Virgina la aproape 30 de ani - incotro?

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,

experimentam autostimularea, .

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,

De cateva saptamani, de cand l-am cunoscut pe prietenul meu, ma macina o multime de ganduri referitoare la viata sexuala... Am ajuns pana la varsta asta trecand prin relatii scurte de 1-3 luni, in care nici nu concepeam existenta sexului. Evident, aveam fantezii cu respectivii prieteni, experimentam autostimularea, dar nu ma framanta ideea inceperii vietii sexuale. Principiile mele erau puternice si clare, voiam mai intai o relatie frumoasa, serioasa, de viitor, cu persoana potrivita... sa intalnesc barbatul cu care sa vreau sa ma casatoresc, cu care sa comunic bine, sa il admir personal si profesional, care sa-mi inspire incredere si sa-mi ofere stabilitate. Iar sexul avea sa se intample candva dupa multe luni de relatie, poate dupa logodna sau chiar casatorie. Convingerile mele nu sunt neaparat de natura religioasa, desigur este si asta un factor extrem de important, dar mai sunt si altii precum educatia primita, luciditatea mea, sistemul valoric, imaginea de sine, simtul moralei, credinta in puritate, implicatiile nedorite ale sexului - accidente precum BTS, o eventuala sarcina etc.

De cand l-am cunoscut insa pe actualul meu prieten am simtit ceva deosebit fata de el... comunicam foarte bine, imi inspira incredere, si am ajuns sa trecem prin niste etape in plan sexual prin care nu credeam ca as putea trece... mi-a daramat niste bariere, s-au intamplat treptat intre noi lucruri pentru care ma simt vinovata (am decazut in propriii mei ochi) dar la care nu ma pot abtine sa ma gandesc. Am ajuns sa ne dezbracam, sa ne stimulam manual reciproc... poate nu este foarte mult, dar pentru mine e un pas enorm intr-o directie periculoasa.

Ma simt foarte atrasa de el, e foarte atent cu mine, ma rasfata, dar cu toate acestea nu este persoana cu care m-as casatori, are unele minusuri peste care nu as putea trece. Daca ar fi fost "the one", poate as fi luat decizia de a face dragoste cu el... Dar in conditiile in care nu este, nu cred ca ar fi cea mai potrivita decizie.

Problema este ca atractia dintre noi este foarte mare si eu ma gandesc aproape toata ziua la sex, am o pofta nebuna, mult mai intensa decat inainte... Ce ar fi mai putin rau: sa-mi incep viata sexuala cu el sau sa continui sa ma autostimulez zilnic (ceea ce nu-i deloc ok), imaginandu-mi sute de momente cu el, de pozitii, de replici?... MA TORTUREAZA toate gandurile astea... Daca continui relatia cu el, imi va fi tot mai greu sa ma abtin de la sex. Daca ma despart de el, voi fi - iarasi - singura si cine stie cand si daca il voi intalni pe barbatul potrivit, care sa-mi placa sub toate aspectele, pe care sa-l astept pentru a ma darui lui si doar lui?

Mi-ar fi de mare folos parerile voastre. Multumesc.

De la: Barbie30, la data 2010-08-06 13:25:30Oare de ce am eu un feeling ca topicul asta e copiat de undeva?

De la: geo_reincarcat_iara, la data 2010-08-06 13:28:05

De la: Barbie30, la data 2010-08-06 13:25:30Oare de ce am eu un feeling ca topicul asta e copiat de undeva?

mai era unu', pe varianta masculina.
virgin la 27.
acu' cred ca-i virgin la 29!

