Oare e prea tarziu?

VIATA ESTE CA UN ABURE,

Prietene pe Kudilife!

doca Postat pe 6 Iunie 2010 01:34
Ziua buna dragi cititoare, Am mare nevoie de ajutorul vostru, de un sfat, de o opinie. Am ajuns intr-un punct dificil al relatiei, si chiar nu stiu ce sa mai fac. Stiu ca nu pot intelege femeile, de aceea vin cu acest strigat de ajutor si sper sa nu fiti asa caustice doar pt ca mi-s barbat :) Sunt de aceeasi varsta cu iubita si prietena mea, ne stim de 21ani si traim impreuna de 18ani (avem 38ani). Totul a decurs minunat din punctul meu de vedere (poate cam egoist...), dar am prosperat impreuna pe plan sentimental, moral iar in final am decis sa o implic si pe plan financiar, impartind de mai bine de 8 ani absolut tot si pe plan financiar - trebuie sa va spun ca lucram impreuna de aproape 10ani. Am decis impreuna ca actul casatoriei este ceva formal care nu reprezinta in ochii niciunuia mai mult decat valoareahartiei pe care e scris (aici poate eu mi-am impus punctul de vedere si acum aflu de la ea ca de fapt ea si-ar fi dorit o casatorie.. .dar n-a vrut sa spuna, sau eu n-am avut urechi sa aud, sau poate e doar o scuza la indemana acum). Cert e ca am decis sa nu ne casatorim, dar toti acesti ani am fost de nedespartit, zi si noapte, cu foarte mici exceptii - uneori chiar prea mult, dar amandoura ne placea teribil, ne simteam asa bine impreuna, incat puteam uneori sa trec peste presiunea geloziei ei. Asadar scumpa mea nu are de ce sa se planga pe plan financiar, dar recunosc ca uneori poate am tratat-o ca pe cel mai bun prieten al meu, uitand ca este fata, ca este fragila, sensibila... Oricum, viata o fost darnica cu noi, ne-am plimbat prin lume, ne-am facut o casa, avem tot ce un om si-ar dori, mai putin un copil, care deasemeni am decis acum multi ani ca nu ne dorim � alta poveste careia nu sunt sigur ca ii stiu raspunsul adevarat, decat din partea me, caci ea, chiar daca spune ca mine, am vaga presimtire ca poate si-ar dori (nu recunoaste insa nici acum asta). Toate bune si frumoase, dar trebuie sa va spun ca acum vre-o 16 ani, eu m-am implicat intr-o relatie de amicitie, care de fapt s-a finalizat cu plecarea mea de-acasa pt vre-o 2 saptamani. Nu stiu daca am spus ca eu am fost primul ei barbat, iar ea prima mea iubire si femeie... Asa ca dupa vre-o doi ani de trai conjugal, mie mi s-o facut de duca... N-are rost sa dezvolt subiectul, caci mi-am dat seama de greseala, am revenit in genunchi la ea si am implorat-o sa ma ierte (sincer atunci nu credeam ca ma va ierta vreodata...). M-a iertat, iar eu am rugat-o un singur lucru: sa nu ma-ntrebe niciodata despre acele 2 saptamani de ratacire iar eu ii promit ca nu se va mai repeta. A acceptat si din acel moment am devenit cel mai fidel barbat cu putinta, chiar daca uneori ma atrageau diverse aventuri, mereu am pus in balanta fericirea noastra iar ratiunea a castigat. Povestea incepe acum cateva luni, cand mi-am dat seama ca e ceva in neregula, ea tot aducand vorba ca se gandeste sa se mute singura, iar eu am devenit suspicios... am aflat de-indata ca se intalnea cu un tip mai tanar cu 9 ani, un tip frumusel si sensibil. Am ramas inmarmurit si cu greu mi-a revenit respiratia la loc... Cu o zi inainte as fi fost in stare sa bag mana in foc pt iubita mea, iar acum... am scotocit prin mesaje si am aflat mai multe: a mai avut o relatie cu o cunostinta de-a mea, timp de vre-o 8 ani � ea spune ca n-au facut sex, doar se pupau prin parcari, mergeau pe la el pe-acasa etc � sincer nu cred o iota, dar atunci n-am banuit nimic, - acum incerca sa-mi dau seama ori eu sunt asa tampit, ori ea este asa buna actrita, ori amandoua.... Nu va pot exprima ce am simtit in clipele alea... au urmat zile si nopti de cosmar, toata viata mea gravita in jurul ei, iar acum deodata a disparut singurul meu pct de sprijin, lumea mea s-o intors cu fundul in