Setari Cookie-uri

hope...

se spune ca orice om are povestea lui de spus… poveste numita „viata”… din care toti ceilalti au ceva folositor de invatat…eu o sa va povestesc cat pot de scurt o legenda adevarata…fara indoiala orice fiinta are intr-o oarecare masura eleganta si frumusetea sa dar nici una dintre ele nu a reusit sa imbine atat de armonios gratia cu forta…frumusetea cu inteligenta… precum a facut-o ea…se spune ca a fost odata…demult…dar nu f demult…intr-o alta lume…dar nu f diferita de a noastra…a fost soarele si terra…soarele traia intr-un oras mic…era mai tot timpul distrat…pus pe sotii…terra locuia in marele oras…era calculata…inteligenta…o fata cum rar gasesti…niciunul nebanuind ce se va intampla in acea zi…soarele avand un job mai lejer isi petrecea destul timp pe raurile magice…aceste rauri erau o punte de legatura intre oamenii din acea lumea…asa cum spuneam isi petrecea destul timp navigand pe aceste rauri…facandu-le tot felul de farse altor oameni dar in acea zi a intalnit-o pe terra…a simtit din primele clipe ca e deosebita…nu e ca restul…totul a inceput ca o gluma…dupa un timp soarele a intrebat-o daca poate sa ii auda vocea si spre surprinderea lui ea a acceptat dupa ceva timp…au vb…au ras…intr-o zi soarele primeste un mesaj de la terra…”ce faceti?...sper ca nu prostii:P”…asa au inceput sa comunice si prin mesaje…sa isi auda vocile si mai des….si fara sa realizeze gluma devenea ceva serios si soarele simtea ceva ce nu mai simtise in interiorul lui…se intrista cand ea se supara…se bucura cand o auzea razand…simtea ca nu e bine dar nu se putea impotrivi…era ceva peste puterile lui…au petrecut mult timp vorbind…razand…simtindu-se bine pe acele rauri dar si contrazicandu-se…certandu-se… pana cand intr-o zi terra a inceput sa il evite pe soare…atunci soarele a simtit cum ceva greu il apasa pe suflet…nu intelegea de ce simte asta si navigand pe acele rauri incercand sa isi regaseasca echilibrul a aflat ca terra era casatorita si avea o fetita…luna…atunci a simtit o durere si mai mare in inima…dar oare de ce?...la urma urmei si el era pe punctual de a se casatori...nici el nu ii spusese asta…ea de ce ar fii facut-o?...si doar nici macar nu se intalnisera decat pe acele rauri magice…si isi auzisera vocile…dar soarele nu putea sa stea departe de terra…a continuat sa vb cu ea…incercand sa ii explice ca simte ceva pt ea…in acel moment nici el nestiind sigur ce si cat…dupa multe rugaminti ea a acceptat sa mai continue sa vb…fara sa isi dea seama soarele s-a schimbat…dupa ceva timp s-au certat iar…atunci soarele a stiut ce simtea…o iubea pe terra…si fara sa mai stea pe ganduri cand a realizat cat o iubeste a plecat in orasul ei…atunci s-au vazut primadata…soarele purtandu-se cam stangaci…avea o stare euforica cum nu simtise in viata lui…au petrecut putin timp impreuna pt ca terra trebuia sa o ia pe luna de scoala…dar s-au impacat si s-au sarutat timid pt primadata…soarele s-a intors f fericit acasa…a inceput sa isi faca planuri sa ajunga in orasul ei…dar fericirea nu a durat mult…s-au certat iar…soarele a incercat iar sa ii explice ca o iubeste f mult dar nu a reusit…intr-o zi cand trebuia sa ajunga in orasul ei cu o prob de serviciu soarele a intrebat-o daca se pot vedea pt ca ii este f dor de ea…si spre bucuria lui a acceptat…s-au impacat iar…si soarele iar radia de fericire…a facut tot ce a putut si in cel mai scurt timp s-a mutat in orasul ei…au petrecut putine momente impreuna pt ca terra iar i-a spus ca tre sa se desparta…de data asta soarele a inebunit de durere…a incercat sa o condamne pe terra ca din cauza ei renuntate la multe…a vrut chiar sa se razbune dar inima nu l-a lasat…ea nu avea nici cea mai mica idée de ce a facut soarele…o iubea si nu ii putea face rau…a ramas o perioada in orasul ei…privind-o