dilema...

De la: kudika103178, la data 2010-06-10 18:25:01Am 22 de ani si am o relatie de 6 luni, am ramas insarcinata dupa intreruperea anticonceptionalelor care imi faceau rau organismului. Nu vreau sa fac avort insa am ceva probleme cu tatal copilului datorate in principiu diferentelor de religie, celor de gandire si ceva probleme financiare. El este musulman, eu crestin ortodox, nu sunt foarte religioasa , nu sunt adepta mersului la biserica sau discutiilor cu preoti insa sunt constienta ca nu suntem aruncati fara sens ,aici, in lumea aceasta, exista ceva sau cineva fara de care nimic altceva nu ar putea exista, probabil ceea ce noi numim astazi Dumnezeu. In fine eu vreau ca copilasul meu sa fie botezat , el imi spune ca copilasul lui nu intra niciodata in biserica iar eu nu pot sa refuz botezul copilului meu si simt asta in interior. In aceasta situatie nu stiu ce sa fac, avortul il refuz cu desavarsire, dar sa il cresc singura imi este imposibil, am doar sprijinul surori mele si nici una dintre noi nu are cine stie ce situatie materiala. Ma mai intreb, de asemenea, in conditiile in care, nu exista iubire intre noi ( 6 luni sunt categoric insuficiente pentru a spune ca iubesti pe cineva) si avem destul de mari diferente in gandire, urmate de conflicte destul de aprinse, vom rezista unei relatii pe termen lung, vom putea sa oferim copilului familia la care are dreptul , familia pe care o merita? Nu stiu ce decizie sa iau....iar la avort imi este extrem de greu sa ma gandesc desi un copil mi-ar ingreuna destul de mult situatia in conditiile in care nu mi-am terminat facultatea, si locuiesc intr-o tara in care nu cunosc limba care ce-i drept e destul de greu de invatat. Am venit aici in interes de Ierviciu, l-am intalnit pe el , am renuntat la vechiul job pentru ca presupunea sa calatoresc foarte mult iar el nu era de acord cu asta. Stiu ca am actionat prosteste, fara cap dar acum suntintr-o situatie in care sincera sa nu stiu incotro sa o iau. Economiile pe care la mai am in urma jobului anterior nu imi sunt suficiente nici macar pana la nasterea copilului.
Va rog frumos oferiti-mi un sfat, o parere...... Multumesc.

De la: kudika194410, la data 2010-06-11 17:12:34

De la: kudika103178, la data 2010-06-10 18:25:01Am 22 de ani si am o relatie de 6 luni, am ramas insarcinata dupa intreruperea anticonceptionalelor care imi faceau rau organismului. Nu vreau sa fac avort insa am ceva probleme cu tatal copilului datorate in principiu diferentelor de religie, celor de gandire si ceva probleme financiare. El este musulman, eu crestin ortodox, nu sunt foarte religioasa , nu sunt adepta mersului la biserica sau discutiilor cu preoti insa sunt constienta ca nu suntem aruncati fara sens ,aici, in lumea aceasta, exista ceva sau cineva fara de care nimic altceva nu ar putea exista, probabil ceea ce noi numim astazi Dumnezeu. In fine eu vreau ca copilasul meu sa fie botezat , el imi spune ca copilasul lui nu intra niciodata in biserica iar eu nu pot sa refuz botezul copilului meu si simt asta in interior. In aceasta situatie nu stiu ce sa fac, avortul il refuz cu desavarsire, dar sa il cresc singura imi este imposibil, am doar sprijinul surori mele si nici una dintre noi nu are cine stie ce situatie materiala. Ma mai intreb, de asemenea, in conditiile in care, nu exista iubire intre noi ( 6 luni sunt categoric insuficiente pentru a spune ca iubesti pe cineva) si avem destul de mari diferente in gandire, urmate de conflicte destul de aprinse, vom rezista unei relatii pe termen lung, vom putea sa oferim copilului familia la care are dreptul , familia pe care o merita? Nu stiu ce decizie sa iau....iar la avort imi este extrem de greu sa ma gandesc desi un copil mi-ar ingreuna destul de mult situatia in conditiile in care nu mi-am terminat facultatea, si locuiesc intr-o tara in care nu cunosc limba care ce-i drept e destul de greu de invatat. Am venit aici in interes de Ierviciu, l-am intalnit pe el , am renuntat la vechiul job pentru ca presupunea sa calatoresc foarte mult iar el nu era de acord cu asta. Stiu ca am actionat prosteste, fara cap dar acum suntintr-o situatie in care sincera sa nu stiu incotro sa o iau. Economiile pe care la mai am in urma jobului anterior nu imi sunt suficiente nici macar pana la nasterea copilului.
Va rog frumos oferiti-mi un sfat, o parere...... Multumesc.

IN PROBLEMA DE IUBIRE SI RELATII NU SUNT DELOC EXPERTA. sufar si eu la randul meu din diverse motive pe care nu vreau sa le detaliez aici.
Ce pot eu sa-ti spun este ca indiferemnt ce relatie ai, nu renunta la copil.
Eu am un baietel pe care l-am adoptat si mi-as fi dorit sa am si eu un copil dar nu am reusit.Si sunt multi altii ca mine. Asa ca e darul celui de sus si nu ai nici un drept sa renunti. Iti va parea sigur rau intr-o zi.

