[Si cine a zis ca trebuie sa faceti neaparat SEX???? 
Ai auzit de expresia: "a face dragoste"???? 
[/quote]
....si dragostea aia nu implica si sex?  sau doar mangaieri pe spate...
|
100101
Postat pe 9 August 2010 19:42
|
De la: Ella_b_x, la data 2010-08-07 15:10:16Nu as vrea sa fac sex doar pentru ca am o relatie, daca acea relatie nu este una potential de viitor... As fi atat de fericita ca primul meu partener sa fie si viitor sot... sa am constiinta impacata si mandria ca am fost in stare sa-l astept pe el.. daca am asteptat atatia ani, n-as prea vrea sa dau cu piciorul acum la tot... as vrea sa am taria de a nu face pasul acesta... dar as vrea si sa scap de framantarile si hormonii astia care nu-mi dau pace.
E multa pasiune intre noi, ma saruta mereu si pe gat si pe brate... si fiecare atingere si sarut ma infioara... si daca continui relatia cu el, tare mi-e teama ca nu voi mai putea spune nu si vom ajunge sa facem sex si ma vor coplesi apoi mustrarile de constiinta pentru faptul de a nu fi fost capabila sa-l astept pe EL.
Sunt o persoana foarte lucida, dar care uneori se cam lasa dusa de val... si apoi, daca se lasa dusa prea mult, incepe autocritica si mustrarile... Mi-e teama ca daca am face sex m-as simti foarte vinovata, pentru ca ar insemna sa renunt la tot ceea ce am fost pana acum, la toate lucrurile in care am crezut referitor la o relatie.
Mai draguta constiinta asta a ta este cam dubioasa iar mindria la fel.Nu astepti pe nimeni deoarece atita timp cit ai acceptat alte forme de simulare nu mai esti chiar sfintulita deci mai bine lasa meditatia si fa-ti un bine ca in scurt timp ti se urca la cap!
Printre altele consulta si un psiholog ca ai nevoie!
|
kudika1993
Postat pe 9 August 2010 21:40
|
De la: Ella_b_x, la data 2010-08-08 20:33:07Hello,
Am citit parerile voastre, de ce sunteti cu totii atat de revoltati? Si transanti... E ceva atat de rau sa ai principii, idealuri, o viziune diferita asupra vietii? Mi-ar fi placut sa citesc si ceva incurajator... cineva sa chiar inteleaga...
N-am dus lipsa de pretendenti, dar parca toti is la fel de mediocri... Vreau unul mai rasarit... Voi toate ati intalnit tipi super?!!
nu gasesti pe cineva care chiar sa inteleaga, pentru ca nu este normal sa fii virgin la varsta ta.
Bun, convingeri, tra-la-la, dar stii ce mi se pare cel mai trist? Ca tu pana la varsta asta nu te-ai indragostit, nu ai simtit iubirea (impartasita), nu ai experimentat intimitatea, nu ai trait.
Nu m-as mira sa fii chiar nitel frigida.
Cel mai bine discuti treaba asta cu un psiholog.
|
|
|
kitty_krieger
Postat pe 9 August 2010 23:22
|
eu zic sa mai astepti...ce mama draq...tot ai antrenament singurik...
iarta-ma...dar nu am crezut ca mai exista...ASA ceva...
cu principiile tale...trece viata pe langa tine...mult s-a dus...off...bucura-te fata draga de placerile tineretii
|
destin_srr
Postat pe 10 August 2010 00:48
|
De la: Micael, la data 2010-08-09 19:23:14Si eu pot sa spun ca sunt o persoana cu principii destul de stricte... Dar povestea ta imi pare...cam... Doar nu vrei sa spui ca pana la varsta asta nu ai gasit niciun barbat pt care sa se merite sa faci pasul asta?! Poate ca pretentiile tale sunt mult prea mari, te-ai gandit la asta? Toti oamenii au defecte, nu ai cum sa gasesti barbatul perfect. Si cu barbatul cu care esti, de ce mai stai, daca nu-ti place de el? E doar asa, pe post de manta de vreme rea?! Sincer, imi pare rau de el. Poate ca ar fi bine daca ai incerca sa mai cobori putin standardele si sa incerci sa iubesti pe cineva, pt ceea ce este el ca om. Daca ai avea inima deschisa, nu ai mai fi singura si ai uita de inhibitii, principii si altele.