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,

De cateva saptamani, de cand l-am cunoscut pe prietenul meu, ma macina o multime de ganduri referitoare la viata sexuala... Am ajuns pana la varsta asta trecand prin relatii scurte de 1-3 luni, in care nici nu concepeam existenta sexului. Evident, aveam fantezii cu respectivii prieteni, experimentam autostimularea, dar nu ma framanta ideea inceperii vietii sexuale. Principiile mele erau puternice si clare, voiam mai intai o relatie frumoasa, serioasa, de viitor, cu persoana potrivita... sa intalnesc barbatul cu care sa vreau sa ma casatoresc, cu care sa comunic bine, sa il admir personal si profesional, care sa-mi inspire incredere si sa-mi ofere stabilitate. Iar sexul avea sa se intample candva dupa multe luni de relatie, poate dupa logodna sau chiar casatorie. Convingerile mele nu sunt neaparat de natura religioasa, desigur este si asta un factor extrem de important, dar mai sunt si altii precum educatia primita, luciditatea mea, sistemul valoric, imaginea de sine, simtul moralei, credinta in puritate, implicatiile nedorite ale sexului - accidente precum BTS, o eventuala sarcina etc.

De cand l-am cunoscut insa pe actualul meu prieten am simtit ceva deosebit fata de el... comunicam foarte bine, imi inspira incredere, si am ajuns sa trecem prin niste etape in plan sexual prin care nu credeam ca as putea trece... mi-a daramat niste bariere, s-au intamplat treptat intre noi lucruri pentru care ma simt vinovata (am decazut in propriii mei ochi) dar la care nu ma pot abtine sa ma gandesc. Am ajuns sa ne dezbracam, sa ne stimulam manual reciproc... poate nu este foarte mult, dar pentru mine e un pas enorm intr-o directie periculoasa.

Ma simt foarte atrasa de el, e foarte atent cu mine, ma rasfata, dar cu toate acestea nu este persoana cu care m-as casatori, are unele minusuri peste care nu as putea trece. Daca ar fi fost "the one", poate as fi luat decizia de a face dragoste cu el... Dar in conditiile in care nu este, nu cred ca ar fi cea mai potrivita decizie.

Problema este ca atractia dintre noi este foarte mare si eu ma gandesc aproape toata ziua la sex, am o pofta nebuna, mult mai intensa decat inainte... Ce ar fi mai putin rau: sa-mi incep viata sexuala cu el sau sa continui sa ma autostimulez zilnic (ceea ce nu-i deloc ok), imaginandu-mi sute de momente cu el, de pozitii, de replici?... MA TORTUREAZA toate gandurile astea... Daca continui relatia cu el, imi va fi tot mai greu sa ma abtin de la sex. Daca ma despart de el, voi fi - iarasi - singura si cine stie cand si daca il voi intalni pe barbatul potrivit, care sa-mi placa sub toate aspectele, pe care sa-l astept pentru a ma darui lui si doar lui?

Mi-ar fi de mare folos parerile voastre. Multumesc.

De la: geo_reincarcat_iara, la data 2010-08-06 13:35:11nu cred ca ai inteles ideea.
e vorba de topicu' in sine, nu de virginitate.
topicu' se vrea copiat. exista persoane care colinda forumurile in cautarea de subiecte delicate. acolo unde gasesc un sambure de poveste neverosimila, il copiaza si perpetueaza subiectu' pe diferite forumuri.
chestia cu virginu' la 27 de anisori, l-am gasit pe vreo 4 forumuri, cat de cat active.

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-07 15:10:16Nu as vrea sa fac sex doar pentru ca am o relatie, daca acea relatie nu este una potential de viitor... As fi atat de fericita ca primul meu partener sa fie si viitor sot... sa am constiinta impacata si mandria ca am fost in stare sa-l astept pe el.. daca am asteptat atatia ani, n-as prea vrea sa dau cu piciorul acum la tot... as vrea sa am taria de a nu face pasul acesta... dar as vrea si sa scap de framantarile si hormonii astia care nu-mi dau pace.

E multa pasiune intre noi, ma saruta mereu si pe gat si pe brate... si fiecare atingere si sarut ma infioara... si daca continui relatia cu el, tare mi-e teama ca nu voi mai putea spune nu si vom ajunge sa facem sex si ma vor coplesi apoi mustrarile de constiinta pentru faptul de a nu fi fost capabila sa-l astept pe EL.

