si nu am nicio asteptare. Nu imi doresc o relatie cu ea. Insa a fost important pentru mine sa stiu cine sunt. Am vb in urma cu 4 ani 20 de minute, in pauza mare. Nu o judec, cred ca i-a fost foarte greu, nu cred ca cineva isi da copilul de bine ce ii este. Nu imi judec nici parintii adoptivi, care nu mi-au spus niciodata nimic. Nici macar acum cand sunt plecata din tara, lucrez ca medic, am aproape 32 de ani, mama mea adoptiva nu vrea sa povesteasca nimic. In Romania am facut Psihiatrie pediatrica si am lucrat mult cu copii adoptati si cu parinti adoptivi. Parintilor adoptivi le este teama ca isi pierd copilul, copiilor adoptati le este teama ca isi dezamagesc si ranesc parintii.
Cred insa cu tarie ca este esential pentru o dezvoltare normala si o impacare cu sine, ca adoptatii sa aiba posibilitatea sa isi cunoasca mama naturala.
Pentru cei care undeva mai sus spuneau ca nu este important, ca gena nu este importanta, importanta este impacarea cu sine. Important e sa stii cine esti (chiar daca mama este drogata, alcoolica etc) ca sa stii care iti va fi drumul mai departe si ce oferi mai departe propriilor copii.

Asa ca tuturor celor care au pornit in aceasta cautare a sinelui le doresc mult succes. Pentru ceilalti care citesc acest forum- mame care si-au dat copiii, parinti adoptivi, incurajati aceasta cautare.

De la: ligiameli, la data 2013-11-12 15:13:08este adevarat ca "lipseste ceva". este un gol care este adancit de lipsa de informatii. istoria personala este foarte importanta in viata fiecaruia dintre noi. cand insa aceasta istorie personala este ciuntita sau fragmentata, golul este greu de umplut. va fi umplut mai tarziu cu fantezii, si, nu de putine ori, copilul adoptat isi spune ca el este vinovat, ca nu a fost suficient de bun, de frumos, de cuminte. incerc sa explic acest sentiment pentru toti cei care cred ca nu este importanta aceasta cautare.

De la: kudika_952529, la data 2014-01-21 20:47:07si eu sunt adoptata si locuiesc in israel si imi caut mama biologica.cre este nl dumneavoastra?Am abia acum acest mesaj

De la: kudika382900, la data 2011-04-11 21:16:07draga mea te poti informa la oficiul romin pentru , adoptii unde stai tu ei sint obligati sati spuna unde sint parinti tai naturali ca nu mai esti mica ,,, sa nuti zica . sint o mama care imi caut si eu fetita care a fost adoptata fara stirea mea .eu nu am semnat nici un dosar dar in rominia se poate ori si ce daca este bani asta e .o caut de 15 ani si nu stiu in ce oras in izrael este ia .ca nu vor sami zica .

De la: Cristina_Maria_6, la data 2014-03-11 01:58:04Buna. am accesat acest forum in cautarea unui raspuns...am citit toate mesajele tale...ai reusit sa iti gasesti mama naturala dupa toate incercarile? de 4 ani am aflat ca sunt adoptata de la varsta de 1 an si 6 luni. dupa perioade de deruta,furie,soc dupa cele aflate,acum imi doresc sa o cunosc pe femeia care mi-a dat viata,ma framanta tot mai mult aceasta dorinta,nu doresc nimic de la ea decat o discutie de catevba minute...In speranta primirii unui raspuns si indrumarea catre cea mai buna si rapida metoda de a o gasi ,multumesc anticipat!

De la: kudika_970335, la data 2014-07-07 01:32:50buna. am accesat acest forum din aceiasi problema eu sunt adoptata de 16 ani. parintii mei adoptivi au murit amandoi iar eu inca minora, locuiesc cu bunica mea :( asii avea foarte mare nevoie de ei :( primul motiv ar fii pentru ami da raspuns la intrebarea " de ce m-au dat spre adoptie " ..fiindca am auzit de la parintii adoptivi foaarte multe variante la acest raspuns .. al doilea motiv ar fii ..ca asi avea nevoie de ei pentru a stii ca ii am langa mine..parintii care poate sa ii strang in brate ..nu pentru a locui cu ei sau altceva .. doar din cand in cand sa ii pot vedea si imbratisa.. de la parintii mei adoptivi am apucat sa stiu doar numele mamei mele, cartierul in care locuia si prenumele bunicii mele :( .. si mai am, o copie legalizata de pe primul meu certificat de nastere, in care sunt trecuta cu numele de familie al mamei. asi vrea sa ii caut dar nu stiu cum pot face asta, fiind si minora si locul de unde macar asi afla ceva :(