Si-ti dai seama daca pana acum a avut asemenea pretentii, de perfectiune, dupa 30 de ani, la orice om pretentiile-i cresc.
Asa ramane, singura deocamdata, iar dupa ce baietii buni o sa-si faca familii, ea nu o sa mai aiba din ce alege nici asa, si e clar, o sa culeaga relatii pasagere.
|
stem_29
Postat pe 10 August 2010 08:23
|
|
a scris ca ea cauta unul mai rasarit,nu mediocri,acu ea stie la ce s-o fi referit,dar oare cit de deosebita esti tu de celelalte?totusi concluzia mea este ca ti-e frica de barbati
|
utad
Postat pe 10 August 2010 12:42
|
De la: Ella_b_x, la data 2010-08-08 20:33:07Hello,
Am citit parerile voastre, de ce sunteti cu totii atat de revoltati? Si transanti... E ceva atat de rau sa ai principii, idealuri, o viziune diferita asupra vietii? Mi-ar fi placut sa citesc si ceva incurajator... cineva sa chiar inteleaga...
N-am dus lipsa de pretendenti, dar parca toti is la fel de mediocri... Vreau unul mai rasarit... Voi toate ati intalnit tipi super?!!
Asta il asteapta pe Fat-Frumos......  La toti gasesti cate un defect.....concluzia: mori fata mare ca ajungi in rai
|
arpydia
Postat pe 14 Septembrie 2010 10:49
|
  
|
arpydia
Postat pe 14 Septembrie 2010 10:52
|
De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,
De cateva saptamani, de cand l-am cunoscut pe prietenul meu, ma macina o multime de ganduri referitoare la viata sexuala... Am ajuns pana la varsta asta trecand prin relatii scurte de 1-3 luni, in care nici nu concepeam existenta sexului. Evident, aveam fantezii cu respectivii prieteni, experimentam autostimularea, dar nu ma framanta ideea inceperii vietii sexuale. Principiile mele erau puternice si clare, voiam mai intai o relatie frumoasa, serioasa, de viitor, cu persoana potrivita... sa intalnesc barbatul cu care sa vreau sa ma casatoresc, cu care sa comunic bine, sa il admir personal si profesional, care sa-mi inspire incredere si sa-mi ofere stabilitate. Iar sexul avea sa se intample candva dupa multe luni de relatie, poate dupa logodna sau chiar casatorie. Convingerile mele nu sunt neaparat de natura religioasa, desigur este si asta un factor extrem de important, dar mai sunt si altii precum educatia primita, luciditatea mea, sistemul valoric, imaginea de sine, simtul moralei, credinta in puritate, implicatiile nedorite ale sexului - accidente precum BTS, o eventuala sarcina etc.
De cand l-am cunoscut insa pe actualul meu prieten am simtit ceva deosebit fata de el... comunicam foarte bine, imi inspira incredere, si am ajuns sa trecem prin niste etape in plan sexual prin care nu credeam ca as putea trece... mi-a daramat niste bariere, s-au intamplat treptat intre noi lucruri pentru care ma simt vinovata (am decazut in propriii mei ochi) dar la care nu ma pot abtine sa ma gandesc. Am ajuns sa ne dezbracam, sa ne stimulam manual reciproc... poate nu este foarte mult, dar pentru mine e un pas enorm intr-o directie periculoasa.
Ma simt foarte atrasa de el, e foarte atent cu mine, ma rasfata, dar cu toate acestea nu este persoana cu care m-as casatori, are unele minusuri peste care nu as putea trece. Daca ar fi fost "the one", poate as fi luat decizia de a face dragoste cu el... Dar in conditiile in care nu este, nu cred ca ar fi cea mai potrivita decizie.