fara sa stie…incercand de multe ori sa se duca sa vb cu ea dar neavand curajul stiind ca asta o va supara…a privit-o asa multe zile…in diverse locuri pana a realizat ca il poate vedea si s-ar supara f rau…atunci s-a hotarat sa se intoarca acasa…reintorcandu-se din cand in cand pt a o mai vedea…acasa a incercat sa reia relatiile cu familia cu care se certase cand a plecat in orasul ei…a incercat sa reia chiar si relatia cu fata cu care trebuia sa se casatoreasca…nu a reusit…terra era mereu in mintea si inima lui…era tot timpul deprimat…devenise f rau…a ranit multe pers…orice vedea sau auzea ii aducea aminte de ea…se mai linistea putin doar cand se ducea sa o priveasca fara ca ea sa stie…dar pana ajungea inapoi in orasul lui efectul de liniste disparea…intr-o zi ea la cautat pe acele rauri…au vb…el a acceptat sa vb ca amici desi niciodata nu a privit-o asa dar era in stare de orice pt a o simtii mai aproape…spre fericirea lui s-au apropiat iar…ea i-a spus multe in perioada asta...isi deschisese sufletul f mult in fata lui…ascultand-o a inceput sa o inteleaga cum gandeste…sau asa credea el…s-a schimbat vb cu ea…si a invat sa fie mai bun…incepuse chiar sa se inteleaga iar cu rudele sale…simtea ca revine la viata…terra i-a spus ca are o dorinta iar el a jurat ca sa o indeplineasca…dupa un timp terra a venit in orasul lui…au petrecut cateva zile de vis impreuna…cand s-au despartit soarele iar era sa inebuneasca de durere dar i s-a aprins spranta ca pana la urma vor fii impreuna…ea promitandu-i ca va reveni…si cand se v-a rezolva ce au vorbit va ramane…chiar daca ii trecea prin minte ca i-a promis de multe ori ca vor fii impreuna si tot de atatea ori a vrut sa scape de el soarele o iubea si o credea…ea a mai revenit in orasul lui…au trait clipe frumoase…sau asa credea soarele…dar si triste…soarele a cerut-o de sotie si ea a acceptat…tot intr-una din zilele petrecute in orasul lui terra a aflat o mica parte din lucrurile pe care le-a facut soarele…atunci a aflat ca si el era pe punctul de a se casatori dar a renuntat pt ca o iubea pe ea…a aflat ca soarele a facut si rau…terra s-a intristat atunci dar soarele i-a spus “eu nu regret nimic…am facut pt noi…pt ca te iubesc”…cand terra a spus “da” cererii lui el a crezut ca nimic nu ii va mai despartii si a inceput sa faca orice ii sta in putere sa ii indeplineasca dorinta…desi rudele lui incercau sa il convinga ca trebuie sa se mai gandeasca la ceea ce vrea sa faca el nu i-a ascultat…desi si el simtea o oarecare nesiguranta avea incredere in terra si i-a condamnat ca nu au incredere in dragostea lor …dupa o vreme insa terra a inceput iar sa se poarte urat cu soarele…el simtea iar o stare de teama…teama care nu disparuse niciodata dar o inchisese bine sperand si avand incredere in terra….a incercat sa vb cu ea…sa o inteleaga de ce se poarta asa…acum cand sunt aproape sa isi indeplineasca planurile…dar se supara mai rau…degeaba a incercat soarele sa o faca sa inteleaga ca face orice pt ea numai sa ii spuna ce se intampla de se poarta asa sa o poata intelege…cu toate ca terra spune ca are nevoie doar de o perioada de respiro…la un momentdat chiar i-a spus soarelui cuv f grele si l-a facut sa creada ca tot ce a fost in aceasta perioada a fost o iluzie…ca soarele desi simtea ca terra nu va ramane niciodata langa el se mintise singur…nestiind ce sa faca de durere si nestiind ce sa faca cu viata lui fara terra soarele s-a transformat in astru…a urcat pe cer si de acolo o priveste si azi pe terra…o mangaie si o incalzeste cu razele lui sperand ca intr-o buna zi…intr-o alta viata… va invata sa il iubeasca…se spune ca atunci cand soarele este acoperit de nori o vede pe terra trista si cand este eclipsa de soare el isi aminteste de o rama in care terra a pus odata 3 fotografii…terra luna si soarele