De la: Andrutza89, la data 2010-03-16 13:45:56 O sa incerc sa povestesc pe scurt. M-am nascut pe 20 martie 1989 in Bucuresti purtand numele de Grigore Florentina Andra. Mama mea naturala m-a dat in plasament la o luna la Leaganul de copii nr 1, Sf. Ecaterina, care se afla pe undeva pe langa biserica Casin. Cand am implinit 18 ani m-am dus si m-am interesat iar cei de acolo mi-au spus ca este un intreg proces. In '89 parintii mei adoptivi au primit de la Tribunalul Bucuresti toate actele necesare pentru adoptia mea, dar le-au aruncat, pentru a nu le gasi eu vreodata. intrucat nu mai exista aceste acte, trebuie sa incep un nou proces cu tribunalul prin care sa imi acorde dreptul de a accesa arhivele Intamplator am vazut la televizor ca in Romania au existat doar 5 procese de acest fel, din care doar unul a fost aprobat. Asa ca...momentan sunt cam descurajata si nu stiu in ce directie sa o apuc Cine are un sfat, o idee, orice, astept....
Multumesc pentru rabdare

De la: kudika312328, la data 2010-08-07 14:47:53Buna, eu sunt Roxana si sunt adoptata de parintii mei pe care ii iubesc si incerc ca acum cand sunt la batranete sa le ofer drept recompensa grija si dragostea mea...dar am acolo in adancul sufletului o rana care nu se va inchide niciodata...m-au luat de la caminul acela de langa Arcul de Triumf cand aveam cateva luni...m-au crescut cu multa dragoste si m-au iubit, dar tarziu mi-am dat seama de ce am fost tinuta sub o supravechere stricta...unde ma duc si cu cine am vorbit, ce am vorbit....le era teama ca cineva imi va spune ca nu sunt copilul lor natural...ma rog, am aflat despre asta brusc, brutal...cand o colega de scoala invidioasa ca poate ajunge la performantele mele scolare mi-a spus ca sunt orfana....si ca parintii mei...de fapt nu sunt parintii mei...ajunsa acasa, mama a avut o iesire violenta, strigand disperata ca nu e adevarat si tipand la mine ca trebuia sa am alta atitudine, nu sa stau sa ascult toate prostiile...m-a speriat foarte tare felul in care s-a manifestat si de atunci am inteles ca ceva nu este in regula...a inceput sa-mi interzica sa ma mai intalnesc cu prietenii si sa-mi controleze fiecare pas...chiar daca asta poate fii considerat un abuz, eu am iertat-o pentru ca ea este ingerul meu pazitor...asa a stiut ea sa se apere si sa ma apere...intre timp am devenit si eu mamica si am inceput sa aflu ba de la o ruda sau de la mama unei prietene...franturi pe care mama le-a spus...dar niciuna nu se potrivea cu cealalta...am incercat iar o discutie cu ea, acum cand stiam ce inseamna sa nasti si sa cresti un copil...ba ca a acceptat ca tata sa vina cu copilul facut cu alta femeie, ba ca nu stie nimic despre parintii mei, ba ca mama m-a parasit la nastere...nu credeam o iota din ce-mi spunea...cand intr-o zi, acum cateva luni intalnindu-ma cu o prietena, acesta imi spune ca a aflat de la mama ei ca as fii fiica unui profesor....reiau scena cu plansete, crestere de tensiune....si mama imi spune...ai fost lasata la usa unei familii, el fiind profesor...cand acestia au venit seara de la teatru te-au gasit la usa, aveai alaturi de tine in cosulet un biletel in care mama ta ii spunea domnului ca esti copilul lui si ca aceasta mare dezamagire pe care o traieste ea o face sa renunte la viata...si asa a facut, s-a inecat...eu am fost dusa la politie, nerecunoscand acel om ca ar fi tatal meu dintr-o relatie pe care ar fi avut-o cu o studenta de-a sa...si am fost dusa la casa de copii si de acolo m-au luat...mama spune ca acesta este versiunea adevarata...nu stiu daca pot sa=mi vad dosarul, sa aflu despre aceasta tragedie din anii 1961...deocamdata ma opresc aici...deja m-au cuprins iar starile acelea de frustrare, de tristete si neputinta...

De la: kudika_987615, la data 2015-05-21 08:26:35Am aflat ca numele meu era Carmen inainte de a fi adoptata, parintii adoptivi schimbandu-mi numele