Problema este ca atractia dintre noi este foarte mare si eu ma gandesc aproape toata ziua la sex, am o pofta nebuna, mult mai intensa decat inainte... Ce ar fi mai putin rau: sa-mi incep viata sexuala cu el sau sa continui sa ma autostimulez zilnic (ceea ce nu-i deloc ok), imaginandu-mi sute de momente cu el, de pozitii, de replici?... MA TORTUREAZA toate gandurile astea... Daca continui relatia cu el, imi va fi tot mai greu sa ma abtin de la sex. Daca ma despart de el, voi fi - iarasi - singura si cine stie cand si daca il voi intalni pe barbatul potrivit, care sa-mi placa sub toate aspectele, pe care sa-l astept pentru a ma darui lui si doar lui?
Mi-ar fi de mare folos parerile voastre. Multumesc.
mai bine ti-ai baga mintile in cap pana nu e prea tarziu. e nesanatos pentru corpul tau. eu cel putin as fugi de as manca pamantul de tine. de ce m-as casatori cu o femeie cu care nu stiu daca m-as intelege in pat? ca sa divortez dupa?
|
leo_
Postat pe 14 Septembrie 2010 11:35
|
De la: leo_, la data 2010-09-14 11:35:34De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,
De cateva saptamani, de cand l-am cunoscut pe prietenul meu, ma macina o multime de ganduri referitoare la viata sexuala... Am ajuns pana la varsta asta trecand prin relatii scurte de 1-3 luni, in care nici nu concepeam existenta sexului. Evident, aveam fantezii cu respectivii prieteni, experimentam autostimularea, dar nu ma framanta ideea inceperii vietii sexuale. Principiile mele erau puternice si clare, voiam mai intai o relatie frumoasa, serioasa, de viitor, cu persoana potrivita... sa intalnesc barbatul cu care sa vreau sa ma casatoresc, cu care sa comunic bine, sa il admir personal si profesional, care sa-mi inspire incredere si sa-mi ofere stabilitate. Iar sexul avea sa se intample candva dupa multe luni de relatie, poate dupa logodna sau chiar casatorie. Convingerile mele nu sunt neaparat de natura religioasa, desigur este si asta un factor extrem de important, dar mai sunt si altii precum educatia primita, luciditatea mea, sistemul valoric, imaginea de sine, simtul moralei, credinta in puritate, implicatiile nedorite ale sexului - accidente precum BTS, o eventuala sarcina etc.
De cand l-am cunoscut insa pe actualul meu prieten am simtit ceva deosebit fata de el... comunicam foarte bine, imi inspira incredere, si am ajuns sa trecem prin niste etape in plan sexual prin care nu credeam ca as putea trece... mi-a daramat niste bariere, s-au intamplat treptat intre noi lucruri pentru care ma simt vinovata (am decazut in propriii mei ochi) dar la care nu ma pot abtine sa ma gandesc. Am ajuns sa ne dezbracam, sa ne stimulam manual reciproc... poate nu este foarte mult, dar pentru mine e un pas enorm intr-o directie periculoasa.
Ma simt foarte atrasa de el, e foarte atent cu mine, ma rasfata, dar cu toate acestea nu este persoana cu care m-as casatori, are unele minusuri peste care nu as putea trece. Daca ar fi fost "the one", poate as fi luat decizia de a face dragoste cu el... Dar in conditiile in care nu este, nu cred ca ar fi cea mai potrivita decizie.