sus... Relatia de acum dureaza de vre-o 6-7 luni si se desfasoara spune ea deasemeni pe plan sentimental, schimburi de emailuri, dar a mers si catre ceva mai mult, respectiv luau masa de pranz impreuna, au mers la spectacol impreuna (foarte adevarat ca m-a intrebat daca vreau sa merg, dar pe mine nu m-a interesat). Cert e ca dupa vre-o cateva zile de urmarit mesajele dintre ei, n-am mai rezistat si i-am surprins cand s-au intalnit - am avut o discutie destul de aprinsa... din pacate, eu am spus ce am avut de zis, si am plecat singur... desigur, ea a venit apoi acasa, mi-a spus cat de mult ma iubeste, a plans si s-a jurat ca a fost o ratacire si isi da seama de greseala facuta, dar pana la urma ea n-a facut de aceasta data nimic altceva decat sa dicute cu repsectivul, care o lauda la fiecare pas, iar orgoliul ei feminin, banuiesc ca s-a entuziasmat teribil... Dragele mele, acum vin si eu si inteb daca merita sa mai lupt, daca am acest drept si nu ar trebui sa o las sa-si traiasca dragostea? Eu am iertat, dar pot sa uit? ... deocamdata ma macina aceste ganduri si nu-mi dau pace, am plecat de-acasa, am intalnit o prostituata doar ca sa aflu cum gandeste o femeie (saraca tipa o zis ca-s nebun ori impotent :)) Stiu ca am scris mult si uneori confuz, dar tare bine mi-ar prinde un sfat din partea voastra, a sexului frumos, simtitor si cu atata sensibilitate, pe care noi barbatii de multe ori nu-l apreciem la adevarata lui valoare � unde mai pui si faptul ca ne dam seama de ce pierdem doar atunci cand e prea tarziu... Oare pt mine este prea tarziu?... Dan
sa ti spun adevarul eu traiesc cu al meu de 5 ani si el nu vrea casatorie nu vrea copii .Eu ii spun ca sunt de accord dar in sufletul meu e altfel chiar vroiam sa ma marit si sa fac un copil.Poate asa e si iubita ta iar daca dupa atata timp a vazut ca tu nimik e normal nici sa nu ti mai fie fidela.Noi femeile suntem construite asa sa avem un sot un copil dar e greseala ta ca tu ai considerato egala cu tine desi o femeie are nevoie de mult mai mult din punct de vedere sentimental ca sa fie loiala.O fi ea o fire puternica dar si ea are partea ei sensibila de femeie eu zic sa o ceri de nevasta si asta o va aduce inapoi renunta la gandul ca ea nu vrea sa se marite ca mi vine greu sa cred.
mikibest Postat pe 12 Iunie 2010 18:12
Miki, am cerut-o si de nevasta in nebunia care m-a cuprins initial, dar mi-am dat seama cat m-am bucurat atunci cand m-a refuzat si m-a rugat sa o las sa mai astepte. Ar fi fost ceva fortat, departe de ceea ce eu imi doresc... asa ca nu asta a functionat nici asta :) Cu siguranta ca isi doreste sa fie mireasa, dar asa cum iti spuneam, mi-e greu acum sa imi schimb punctul de vedere, dar ma straduiesc sa o fac - si iti multumesc de mesaj: tare mult m-au ajutat mesajele voastre, sa-mi gasesc linistea necesara in astfel de momente. Imi permit acum sa-ti dau si eu un sfat, pt ca ma simt oarecum in aceeasi oala ca si sotul tau: fa totul asa cum simti tu mai bine pt relatia voastra, ofera-i atat cat consideri tu ca merita si apoi deschide subiectul casatorie-copil, foarte sincer, fara a solicita o discutie ci pur si simplu propune-i sa asiste la un monolog al tau... daca este o persoana de calitate, asa cum il vezi tu, raspunsurile acestei actiuni nu se vor lasa mult timp asteptata. Daca nu, macar stii in ce ape te scalzi si vei putea lua decizia care sa te duca mai aproape de viata pe care ti-o doresti. Daca nu faci asta, inseamna ca nu-ti doresti suficient de mult acest lucru si atunci nu poti acuza pe nimeni ca nu se intampla. As vrea sa te rog daca ai rabdare cu mine, sa ma ajuti cu dezvoltarea ideii "o femeie are nevoie de mult mai mult din punct de vedere sentimental ca sa fie loiala." Spune-mi te rog la ce te referi cand spui "mai mult"? simt ca undeva am gresit si tare imi doresc sa identific si sa repar acest neajuns...