Sunt o persoana foarte lucida, dar care uneori se cam lasa dusa de val... si apoi, daca se lasa dusa prea mult, incepe autocritica si mustrarile... Mi-e teama ca daca am face sex m-as simti foarte vinovata, pentru ca ar insemna sa renunt la tot ceea ce am fost pana acum, la toate lucrurile in care am crezut referitor la o relatie.

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-07 15:10:16Nu as vrea sa fac sex doar pentru ca am o relatie, daca acea relatie nu este una potential de viitor... As fi atat de fericita ca primul meu partener sa fie si viitor sot... sa am constiinta impacata si mandria ca am fost in stare sa-l astept pe el.. daca am asteptat atatia ani, n-as prea vrea sa dau cu piciorul acum la tot... as vrea sa am taria de a nu face pasul acesta... dar as vrea si sa scap de framantarile si hormonii astia care nu-mi dau pace.

E multa pasiune intre noi, ma saruta mereu si pe gat si pe brate... si fiecare atingere si sarut ma infioara... si daca continui relatia cu el, tare mi-e teama ca nu voi mai putea spune nu si vom ajunge sa facem sex si ma vor coplesi apoi mustrarile de constiinta pentru faptul de a nu fi fost capabila sa-l astept pe EL.

Sunt o persoana foarte lucida, dar care uneori se cam lasa dusa de val... si apoi, daca se lasa dusa prea mult, incepe autocritica si mustrarile... Mi-e teama ca daca am face sex m-as simti foarte vinovata, pentru ca ar insemna sa renunt la tot ceea ce am fost pana acum, la toate lucrurile in care am crezut referitor la o relatie.

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-07 15:10:16Nu as vrea sa fac sex doar pentru ca am o relatie, daca acea relatie nu este una potential de viitor... As fi atat de fericita ca primul meu partener sa fie si viitor sot... sa am constiinta impacata si mandria ca am fost in stare sa-l astept pe el.. daca am asteptat atatia ani, n-as prea vrea sa dau cu piciorul acum la tot... as vrea sa am taria de a nu face pasul acesta... dar as vrea si sa scap de framantarile si hormonii astia care nu-mi dau pace.

E multa pasiune intre noi, ma saruta mereu si pe gat si pe brate... si fiecare atingere si sarut ma infioara... si daca continui relatia cu el, tare mi-e teama ca nu voi mai putea spune nu si vom ajunge sa facem sex si ma vor coplesi apoi mustrarile de constiinta pentru faptul de a nu fi fost capabila sa-l astept pe EL.

Sunt o persoana foarte lucida, dar care uneori se cam lasa dusa de val... si apoi, daca se lasa dusa prea mult, incepe autocritica si mustrarile... Mi-e teama ca daca am face sex m-as simti foarte vinovata, pentru ca ar insemna sa renunt la tot ceea ce am fost pana acum, la toate lucrurile in care am crezut referitor la o relatie.

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,

De cateva saptamani, de cand l-am cunoscut pe prietenul meu, ma macina o multime de ganduri referitoare la viata sexuala... Am ajuns pana la varsta asta trecand prin relatii scurte de 1-3 luni, in care nici nu concepeam existenta sexului. Evident, aveam fantezii cu respectivii prieteni, experimentam autostimularea, dar nu ma framanta ideea inceperii vietii sexuale. Principiile mele erau puternice si clare, voiam mai intai o relatie frumoasa, serioasa, de viitor, cu persoana potrivita... sa intalnesc barbatul cu care sa vreau sa ma casatoresc, cu care sa comunic bine, sa il admir personal si profesional, care sa-mi inspire incredere si sa-mi ofere stabilitate. Iar sexul avea sa se intample candva dupa multe luni de relatie, poate dupa logodna sau chiar casatorie. Convingerile mele nu sunt neaparat de natura religioasa, desigur este si asta un factor extrem de important, dar mai sunt si altii precum educatia primita, luciditatea mea, sistemul valoric, imaginea de sine, simtul moralei, credinta in puritate, implicatiile nedorite ale sexului - accidente precum BTS, o eventuala sarcina etc.