De la: Barbie30, la data 2010-06-26 22:06:12Aloooo si daca nu o sa aibe cu ce sa il creasca o sa-l de-a la orferinat!
Nu sunt de acord cu avorturile,nu iti nimeni dreptul sa iei o viata doar pt ca esti inconstienta(scuza-ma dar nu ma pot abtine),dar ce viata o sa aibe copilul ala?Hai sa il fac ca o bucata de paine se gaseste?!
Cred ca ar fi fost bine daca Dzeu ii supunea pe viitorii parinti la un test de competenta,ca multi nu ar mai fi avut copii.
Acum sa ma scuzi daca am fost cam dura,dar imi sare mustarul cand e vorba de copii!

De la: kudika103178, la data 2010-06-10 18:25:01Am 22 de ani si am o relatie de 6 luni, am ramas insarcinata dupa intreruperea anticonceptionalelor care imi faceau rau organismului. Nu vreau sa fac avort insa am ceva probleme cu tatal copilului datorate in principiu diferentelor de religie, celor de gandire si ceva probleme financiare. El este musulman, eu crestin ortodox, nu sunt foarte religioasa , nu sunt adepta mersului la biserica sau discutiilor cu preoti insa sunt constienta ca nu suntem aruncati fara sens ,aici, in lumea aceasta, exista ceva sau cineva fara de care nimic altceva nu ar putea exista, probabil ceea ce noi numim astazi Dumnezeu. In fine eu vreau ca copilasul meu sa fie botezat , el imi spune ca copilasul lui nu intra niciodata in biserica iar eu nu pot sa refuz botezul copilului meu si simt asta in interior. In aceasta situatie nu stiu ce sa fac, avortul il refuz cu desavarsire, dar sa il cresc singura imi este imposibil, am doar sprijinul surori mele si nici una dintre noi nu are cine stie ce situatie materiala. Ma mai intreb, de asemenea, in conditiile in care, nu exista iubire intre noi ( 6 luni sunt categoric insuficiente pentru a spune ca iubesti pe cineva) si avem destul de mari diferente in gandire, urmate de conflicte destul de aprinse, vom rezista unei relatii pe termen lung, vom putea sa oferim copilului familia la care are dreptul , familia pe care o merita? Nu stiu ce decizie sa iau....iar la avort imi este extrem de greu sa ma gandesc desi un copil mi-ar ingreuna destul de mult situatia in conditiile in care nu mi-am terminat facultatea, si locuiesc intr-o tara in care nu cunosc limba care ce-i drept e destul de greu de invatat. Am venit aici in interes de serviciu, l-am intalnit pe el , am renuntat la vechiul job pentru ca presupunea sa calatoresc foarte mult iar el nu era de acord cu asta. Stiu ca am actionat prosteste, fara cap dar acum suntintr-o situatie in care sincera sa nu stiu incotro sa o iau. Economiile pe care la mai am in urma jobului anterior nu imi sunt suficiente nici macar pana la nasterea copilului.
Va rog frumos oferiti-mi un sfat, o parere...... Multumesc.

De la: Barbie30, la data 2010-06-30 22:30:53DARK EYE,
Faci un copil in ideea ca situatia ta o sa se rezolve intre timp????Si daca nu se rezolva?Asa cum a zis si ea,sunt coflicte destul de aprinse intre ei,nu il iubeste si sunt diferente mari de gandire...Crezi c-o sa-i loveasca iubirea?Scuza-ma dar cand vezi ca relatia nu e ok si sunt fel fi fel de probleme,tu alegi sa nu te mai protejezi in nici un fel ?????

De la: kudika103178, la data 2010-06-10 18:25:01Am 22 de ani si am o relatie de 6 luni, am ramas insarcinata dupa intreruperea anticonceptionalelor care imi faceau rau organismului. Nu vreau sa fac avort insa am ceva probleme cu tatal copilului datorate in principiu diferentelor de religie, celor de gandire si ceva probleme financiare. El este musulman, eu crestin ortodox, nu sunt foarte religioasa , nu sunt adepta mersului la biserica sau discutiilor cu preoti insa sunt constienta ca nu suntem aruncati fara sens ,aici, in lumea aceasta, exista ceva sau cineva fara de care nimic altceva nu ar putea exista, probabil ceea ce noi numim astazi Dumnezeu. In fine eu vreau ca copilasul meu sa fie botezat , el imi spune ca copilasul lui nu intra niciodata in biserica iar eu nu pot sa refuz botezul copilului meu si simt asta in interior. In aceasta situatie nu stiu ce sa fac, avortul il refuz cu desavarsire, dar sa il cresc singura imi este imposibil, am doar sprijinul surori mele si nici una dintre noi nu are cine stie ce situatie materiala. Ma mai intreb, de asemenea, in conditiile in care, nu exista iubire intre noi ( 6 luni sunt categoric insuficiente pentru a spune ca iubesti pe cineva) si avem destul de mari diferente in gandire, urmate de conflicte destul de aprinse, vom rezista unei relatii pe termen lung, vom putea sa oferim copilului familia la care are dreptul , familia pe care o merita? Nu stiu ce decizie sa iau....iar la avort imi este extrem de greu sa ma gandesc desi un copil mi-ar ingreuna destul de mult situatia in conditiile in care nu mi-am terminat facultatea, si locuiesc intr-o tara in care nu cunosc limba care ce-i drept e destul de greu de invatat. Am venit aici in interes de serviciu, l-am intalnit pe el , am renuntat la vechiul job pentru ca presupunea sa calatoresc foarte mult iar el nu era de acord cu asta. Stiu ca am actionat prosteste, fara cap dar acum suntintr-o situatie in care sincera sa nu stiu incotro sa o iau. Economiile pe care la mai am in urma jobului anterior nu imi sunt suficiente nici macar pana la nasterea copilului.
Va rog frumos oferiti-mi un sfat, o parere...... Multumesc.