doca Postat pe 14 Iunie 2010 08:48
Servus din nou! Am vesti bune :) Se pare ca roata vietii se invarte uneori mai rapid decat ne-am dori noi. Iata ca dupa 4 luni de suferinta, am reusit sa imi smulg din suflet supararea, dezamagirea, amaraciunea si gelozia care ma devorau. Ma bucur ca nu a fost un proces iremediabil... poate ca sunt o persoana insensibila, superficiala sau mai stiu eu cum (asta daca ma compar cu atatea exemple faine si sensibile descoperite chiar pe aces forum), dar trebuie sa va spun ca putin imi pasa: mie unul incepe sa-mi placa din nou de mine, incep sa am incredere ca pot trai si singur, imi pot fauri vise si planuri fara sa ma bazez pe nimeni, chiar daca am trait cu respectiva persoana mai mult decat cu parintii. Pot spune cu mana pe inima ca daca nu am cunoscut-o pe EA in aceasta lunga perioada (care o fost plina de momente placute, minunate, pe care nu le voi uita nicicand si de care-mi voi aminti cu mare emotie si placere...) asadar spuneam daca n-am cunoscut-o pe ea in atata amar de vreme, apai de-acum nu mai indraznesc sa bag mana in foc nici pt mama (hai fie, trebuie sa existe o exceptie, asa ca pt mama voi baga mana in foc, dar pt tata nu :)). Increderea in oameni este o greseala, o eroare a programarii creierului nostru, un fel de looping mental, unde crezi ca mergi inainte dar tu de fapt te afli in acelasi loc. Fiecare dintre noi trebuie sa invete sa aiba increder in el/ea, si ssa nu mai aiba asteptari de la ceilalti � asta e singura metoda de a nu mai fii dezamagiti. Viata chiar e frumoasa, merita sa inveti sa o traiesti, chiar daca asta se intampla cand ai trecut de prima tinerete, asa cum e cazul meu. Va mai retin o clipa, doar sa va spun in 2 vorbe ce s-a intamplat: I-am spus in final ca stiu de mesajele ei catre acel prieten si ca nu agreez aceasta atitudine. Din acea clipa am simtit ca... de fapt nu mai reprezinta pt mine asa mult cat reprezenta inainte, ca nu am mai afecteaza cuvintele ei indiferent ca sunt adevarate ori nu, mi-a jurat din nou credinta si dorinta de a fii impreuna ca noi am fost facuti unul pt celalalt, dar mie imi rasunau in urechi aceleasi cuvinte spuse de nenumarate ori in ultima perioada, am vazut aceleasi lacrimi de crocodil curgand siroaie... Sunt convins ca ma iubeste, ca reprezint ceva pt ea, dar nu imi este suficient, iar in acest moment m-am detasat asa tare de subiect incat parca ma uit la un film :) Concluzia: Consider ca o anumita distanta/intimitate trebuie pastrata chiar si in cea mai intima relatie. Va multumesc inca o data pt sfaturi si va doresc sa fiti fericite, iubite si sa vi se implineasca cele mai nastrusnice vise! Depinde doar de voi � sa nu uitati asta :))
doca Postat pe 15 Iunie 2010 09:30
am citit povestea ta si sincer relatia voastra trebuia sa inceteze in momentul in care tu ai inselat-o,a fost greseala ei ca te-a iertat,eu nu te iertam,cat despre casatorie e visul oricarei femei,iar un copil e sufletul ei,ar fi o nebunie sa privezi o femeie de aceste bucuri,singurele care conteaza cu adevarat,in copilul ei femeia investeste toata dragostea ei. eu cred ca ii era oarecum rusine sa stea cu tine atatia ani si sa se prezinte ca fiind iubita ta sau concubina ta,e aiurea,si eu am o relatie de 4 ani si la anul urmeaza sa ne casatorim pentru ca am decis ca inainte de a face un copil sa purtam acelasi nume,sa fim o familie,acum suntem tineri,sa zicem ca suntem in proba,dar mai tarziu avem nevoie de acel act si in special de binecuvantarea Lui Dumnezeu care ne-a fost mereu alaturi.ati ratacit pana acum prin viata iar acum presupusa fericire sa sfarsit.sanatate si poate aveti m-ai multa inspiratie data viitoare
cris_cor Postat pe 17 Iunie 2010 17:28
Daca spui ca totul era ca in basme la inceput, pina cind ai gresit tu primul, sa stii ca ea poate nu te insela daca tu nu ai fi facuto.Tea inselat la ambitie.Ce pot sa-ti spun e ca ar trebui sa aveti o ultima discutie amindoi si sa va recunoaste-ti grselile.Sa vedeti cum stati si daca mai exista vro cale de revenire ptr. voi la ceia ce ati fost la inceput.Ptr. ea faptul ca tu ai inselato primul e de neertat.Un castel de diamant se poate transforma la cea mai mica greseala al unuia dintre cei 2 imediat in cenusa.Mu are rost sa te judec si nu am dreptul asta.Tu stii mai bine de ce ai facuto.Daca reusiti sa ajungeti la o intelegere sa va mai dati o sansa, ar fi bine.Dar daca nu eu zic sa se incheie totul aici..