De cand l-am cunoscut insa pe actualul meu prieten am simtit ceva deosebit fata de el... comunicam foarte bine, imi inspira incredere, si am ajuns sa trecem prin niste etape in plan sexual prin care nu credeam ca as putea trece... mi-a daramat niste bariere, s-au intamplat treptat intre noi lucruri pentru care ma simt vinovata (am decazut in propriii mei ochi) dar la care nu ma pot abtine sa ma gandesc. Am ajuns sa ne dezbracam, sa ne stimulam manual reciproc... poate nu este foarte mult, dar pentru mine e un pas enorm intr-o directie periculoasa.

Ma simt foarte atrasa de el, e foarte atent cu mine, ma rasfata, dar cu toate acestea nu este persoana cu care m-as casatori, are unele minusuri peste care nu as putea trece. Daca ar fi fost "the one", poate as fi luat decizia de a face dragoste cu el... Dar in conditiile in care nu este, nu cred ca ar fi cea mai potrivita decizie.

Problema este ca atractia dintre noi este foarte mare si eu ma gandesc aproape toata ziua la sex, am o pofta nebuna, mult mai intensa decat inainte... Ce ar fi mai putin rau: sa-mi incep viata sexuala cu el sau sa continui sa ma autostimulez zilnic (ceea ce nu-i deloc ok), imaginandu-mi sute de momente cu el, de pozitii, de replici?... MA TORTUREAZA toate gandurile astea... Daca continui relatia cu el, imi va fi tot mai greu sa ma abtin de la sex. Daca ma despart de el, voi fi - iarasi - singura si cine stie cand si daca il voi intalni pe barbatul potrivit, care sa-mi placa sub toate aspectele, pe care sa-l astept pentru a ma darui lui si doar lui?

Mi-ar fi de mare folos parerile voastre. Multumesc.

De la: kyru, la data 2010-08-08 20:38:44sa-mi dau si eu cu parerea -ca parea mea conteaza!
Sincer...io unul nu mi-as dori o virgina la 30 de ani!

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-08 20:33:07Hello,
Am citit parerile voastre, de ce sunteti cu totii atat de revoltati? Si transanti... E ceva atat de rau sa ai principii, idealuri, o viziune diferita asupra vietii? Mi-ar fi placut sa citesc si ceva incurajator... cineva sa chiar inteleaga...
N-am dus lipsa de pretendenti, dar parca toti is la fel de mediocri... Vreau unul mai rasarit... Voi toate ati intalnit tipi super?!!

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-08 20:33:07Hello,
Am citit parerile voastre, de ce sunteti cu totii atat de revoltati? Si transanti... E ceva atat de rau sa ai principii, idealuri, o viziune diferita asupra vietii? Mi-ar fi placut sa citesc si ceva incurajator... cineva sa chiar inteleaga...
N-am dus lipsa de pretendenti, dar parca toti is la fel de mediocri... Vreau unul mai rasarit... Voi toate ati intalnit tipi super?!!

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-07 15:10:16Nu as vrea sa fac sex doar pentru ca am o relatie, daca acea relatie nu este una potential de viitor... As fi atat de fericita ca primul meu partener sa fie si viitor sot... sa am constiinta impacata si mandria ca am fost in stare sa-l astept pe el.. daca am asteptat atatia ani, n-as prea vrea sa dau cu piciorul acum la tot... as vrea sa am taria de a nu face pasul acesta... dar as vrea si sa scap de framantarile si hormonii astia care nu-mi dau pace.

E multa pasiune intre noi, ma saruta mereu si pe gat si pe brate... si fiecare atingere si sarut ma infioara... si daca continui relatia cu el, tare mi-e teama ca nu voi mai putea spune nu si vom ajunge sa facem sex si ma vor coplesi apoi mustrarile de constiinta pentru faptul de a nu fi fost capabila sa-l astept pe EL.