Problema este ca atractia dintre noi este foarte mare si eu ma gandesc aproape toata ziua la sex, am o pofta nebuna, mult mai intensa decat inainte... Ce ar fi mai putin rau: sa-mi incep viata sexuala cu el sau sa continui sa ma autostimulez zilnic (ceea ce nu-i deloc ok), imaginandu-mi sute de momente cu el, de pozitii, de replici?... MA TORTUREAZA toate gandurile astea... Daca continui relatia cu el, imi va fi tot mai greu sa ma abtin de la sex. Daca ma despart de el, voi fi - iarasi - singura si cine stie cand si daca il voi intalni pe barbatul potrivit, care sa-mi placa sub toate aspectele, pe care sa-l astept pentru a ma darui lui si doar lui?
Mi-ar fi de mare folos parerile voastre. Multumesc.
mai bine ti-ai baga mintile in cap pana nu e prea tarziu. e nesanatos pentru corpul tau. eu cel putin as fugi de as manca pamantul de tine. de ce m-as casatori cu o femeie cu care nu stiu daca m-as intelege in pat? ca sa divortez dupa? Ai dreptate...mi se pare cea mai mare prostie sa astepti pana la casatorie...Sexul e important intr-o relatie si daca nu suntem compatibil relatia e terminata...faci ce vrei dar mi se pare exagerat ca in sec21 la 30 de ani sa fi virgina....nici himenul nu o sa se mai rupa.. 
|
kudika319627
Postat pe 14 Septembrie 2010 18:54
|
De la: miss_darine, la data 2010-08-08 21:56:34De la: Ella_b_x, la data 2010-08-08 20:33:07Hello,
Am citit parerile voastre, de ce sunteti cu totii atat de revoltati? Si transanti... E ceva atat de rau sa ai principii, idealuri, o viziune diferita asupra vietii? Mi-ar fi placut sa citesc si ceva incurajator... cineva sa chiar inteleaga...
N-am dus lipsa de pretendenti, dar parca toti is la fel de mediocri... Vreau unul mai rasarit... Voi toate ati intalnit tipi super?!!
ceva incurajator cred ca daca ne spuneai ca vrei sa te calugaresti,ma uitam pt tine pe net sa gasesc o manastire...dar cu raspunsul tau nu faci altceva decat sa confirmi ceea ce am scris mai sus....intai trateaza-ti problemele pt ca imi pare rau sa-ti spun da' matale nu esti THE QUEEN
ps. si la ultima intrebare iti raspund afirmativ...noi astea din plebe ne gasim mult mai usor barbati...pt ca stii noi nu catam cu nasul pe sus 
 the queen?[img]http://dl.glitter-graphics.net/pub/1202/1202591pu55lez1va.gif[/img][/url]
bine spus! 
|
Barbie30
Postat pe 14 Septembrie 2010 19:26
|
De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,
De cateva saptamani, de cand l-am cunoscut pe prietenul meu, ma macina o multime de ganduri referitoare la viata sexuala... Am ajuns pana la varsta asta trecand prin relatii scurte de 1-3 luni, in care nici nu concepeam existenta sexului. Evident, aveam fantezii cu respectivii prieteni, experimentam autostimularea, dar nu ma framanta ideea inceperii vietii sexuale. Principiile mele erau puternice si clare, voiam mai intai o relatie frumoasa, serioasa, de viitor, cu persoana potrivita... sa intalnesc barbatul cu care sa vreau sa ma casatoresc, cu care sa comunic bine, sa il admir personal si profesional, care sa-mi inspire incredere si sa-mi ofere stabilitate. Iar sexul avea sa se intample candva dupa multe luni de relatie, poate dupa logodna sau chiar casatorie. Convingerile mele nu sunt neaparat de natura religioasa, desigur este si asta un factor extrem de important, dar mai sunt si altii precum educatia primita, luciditatea mea, sistemul valoric, imaginea de sine, simtul moralei, credinta in puritate, implicatiile nedorite ale sexului - accidente precum BTS, o eventuala sarcina etc.