kudika098645 Postat pe 17 Iunie 2010 17:59
Daca ai demnitate si nu-ti place sa fii papagal sau pe planul doi...las-o. Din ce spui tu, inteleg ca ea cam joaca teatru. Nu poti spune ca te iubeste daca ea se duce si ia masa cu altul, se duce la el acasa isi dau mesaje si alte chestii de genul...doar nu esti tampit sa crezi ca s-a dus la el acasa, ca sa ce? sa stea sa se uite la tv? Poate a facut-o ca sa se razbune pe ce ai facut tu...dar din ce ai zis...ea continua si merge in paralel de ceva timp cu toate ca a vazut ca te-ai prins. Te cred ca iti e foarte greu si nu-ti vine sa crezi ce se intampla daca ai tinut mult la ea...dar n-ai de ales, trebuie sa vezi realitatea. Nu cred ca mai e o chestie de razbunare, se pare ca ii cam place sa mai aiba ceva de rezerva acolo. Si oricum o sa se raceasca treptat fata de tine pt ca ii se va parea ca tu nu ii oferi ce ii ofera celalalt, i se va parea mai interesant si mai tractiv celalalt pt ca e mai "nou"...asa ca sfatul meu...ai demnitate si nu accepta sa fi calcat in picioare si sa mai pici si de prost in fata amantului ei, la prieteni si pe la cine poate se mai lauda ea cat de smekera e si tu cat de prost esti ca te face cum vrea. Te cred ca iti e greu...dar fii realist. Toate cele bune
bogdandbm Postat pe 17 Iunie 2010 18:34
Buna, felicitari ca ai invatat din nou sa traiesti .... Si eu invat sa traiesc in fiecare zi, sa ma bucur de soare, de lucruri marunte, sa invat sa rad in fiecare zi. Viata merge inainte si trebuie traita! Eu imi doresc din tot sufletul SA" IMBATRANESC" FRUMOS. La fel si tie! F.
felicias72 Postat pe 17 Iunie 2010 18:43
hmmm..dragule si eu sint barbat ca tine si stiu f bine ce simti si prin ce ai trecut..sfatul meu e unu singur,daca stii ca o iubesti si esti convins ca si ea mai are ceva pt tine nu lasa nimic in bataia vantului,convingeo ca tu esti mai bun decat oricare. sint convins ca ea a facut cea facut din cauza monotoniei dar tu schimba totul si sint convins ca vei castiga nu uita ca asta e viatza,o lupta continua pt supravietuire
supersonik Postat pe 19 Iunie 2010 00:05
Viata bate filmul !!! Totul se plateste,vrand,nevrand !!! Orgoliul ranit...doare !!! Asa a durut-o si pe ea cu ani in urma,dar...te-a iertat !!! Eu cred ca totusi te iubeste,insa in timp,prins cu diverse "treburi"ai neglijat sufletul ei,...si si-a cautat ceea ce ai lipsea !!! Ar trebui sa stati la masa negocierilor,sa discutati ca doi prieteni si parteneri de afaceri si sa vedeti ce puteti rezolva !!! Depinde ce-si doreste ea !!! Indiferent de optiune,..este bine sa-i respecti dorita,caci dragoste cu forta nu se face !!! Poate e momentul sa va luati o pauza pentru a va ...regasi !!! Eu nu inteleg ce-ai cautat la o prostituata !!!??? Persoanele care fac sex pe bani,,nu pot fii catalogate in nici un fel !!! Acelea n-au caracter,n-au morala ,sunt ...vorba unui cunoscut ziarist al nostru... "femele " !!! Asa cum sunt si barbati care fac sex pe bani sau se lasa intretinuti de femei cu bani !!! Pentru aceste persoane viata este doar un " joc" unde numai dorinta de-a castiga bani usor si curiozitatea comparatiilor anatomice... primeaza !!! Sunt oameni pierduti ,in viziunea mea !!! Prietena ta este de inteles,din iubire pentru tine si-a "inmormantat "aspiratiile ei de femeie ..si te-a lasat in pace ..sa faci cum ai vrut !!! Daca exista iubire..veti trece peste orgolii...,daca nu...inseamna ca s-a sfarsit un capitol din viata voastra !!! Va doresc sanatate...fericire ...si noroc !!! Astept vesti !
