Goana dupa fericire...

De la: Nebunatik91, la data 2010-10-11 02:30:54Uneori totul pare lipsit de sens,uneori incerc sa fac tot posibilul sa imi gasesc locul undeva in lume,oriunde,incerc mereu sa fac o multime de lucruri care in mintea mea ar trebui sa ma ajute sa trec mai departe,sa ma ajute sa fiu cum mi-am dorit,sa am ce mi-am dorit,dar de cele mai multe ori tot ce fac pare in zadar,la inceputul fiecarei zile ma trezesc din nou plecand de la zero,nestiind incotro ma indrept,nestiind ce imi doresc cu adevarat sau ce m-ar face fericita,merg mereu printr-o lume,prin aceasi lume de fiecare data dar cautand mereu ceva diferit, uneori am senzatia ca ma invart intr-un cerc,intr-un univers nesfarsit plin de lucruri care ma nemultumesc,cautand fericirea dupa care tanjesc,sau persoana pe care mi-o doresc.Fiecare zi o incep foarte increzatoare,iar la sfarsitul zilei ma lovesc din nou de acelasi zid,l-as putea numii zidul tristetii,nefericirii,sau porbabil un nume mai adecvat ar fi zidul dorintelor,zidul care odata sper sa dispara,iar lumea mea sa aiba o alta perspectiva,sa pot vedea ceva nou,ceva pentru care sa merite sa imi doresc sa merg mai departe plina de entuziasm,optimism si fericire.Am incercat o multime de lucruri care in teorie ar fi trebuit sa ma faca fericita,am alergat mereu dupa o relatie numai a mea in care sa ma simt bine,sa simt ca mi-am gasit jumatatea,ca am gasit persoana la care visez de atata timp,care sa imi ofere tot ce mi-am dorit vreodata…sa-mi ofere iubirea de care am nevoie,iubirea care nimeni nu a fost dispus sa mi-o ofere,iubirea la care viseaza orice femeie..iar multe au norocul sa o gaseasca si ma bucur pentru ele dar deja sunt satula sa ma bucur mereu pentru toata lumea si sa nu am destule motive sa ma bucur si pentru mine…sunt satula sa privesc alte cupluri fericire,iar eu sa raman doar cu gandul la asa ceva.Am de multe ori zile in care tind sa cred ca ma urasc,niciodata nu am urat pe nimeni si mi se pare ingrozitor sa ma urasc chiar pe mine,fac multe greseli din disperare…intotdeauna tot ce fac ma face sa cred ca poate candva voi reusi sa am ce mi-am dorit si nu cred ca cer prea mult vreau doar sa am pe cineva langa mine care ma iubeste,nu vreau toti acei barbati care ma vor pentru cum arat sau pentru ca pur si simplu ii atrag,sau pentru ca sunt o femeie care le poate oferii ceea ce ei isi doresc,vreau sa il gasesc pe cel care va fi dispus sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt,nu doar pentru ce vede la exterior,am si eu un suflet de care nimeni nu pare dispus sa aiba grija,este usor atata timp cat pentru ei este convenabil,dar eu nu vreau atatia barbati ..vreau doar unul,unul care sa fie doar al meu si dispus sa faca tot ce ar face toti la un loc pentru mine,iar eu as fi tot ce si-a dorit el vreodata.De foarte multe ori imi pierd speranta,uneori simt ca nu mai pot ,simt ca am obosit de atata alergat si as vrea sa ma opresc,sa ma pot opri undeva si sa gasesc lucrul dupa care am alerga toata viata fara oprire,plina de optimism si pasiune.Oricat as incerca si oriunde as cauta nu-l gasesc pe el…pe el la care visez de atata timp, cel care sper sa ma readuca la viata ,sa ma faca sa uit tot raul din viata mea de pana acum,sa ma faca sa am un motiv pentru care sa imi doresc sa traiesc cat mai mult,sa-l pot iubi in fiecare zi din viata mea cu toata inima si sinceritatea posibila,alaturi de care sa am posibilitatea sa fiu cine imi doresc sa fiu,iar el langa mine sa se simta cel mai norocos barbat din intregul univers,la asta visez mereu dar din pacate este doar un vis rupt de realitate,ascuns undeva in lumea mea unde sunt fericita,sau probabil in singuratatea mea .Mi-as dori uneori sa fiu o alta persoana sa nu ma mai afecteze tot ce se intampla in jur,iar lumea sa nu mai fie rautacioasa,sa isi vada fiecare persoana de propria viata asa cum incerc eu sa imi vad de a mea.Mereu am incercat sa fiu cum isi doresc altii sa fiu doar pentru a-i face pe ei fericiti,uitand de ceea ce imi doresc pentru mine,mereu m-am pus pe ultimul loc si sufeream in tacere pentru bunastarea celor din jur desi probabil lor nici macar nu le pasa cum mi-au si demonstrat de nenumarate ori,am ajuns la concluzia ca nu pot multumi pe toata lumea desi as vrea,acuma incerc doar sa fiu eu si sa gasesc persoanele care sunt dispuse sa ma iubeasca si sa ma aprecieze pentru ceea ce sunt,dar mi se pare ca totul este in zadar de cele mai multe ori si nu inteleg de ce viata este asa de cruda si mereu ma face sa fiu cum nu as vrea sa fiu,acum sunt doar obosita si satula de tot ceea ce ma inconjoara ma chinui sa gasesc motivul pentru care sa incerc sa merg mai departe si sa lupt pentru ceea ce imi doresc,desi in drumul pe care il urmez sunt o multime de piedici care imi ingreuneaza avansarea,sunt lucruri care ma tin pe loc,parca ar fi un lant invizibil care ma tine si oricat de mult ma chinui sa merg mai departe nu reusesc,obosesc si ma opresc o periodata pana imi reprind fortele,dupa care incerc din nou acelasi lucru imposibil adica sa merg mai departe,ma simt mereu singura si probabil neinteleasa de cei care sunt langa mine de personele care ma cunosc si simt ca amibitia este tot ceea ce mi-a ramas,mereu gandesc cum altii au reusit pot si eu sa imi gasesc fericirea sa gasesc lucrul care lipseste din viata mea si care ma face sa ma simt neimplinita.Candva voi reusi dar imi este frica sa nu fie prea tarziu sa nu fiu atat de obosita incat sa nu vad ceea ce se intampla sau sa nu realizez ca fericirea este mai aproape decat credeam,sa nu ajung sa renunt atunci cand mai am doar un pas de facut.Uneori simt ca singura nu pot continua,simt ca am nevoie de cineva aproape care sa ma sustina,dar ma razgandesc repede mi-ar placea sa simt ca am reusit singura sa gasesc acel lucru imposibil de gasit,singura incerc la fiecare dezamagire sa imi ridic moralul si indiferent cat de jos as fi si cat de greu imi este sa ma ridic,sa reusesc sa o iau de la capat,sa am un elan mult mai mare,iar dorinta sa fie mai arzadoare decat inainte,ambitia mai mare iar reusita mai aproape decat as fi crezut.