De cand l-am cunoscut insa pe actualul meu prieten am simtit ceva deosebit fata de el... comunicam foarte bine, imi inspira incredere, si am ajuns sa trecem prin niste etape in plan sexual prin care nu credeam ca as putea trece... mi-a daramat niste bariere, s-au intamplat treptat intre noi lucruri pentru care ma simt vinovata (am decazut in propriii mei ochi) dar la care nu ma pot abtine sa ma gandesc. Am ajuns sa ne dezbracam, sa ne stimulam manual reciproc... poate nu este foarte mult, dar pentru mine e un pas enorm intr-o directie periculoasa.
Ma simt foarte atrasa de el, e foarte atent cu mine, ma rasfata, dar cu toate acestea nu este persoana cu care m-as casatori, are unele minusuri peste care nu as putea trece. Daca ar fi fost "the one", poate as fi luat decizia de a face dragoste cu el... Dar in conditiile in care nu este, nu cred ca ar fi cea mai potrivita decizie.
Problema este ca atractia dintre noi este foarte mare si eu ma gandesc aproape toata ziua la sex, am o pofta nebuna, mult mai intensa decat inainte... Ce ar fi mai putin rau: sa-mi incep viata sexuala cu el sau sa continui sa ma autostimulez zilnic (ceea ce nu-i deloc ok), imaginandu-mi sute de momente cu el, de pozitii, de replici?... MA TORTUREAZA toate gandurile astea... Daca continui relatia cu el, imi va fi tot mai greu sa ma abtin de la sex. Daca ma despart de el, voi fi - iarasi - singura si cine stie cand si daca il voi intalni pe barbatul potrivit, care sa-mi placa sub toate aspectele, pe care sa-l astept pentru a ma darui lui si doar lui?
Mi-ar fi de mare folos parerile voastre. Multumesc.
uite...eu te incurajez.
nu stiu daca in legatura cu virginitatea ra,cu siguranta te incurajez sa ai pretentii.
de mediocritate si banalitate se moare...leeeent de tot.
fa ce ai facut si pana acum..nu asculta de cine te judeca si de cine rade.
problema cea mai mare in ziua de azi,e lipsa de principii si caracter. cand o femeie cauta un om deosebit,sa-i ofere..."ata",e foarte usor si de inteles de ce a ajuns la 30 de ani cu ea intreaga.
daca cel cu care esti are minusuri, tu trebuie sa la cantaresti importanta. o relatie,o caznicie ,se bazeaza in egala masure pe siguranta financiara,pe respect,pe diplomatie....dar si pe sex. daca el e cel care te face sa-ti "vina sa i-o dai"...dai-o
daca pana acum,e singurul care a daramat bariere,o fi ceva de capul lui.... numai tu stii daca acele minusuri conteaza asa mult 
oricum..daca i-o dai, sa vina sa-mi dea si mie o bere
|
angelo_micnegrusiurat
Postat pe 14 Septembrie 2010 19:41
|
Pana acum cateva luni si eu aveam un prieten foarte bun si foarte drag, virgin. Are 27 de ani. Pornise in viata cu ideea pastrarii virginitatii pentru noaptea nuntii. Doar ca anii au trecut peste el si s-a trezit "baiat mare" la o varsta cand altii sunt deja obositi de sex. Orice argument i-ai fi adus, spunea ca nu poate sa se culce doar de dragul de a-si pierde virginitatea. Pana la urma i-am spus ca, de as fi iubita lui (asta inseamnand sa am si eu vreo 25 - 30 de ani) as fugi mancand pamantul cand, in prima tentativa de a-mi strange iubitul in brate, m-ar impinge usor si mi-ar spune: "numai in noaptea nuntii, iubito, numai in noaptea nuntii".
In fine, m-a anuntat ca si-a pierdut virginitatea. Pur si simplu. Nu cu o necunoscuta, dar nici cu iubirea vietii lui. DAR macar a dat-o, nu mai sta in noaptea nuntii sa se gandeasca pe unde o fi gaurica aia de care vorbeste lumea.