kudika133347 Postat pe 19 Iunie 2010 08:17
De la: doca, la data 2010-06-15 09:30:31Servus din nou! Am vesti bune :) Se pare ca roata vietii se invarte uneori mai rapid decat ne-am dori noi. Iata ca dupa 4 luni de suferinta, am reusit sa imi smulg din suflet supararea, dezamagirea, amaraciunea si gelozia care ma devorau. Ma bucur ca nu a fost un proces iremediabil... poate ca sunt o persoana insensibila, superficiala sau mai stiu eu cum (asta daca ma compar cu atatea exemple faine si sensibile descoperite chiar pe aces forum), dar trebuie sa va spun ca putin imi pasa: mie unul incepe sa-mi placa din nou de mine, incep sa am incredere ca pot trai si singur, imi pot fauri vise si planuri fara sa ma bazez pe nimeni, chiar daca am trait cu respectiva persoana mai mult decat cu parintii. Pot spune cu mana pe inima ca daca nu am cunoscut-o pe EA in aceasta lunga perioada (care o fost plina de momente placute, minunate, pe care nu le voi uita nicicand si de care-mi voi aminti cu mare emotie si placere...) asadar spuneam daca n-am cunoscut-o pe ea in atata amar de vreme, apai de-acum nu mai indraznesc sa bag mana in foc nici pt mama (hai fie, trebuie sa existe o exceptie, asa ca pt mama voi baga mana in foc, dar pt tata nu :)). Increderea in oameni este o greseala, o eroare a programarii creierului nostru, un fel de looping mental, unde crezi ca mergi inainte dar tu de fapt te afli in acelasi loc. Fiecare dintre noi trebuie sa invete sa aiba increder in el/ea, si ssa nu mai aiba asteptari de la ceilalti � asta e singura metoda de a nu mai fii dezamagiti. Viata chiar e frumoasa, merita sa inveti sa o traiesti, chiar daca asta se intampla cand ai trecut de prima tinerete, asa cum e cazul meu. Va mai retin o clipa, doar sa va spun in 2 vorbe ce s-a intamplat: I-am spus in final ca stiu de mesajele ei catre acel prieten si ca nu agreez aceasta atitudine. Din acea clipa am simtit ca... de fapt nu mai reprezinta pt mine asa mult cat reprezenta inainte, ca nu am mai afecteaza cuvintele ei indiferent ca sunt adevarate ori nu, mi-a jurat din nou credinta si dorinta de a fii impreuna ca noi am fost facuti unul pt celalalt, dar mie imi rasunau in urechi aceleasi cuvinte spuse de nenumarate ori in ultima perioada, am vazut aceleasi lacrimi de crocodil curgand siroaie... Sunt convins ca ma iubeste, ca reprezint ceva pt ea, dar nu imi este suficient, iar in acest moment m-am detasat asa tare de subiect incat parca ma uit la un film :) Concluzia: Consider ca o anumita distanta/intimitate trebuie pastrata chiar si in cea mai intima relatie. Va multumesc inca o data pt sfaturi si va doresc sa fiti fericite, iubite si sa vi se implineasca cele mai nastrusnice vise! Depinde doar de voi � sa nu uitati asta :)) Ehee, doca! Nu stiu daca revii pe forum sau ai plecat impreuna cu "finalul "povestii tale, dar nu ma pot abtine sa nu spun ca esti de-un egoism iesit din comun. Sper ca si ea sa se "treazeasca" cum ai facut-o tu si sa realizeze ca nu esti singurul barbat pe lumea asta. Si ca exista undeva un barbat care o va privi ca pe o femeie si nu ca pe o amica, ca pe o iubita si nu ca pe un coleg de camera, ca pe un om care are dorinte, nevoi, mai cu seama cand inainteaza in varsta. Sper ca va gasi un barbat care sa-si doreasca sa-i ofere numele, care sa-si doreasca sa aduca viata pe lume impreuna cu ea. Tu? Traieste cum iti place. Probabil ca ego-ul iti este mai mult decat suficient sa fii fericit si implinit. Si lumea-i plina de prostituate, nu? Care sa te invete ce si cum gandeste o femeie.. Auzi! Vesti bune! Aham, am dat toate din coada de fericire ca ti-ai parasit "prietena"... si ca esti liber.