sa iubesti cu adevarat o persoana inseamna sa ii dai sansa sa te distruga si sa ai incredere ca nu o va face…

in viata nu conteaza ce ai…ci pe cine ai
kudika394030
Postat pe 3 Mai 2011 17:59
No, am consumat ceva calorii citind asta ...Terra esti tu?
mimi_ca29
Postat pe 3 Mai 2011 18:09
Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.
Barbie30_
Postat pe 3 Mai 2011 18:13
De la: mimi_ca29, la data 2011-05-03 18:09:34No, am consumat ceva calorii citind asta ...Terra esti tu?


I se trage de la nunta printului
Barbie30_
Postat pe 3 Mai 2011 18:17
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!
pufis
Postat pe 3 Mai 2011 18:20
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


il gasisi?

cu ce l-ai ademenit? cu bomboane, cu acadele sau cu floricele?
battleofwits
Postat pe 3 Mai 2011 18:23
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!



Rapunsul meu era ironic,chiar nu le inteleg pe femeile visatoare care isi doresc un print si care viseaza la rochia alba de mireasa in care sa se simta ca niste printese...
Ma bucur ca ti-ai gasit jumatatea
Barbie30_
Postat pe 3 Mai 2011 18:25
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


Pufulina, cati ani de casnicie ai?
mimi_ca29
Postat pe 3 Mai 2011 18:25
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:25:04
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!



Rapunsul meu era ironic,chiar nu le inteleg pe femeile visatoare care isi doresc un print si care viseaza la rochia alba de mireasa in care sa se simta ca niste printese...
Ma bucur ca ti-ai gasit jumatatea


pickard
Postat pe 3 Mai 2011 18:28
De la: mimi_ca29, la data 2011-05-03 18:25:45
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


Pufulina, cati ani de casnicie ai?

mimisor...sunt mica rau la varsta in casnicie e adevarat. Sper sa nu ajung vreodata in situatii de genul celor pe care le-am citit pe aici. Nu sunt o visatoare...nu cred in povesti nemuritoare. Dar sunt optimista si nu am cedat in fata greutatilor - am avut parte si de de-astea o multime! Sotul meu a fost alaturi de mine cand putea sa o taie fara sa se uite inapoi pentru ca au fost perioade foarte grele in fata carora unii barbati cedeaza. La faza cu asteptarile am un exemplu pe care il urmaresc in fiecare zi. Un om nefericit in continuare, din punctul meu de vedere un om egoist care vrea totul si da foarte putin in schimb. E dureros pentru ca mi-e draga aceasta persoana si foarte apropiata. Nu stiu sa explic lucrurile foarte bine...pot sa iti spun ca eu cred in atractia universala...am vazut cum functioneaza si iti pot da nenumarate exemple din viata mea. Nu sunt niste coincidente fericite...ci fapte reale
pufis
Postat pe 3 Mai 2011 18:34
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.:



Si a visat ce a visat pana a cazut din pat a dat cu tartița de pamant si a inceput sa creeze povesti mai ceva ca Petre Ispirescu.
Va rog un rezumat se poate?

Postat pe 3 Mai 2011 18:34
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 18:23:52
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


il gasisi?

cu ce l-ai ademenit? cu bomboane, cu acadele sau cu floricele?

i-am dat de baut pan aa picat sub masa...si apoi l-am rapit...l-am tinut rapit pana s-a obisnuit cu ideea ca nu scapa de mine
pufis
Postat pe 3 Mai 2011 18:37
De la: pickard, la data 2011-05-03 18:28:07
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:25:04
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!



Rapunsul meu era ironic,chiar nu le inteleg pe femeile visatoare care isi doresc un print si care viseaza la rochia alba de mireasa in care sa se simta ca niste printese...
Ma bucur ca ti-ai gasit jumatatea



am inteles ironia...nu imi imaginam barbie ca vb serios...doar am mai citit ce ai scris...esti mai cu capul pe umeri de atat
pufis
Postat pe 3 Mai 2011 18:38
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:37:09
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 18:23:52
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


il gasisi?

cu ce l-ai ademenit? cu bomboane, cu acadele sau cu floricele?

i-am dat de baut pan aa picat sub masa...si apoi l-am rapit...l-am tinut rapit pana s-a obisnuit cu ideea ca nu scapa de mine


dacã l-ai strâns la pieptul tau ... e clar cã sa-nvãþat la cald
battleofwits
Postat pe 3 Mai 2011 18:41
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:34:11
De la: mimi_ca29, la data 2011-05-03 18:25:45
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


Pufulina, cati ani de casnicie ai?

mimisor...sunt mica rau la varsta in casnicie e adevarat. Sper sa nu ajung vreodata in situatii de genul celor pe care le-am citit pe aici. Nu sunt o visatoare...nu cred in povesti nemuritoare. Dar sunt optimista si nu am cedat in fata greutatilor - am avut parte si de de-astea o multime! Sotul meu a fost alaturi de mine cand putea sa o taie fara sa se uite inapoi pentru ca au fost perioade foarte grele in fata carora unii barbati cedeaza. La faza cu asteptarile am un exemplu pe care il urmaresc in fiecare zi. Un om nefericit in continuare, din punctul meu de vedere un om egoist care vrea totul si da foarte putin in schimb. E dureros pentru ca mi-e draga aceasta persoana si foarte apropiata. Nu stiu sa explic lucrurile foarte bine...pot sa iti spun ca eu cred in atractia universala...am vazut cum functioneaza si iti pot da nenumarate exemple din viata mea. Nu sunt niste coincidente fericite...ci fapte reale

ori eu sunt de la tara , ori tu nu explici ca lumea
pickard
Postat pe 3 Mai 2011 18:42
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 18:41:22
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:37:09
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 18:23:52
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


il gasisi?