Cred ca fata de a deschis topicul se teme de reactia lui, nicidecum de a ei. Pentru ca, intr-adevar e tragic sa fii virgin (dar sanatos la minte si trup) la 30 de ani. Oricat ne-am ascunde noi dupa degete. NU E NORMAL!!! Si probabil ca pe mutra iubitului ar citi si ea adevarul.
Ori o scoate la vanzare pe internet, ori cauta un virgin si gata. Si nu glumesc, dar alta solutie n-am. Cineva tot va "beli" ochii ca la melc cand va da cu ochii de minunatie.
|
rashela
Postat pe 14 Septembrie 2010 19:43
|
nu inteleg de ce tocmai femeile rad si judeca cel mai aspru..... ca femie banuiesc e usor de inteles cum a ajuns la vardta asta virgina....mamelucii din ziua de zi,nu mai sunt capabili nici sa minta,atatea tute dau cu "ea "de toti peretii,ca saracii,nici nu mai au de ce sa-si silinta....iar atunci cand o femeie cu pricipii,da de asemenea specimene,e normal sa o ia scarba.... 
poate sunt eu nebun dar...chiar o inteleg. stiu ce impresie las eu pe aici dar....chir inteleg ce simte . nu sunt la fel de dificil dar, de multe ori, de la o greseala banala,un gest gresit,un dinte lipsa,renunt,ma retrag,se alege praful.
|
angelo_micnegrusiurat
Postat pe 14 Septembrie 2010 19:49
|
O fi cum spui tu daca povestea suna cam asa: nu am prieteni, mi-e teama de sex, nu m-a atins niciodata un barbat si asa mai departe. Atunci e trist.
Dar cand o femeie prefera sa se masturbeze zilnic, considerand ca niciun barbat nu-i bun pentru vaginul ei, atunci nu mai e de inteles.
As putea doar sa ridic din umeri si atat.
|
rashela
Postat pe 14 Septembrie 2010 19:53
|
De la: rashela, la data 2010-09-14 19:53:44O fi cum spui tu daca povestea suna cam asa: nu am prieteni, mi-e teama de sex, nu m-a atins niciodata un barbat si asa mai departe. Atunci e trist.
Dar cand o femeie prefera sa se masturbeze zilnic, considerand ca niciun barbat nu-i bun pentru vaginul ei, atunci nu mai e de inteles.
As putea doar sa ridic din umeri si atat.
daca o ia scarba de la ce scot toti mamelucii pe gura,la ce gesturi au in ei,ce atitudine de rahat,ssmd......
voi nu va simtiti niciodata dezgustate ? cate femei pot inchide ochii si sa faca sex aiurea,doar din nevoie,cu orice tantalau ?
|
angelo_micnegrusiurat
Postat pe 14 Septembrie 2010 19:59
|
De la: angelo_micnegrusiurat, la data 2010-09-14 19:59:21De la: rashela, la data 2010-09-14 19:53:44O fi cum spui tu daca povestea suna cam asa: nu am prieteni, mi-e teama de sex, nu m-a atins niciodata un barbat si asa mai departe. Atunci e trist.
Dar cand o femeie prefera sa se masturbeze zilnic, considerand ca niciun barbat nu-i bun pentru vaginul ei, atunci nu mai e de inteles.
As putea doar sa ridic din umeri si atat.
daca o ia scarba de la ce scot toti mamelucii pe gura,la ce gesturi au in ei,ce atitudine de rahat,ssmd......
voi nu va simtiti niciodata dezgustate ? cate femei pot inchide ochii si sa faca sex aiurea,doar din nevoie,cu orice tantalau ?
Nici macar din nevoie nu as face cu cineva care sa nu-mi placa, sa nu mai vb despre dezgust ! E o chestie de respect de sine...parerea mea
|
Summer_
Postat pe 14 Septembrie 2010 20:11
|
De la: Ella_b_x, la data 2010-08-07 15:10:16Nu as vrea sa fac sex doar pentru ca am o relatie, daca acea relatie nu este una potential de viitor... As fi atat de fericita ca primul meu partener sa fie si viitor sot... sa am constiinta impacata si mandria ca am fost in stare sa-l astept pe el.. daca am asteptat atatia ani, n-as prea vrea sa dau cu piciorul acum la tot... as vrea sa am taria de a nu face pasul acesta... dar as vrea si sa scap de framantarile si hormonii astia care nu-mi dau pace.