Sunt o persoana foarte lucida, dar care uneori se cam lasa dusa de val... si apoi, daca se lasa dusa prea mult, incepe autocritica si mustrarile... Mi-e teama ca daca am face sex m-as simti foarte vinovata, pentru ca ar insemna sa renunt la tot ceea ce am fost pana acum, la toate lucrurile in care am crezut referitor la o relatie.

De la: angelradios, la data 2010-08-08 15:03:36

De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,

De cateva saptamani, de cand l-am cunoscut pe prietenul meu, ma macina o multime de ganduri referitoare la viata sexuala... Am ajuns pana la varsta asta trecand prin relatii scurte de 1-3 luni, in care nici nu concepeam existenta sexului. Evident, aveam fantezii cu respectivii prieteni, experimentam autostimularea, dar nu ma framanta ideea inceperii vietii sexuale. Principiile mele erau puternice si clare, voiam mai intai o relatie frumoasa, serioasa, de viitor, cu persoana potrivita... sa intalnesc barbatul cu care sa vreau sa ma casatoresc, cu care sa comunic bine, sa il admir personal si profesional, care sa-mi inspire incredere si sa-mi ofere stabilitate. Iar sexul avea sa se intample candva dupa multe luni de relatie, poate dupa logodna sau chiar casatorie. Convingerile mele nu sunt neaparat de natura religioasa, desigur este si asta un factor extrem de important, dar mai sunt si altii precum educatia primita, luciditatea mea, sistemul valoric, imaginea de sine, simtul moralei, credinta in puritate, implicatiile nedorite ale sexului - accidente precum BTS, o eventuala sarcina etc.

De cand l-am cunoscut insa pe actualul meu prieten am simtit ceva deosebit fata de el... comunicam foarte bine, imi inspira incredere, si am ajuns sa trecem prin niste etape in plan sexual prin care nu credeam ca as putea trece... mi-a daramat niste bariere, s-au intamplat treptat intre noi lucruri pentru care ma simt vinovata (am decazut in propriii mei ochi) dar la care nu ma pot abtine sa ma gandesc. Am ajuns sa ne dezbracam, sa ne stimulam manual reciproc... poate nu este foarte mult, dar pentru mine e un pas enorm intr-o directie periculoasa.

Ma simt foarte atrasa de el, e foarte atent cu mine, ma rasfata, dar cu toate acestea nu este persoana cu care m-as casatori, are unele minusuri peste care nu as putea trece. Daca ar fi fost "the one", poate as fi luat decizia de a face dragoste cu el... Dar in conditiile in care nu este, nu cred ca ar fi cea mai potrivita decizie.

Problema este ca atractia dintre noi este foarte mare si eu ma gandesc aproape toata ziua la sex, am o pofta nebuna, mult mai intensa decat inainte... Ce ar fi mai putin rau: sa-mi incep viata sexuala cu el sau sa continui sa ma autostimulez zilnic (ceea ce nu-i deloc ok), imaginandu-mi sute de momente cu el, de pozitii, de replici?... MA TORTUREAZA toate gandurile astea... Daca continui relatia cu el, imi va fi tot mai greu sa ma abtin de la sex. Daca ma despart de el, voi fi - iarasi - singura si cine stie cand si daca il voi intalni pe barbatul potrivit, care sa-mi placa sub toate aspectele, pe care sa-l astept pentru a ma darui lui si doar lui?

Mi-ar fi de mare folos parerile voastre. Multumesc.

tu esti sanatoasa? cum sa ramai virgina pana la varsta asta? iti dai seama cat boli te pot paste? hormonii tai sunt varza. si copii nu vrei sa mai faci? stii k acum vei avea probleme la nastere? poate ai o problema psihica sau estetica daca nimeni n a fost potrivit pentru tine. sau te crezi frumoasa din padurea adormita si barbatii niste monstrii