rashela Postat pe 19 Iunie 2010 08:55
domnule doca ,ai demonstrat tuturor ,CA ESTI BARBAT , ai jelit o zii si apoi cata esti fericit esti liber ,nu cred ca mai ai nevoie de sfaturile noastre exact asa procedeaza toti barbatii ,nu putea-i fi tu excepitia de la regula RUSINE ,si tot inainte
kudika160782 Postat pe 19 Iunie 2010 09:14
kudika160782........IDEM.
butterfly_sound_of_love Postat pe 21 Iunie 2010 17:53
fetelor ganditi'va ca barbatii nu inseamna totul in viata!poti fi fericita si cu o cariera de succes,cu realizarile tale ca si femeie....nu tot ce faceti tre sa fie legat de barbati sau sa va pierdeti timpul si mintile gandindu'va daca va iubeste sau nu,daca va inseala sau nu,daca exista barbati potriviti pt voi sau nu.nu mai suferiti dupa cei ce nu va merita.sunt miliarde de barbati in lumea asta si cu siguranta veti gasi unul aja cum va doritzi.mai dvrm sau mai tarziu....pana at traitzi'va viatza..mergeti la shoppung:Diesiti cu fetele si ocupati'va de cariera si visele voastre;)
oanalex Postat pe 21 Iunie 2010 18:00
De la: kudika169520, la data 2010-06-21 18:00:34fetelor ganditi'va ca barbatii nu inseamna totul in viata!poti fi fericita si cu o cariera de succes,cu realizarile tale ca si femeie....nu tot ce faceti tre sa fie legat de barbati sau sa va pierdeti timpul si mintile gandindu'va daca va iubeste sau nu,daca va inseala sau nu,daca exista barbati potriviti pt voi sau nu.nu mai suferiti dupa cei ce nu va merita.sunt miliarde de barbati in lumea asta si cu siguranta veti gasi unul aja cum va doritzi.mai dvrm sau mai tarziu....pana at traitzi'va viatza..mergeti la shoppung:Diesiti cu fetele si ocupati'va de cariera si visele voastre;) exista miliarde de barbati..corect...dar in toata lumea...acum nu m-oi duce sa-l caut pe "cel ales" in fiecare colt al lumii nu? ce-ar ma fi... dar sa stii ca atunci cand vei fi fericit/a pe plan profesional, vei dori sa ai pe cineva langa tine cu care sa imparti succesul, care sa-ti fie alaturi si care sa te iubeasca si sa te respecte. asa ca in viata trebuie sa ai cate putin din toate, nu e de ajuns sa ai doar o cariera frumoasa, sau o dragoste frumoasa parerea mea
FRN Postat pe 21 Iunie 2010 21:12
Nu cred ca doar in calitate de barbat trebuie sa stii sa pui punct si sa o iei cu aliniat de la capat! Oamenii traiesc din pacate foarte mult in trecut si asta ii face sa stagneze...sa decada... Bravo! Daca o iertai, sigur nu uitai! Frustrarea ar fi existat, chiar si cu certificat de casatorie si chiar si cu copil!
raluk_hbl Postat pe 22 Iunie 2010 20:58

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
liceu	18	De la: roz5blue6lila7 10 Decembrie 2010 10:22
el martor iehova eu crestina :(( sfatuiti-ma va rog frumos ...	55	De la: ilovethisgame 10 Iulie 2010 20:06
Cand nu poti fi cu cel pe care il iubesti, ai sta cu cel care te iubeste?	89	De la: baby_r 29 Aprilie 2013 11:32

solutie mandel...e urgent!	1	De la: rox_sb 21 Iunie 2010 22:12
Oare e prea tarziu?	16	De la: raluk_hbl 22 Iunie 2010 20:58