E multa pasiune intre noi, ma saruta mereu si pe gat si pe brate... si fiecare atingere si sarut ma infioara... si daca continui relatia cu el, tare mi-e teama ca nu voi mai putea spune nu si vom ajunge sa facem sex si ma vor coplesi apoi mustrarile de constiinta pentru faptul de a nu fi fost capabila sa-l astept pe EL.
Sunt o persoana foarte lucida, dar care uneori se cam lasa dusa de val... si apoi, daca se lasa dusa prea mult, incepe autocritica si mustrarile... Mi-e teama ca daca am face sex m-as simti foarte vinovata, pentru ca ar insemna sa renunt la tot ceea ce am fost pana acum, la toate lucrurile in care am crezut referitor la o relatie.
Si daca tu astepti...si astepti...si astepti...si nimic...? Daca nu apare "the one" niciodata? Sau daca apare si peste 1, 2 ani isi ia valiza intr-o seara, fara nicio explicatie? E? Ia mai gandeste-te.
Eu zic sa incepi sa traiesti clipa, c-ai asteptat destul. Ai o varsta, esti femeie in puterea cuvantului. Lasa religie, educatie, etc si apuca-te serios de treaba. Viata e mult prea scurta pentru a o irosi asteptandu-l pe "the one".
|
koph
Postat pe 16 Septembrie 2010 09:53
|
Ce naiba sa zic? Decat ca nu stii ce pierzi:)) De ce atata reticenta pentru ceva atat de natural cum este sexul intre doi oameni care se plac, nu inteleg. Dar tu stii mai bine. Glumind putin, eu daca as fi in locul tau, mi-as vinde virginitatea. Am vazut ca e destul de scumpa. Cam cat un rinichi:))
Acum, serios vorbind, nu stiu incotro s-o iei. Nici nu stiu de ce scriu aici pentru ca nu stiu ce sfat sa-ti dau. Sunt doar foarte mirata. Nu de faptul ca ai 30 de ani si esti virgina, asta este ok, daca asa te simti tu fericita. Problema ta este ca nu esti fericita. Iti doresti sa faci sex, dar orice demers in sensul asta, cat de mic, iti provoaca sentimente de vinovatie. Si aici mi se pare ca este problema pe care tu trebuie sa o rezolvi.
Incearca sa fii sincera cu tine pentru ca rezolvarea problemei se afla la tine. Trebuie sa faci ceea ce crezi ca ti-ar putea aduce sentimente de implinire si fericire. Asa ca gandeste-te si tine-ne la curent:)
|
Ana_Lavinia
Postat pe 21 Septembrie 2010 01:22
|
De la: anastasia_m, la data 2010-08-06 13:40:36thuamneee...cati virgini pe lumea asta
In ritmul asta o sa dispara sectiunea "SEX" de pe toate forumurile. Nu o sa mai aibe cine sa discute despre asa ceva pt ca nimeni nu o sa mai stie ce inseamna cuvantul "SEX"
Cred ca e un topic inventat asa ca nu am ce sa comentez
|
ilovethisgame
Postat pe 21 Septembrie 2010 16:17
|
|
vezi ca ti s-au urcat hormonii la cap!
|
roz5blue6lila7
Postat pe 21 Septembrie 2010 16:28
|
|
E mult prea scurta viata pentru asa ceva, inventat sau nu!
|
Coaristana
Postat pe 23 Septembrie 2010 13:17
|
De la: Ella_b_x, la data 2010-08-06 13:19:40Buna,
De cateva saptamani, de cand l-am cunoscut pe prietenul meu, ma macina o multime de ganduri referitoare la viata sexuala... Am ajuns pana la varsta asta trecand prin relatii scurte de 1-3 luni, in care nici nu concepeam existenta sexului. Evident, aveam fantezii cu respectivii prieteni, experimentam autostimularea, dar nu ma framanta ideea inceperii vietii sexuale. Principiile mele erau puternice si clare, voiam mai intai o relatie frumoasa, serioasa, de viitor, cu persoana potrivita... sa intalnesc barbatul cu care sa vreau sa ma casatoresc, cu care sa comunic bine, sa il admir personal si profesional, care sa-mi inspire incredere si sa-mi ofere stabilitate. Iar sexul avea sa se intample candva dupa multe luni de relatie, poate dupa logodna sau chiar casatorie. Convingerile mele nu sunt neaparat de natura religioasa, desigur este si asta un factor extrem de important, dar mai sunt si altii precum educatia primita, luciditatea mea, sistemul valoric, imaginea de sine, simtul moralei, credinta in puritate, implicatiile nedorite ale sexului - accidente precum BTS, o eventuala sarcina etc.
De cand l-am cunoscut insa pe actualul meu prieten am simtit ceva deosebit fata de el... comunicam foarte bine, imi inspira incredere, si am ajuns sa trecem prin niste etape in plan sexual prin care nu credeam ca as putea trece... mi-a daramat niste bariere, s-au intamplat treptat intre noi lucruri pentru care ma simt vinovata (am decazut in propriii mei ochi) dar la care nu ma pot abtine sa ma gandesc. Am ajuns sa ne dezbracam, sa ne stimulam manual reciproc... poate nu este foarte mult, dar pentru mine e un pas enorm intr-o directie periculoasa.
Ma simt foarte atrasa de el, e foarte atent cu mine, ma rasfata, dar cu toate acestea nu este persoana cu care m-as casatori, are unele minusuri peste care nu as putea trece. Daca ar fi fost "the one", poate as fi luat decizia de a face dragoste cu el... Dar in conditiile in care nu este, nu cred ca ar fi cea mai potrivita decizie.
Problema este ca atractia dintre noi este foarte mare si eu ma gandesc aproape toata ziua la sex, am o pofta nebuna, mult mai intensa decat inainte... Ce ar fi mai putin rau: sa-mi incep viata sexuala cu el sau sa continui sa ma autostimulez zilnic (ceea ce nu-i deloc ok), imaginandu-mi sute de momente cu el, de pozitii, de replici?... MA TORTUREAZA toate gandurile astea... Daca continui relatia cu el, imi va fi tot mai greu sa ma abtin de la sex. Daca ma despart de el, voi fi - iarasi - singura si cine stie cand si daca il voi intalni pe barbatul potrivit, care sa-mi placa sub toate aspectele, pe care sa-l astept pentru a ma darui lui si doar lui?
Mi-ar fi de mare folos parerile voastre. Multumesc.
iti dau un sfat .. fa ce ti doresti fara retineri iar daca intradevra este sa ti para rau de ceva atunci mai bine sa ti para raui de ceea ce ai facut decat de ceea ce n ai facut, pentru ca viata este scurta si imprevizibila .,iar daca este ceva gresit atunci va trebui sa inveti din greseli,...ai deja o varsta.
ce mai astepti , succes in intimitate iar pt remuscarile de moment care ti bombardeaza constinta cu masturbarea reciproca, eu zic doar atat../crezi ca sunteti singurii. si inca un sfat, fi mai discreta... asa e bine!
|
ionut_daniel
Postat pe 24 Septembrie 2010 20:25
|
masturbarea in puritate se potriveste ca nuca in perete.. tu te f*** cu mintea nu si cu trupul si te minti ca ai principii inalte, te asigura ca daca suferi leziuni la nivelul himenului nu cade cerul pe tine.
as intelege daca ai avea principi religioase dar asta ar insemna abstinenta totala.
|
felixcat
Postat pe 25 Septembrie 2010 16:27
|