cu ce l-ai ademenit? cu bomboane, cu acadele sau cu floricele?

i-am dat de baut pan aa picat sub masa...si apoi l-am rapit...l-am tinut rapit pana s-a obisnuit cu ideea ca nu scapa de mine


dacã l-ai strâns la pieptul tau ... e clar cã sa-nvãþat la cald

mai battle...ai uitat acolo un amanunt important, dar te iert pentru ca nu aveai de unde sa stii l-am strans la pieptul meu generos (glumesc ;)
pufis
Postat pe 3 Mai 2011 18:44
"intr-o zi soarele primeste un mesaj de la terra…”ce faceti?...sper ca nu prostii:P”…asa au inceput sa comunice si prin mesaje…sa isi auda vocile si mai des"

Asta cu vocile e faza cronica
Barbie30_
Postat pe 3 Mai 2011 20:27
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:44:07
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 18:41:22
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:37:09
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 18:23:52
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


il gasisi?

cu ce l-ai ademenit? cu bomboane, cu acadele sau cu floricele?

i-am dat de baut pan aa picat sub masa...si apoi l-am rapit...l-am tinut rapit pana s-a obisnuit cu ideea ca nu scapa de mine


dacã l-ai strâns la pieptul tau ... e clar cã sa-nvãþat la cald

mai battle...ai uitat acolo un amanunt important, dar te iert pentru ca nu aveai de unde sa stii l-am strans la pieptul meu generos (glumesc ;)

generos, zici?
battleofwits
Postat pe 3 Mai 2011 20:31
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 20:27:10"intr-o zi soarele primeste un mesaj de la terra…”ce faceti?...sper ca nu prostii:P”…asa au inceput sa comunice si prin mesaje…sa isi auda vocile si mai des"

Asta cu vocile e faza cronica


parca am fi in tuinpix!
pickard
Postat pe 3 Mai 2011 20:32
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 20:31:09
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:44:07
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 18:41:22
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:37:09
De la: battleofwits, la data 2011-05-03 18:23:52
De la: pufis, la data 2011-05-03 18:20:43
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 18:13:54Se spune ca a fost odata demult..da nu foarte demult o femeie extrem de visatoare care il astepta pe printul din poveste.Si a tot pierdut ea ani la rand fara sa il gaseasca cand in final a ajuns la concluzia ca printul nu exista.S-a zdruncinat pamantul si toate visele ei si de atunci nu-si mai gaseste linistea in lumea asta plina de barbati care nu sunt printi.

de ce zici asta? eu mi-am gasit printul - este exact asa cum imi doream sa fie
adevarul e ca ne formam niste asteptari - ni se baga in cap de cand suntem mici povesti cu final fericit si apusuri infinite in care visam sa ne pierdem cu un print calare pe un armasar alb. Suntem victimele acelor povesti. Odata ce realizezi ca totul este posibil, ca planul nu e batut in cuie, ca printul la care ai visat poate fi altfel decat pe un cal alb. Atunci cand nu neaparat renunti la vise, dar esti capabila sa accepti ca uneori asteptarile sunt mult prea mari, cand renunti sa mai spui nu si in loc de nu spui da...se intampla ceva frumos. Intotdeauna. Am vazut asta intamplandu-se nu doar mie...ci si altora. Nu vorbesc de compromisuri ci de asteptari duse la extrem care orbesc. Optimism, curaj, atractie universala. Va doresc sa gasiti iesirea din cutia in care si eu am fost prinsa si sa vedeti imaginea in intregimea ei. Pace!


il gasisi?

cu ce l-ai ademenit? cu bomboane, cu acadele sau cu floricele?

i-am dat de baut pan aa picat sub masa...si apoi l-am rapit...l-am tinut rapit pana s-a obisnuit cu ideea ca nu scapa de mine


dacã l-ai strâns la pieptul tau ... e clar cã sa-nvãþat la cald

mai battle...ai uitat acolo un amanunt important, dar te iert pentru ca nu aveai de unde sa stii l-am strans la pieptul meu generos (glumesc ;)

generos, zici?

zice zice dar vreau si eu!
pickard
Postat pe 3 Mai 2011 20:33
De la: pickard, la data 2011-05-03 20:32:15
De la: Barbie30_, la data 2011-05-03 20:27:10"intr-o zi soarele primeste un mesaj de la terra…”ce faceti?...sper ca nu prostii:P”…asa au inceput sa comunice si prin mesaje…sa isi auda vocile si mai des"

Asta cu vocile e faza cronica


parca am fi in tuinpix!


Nu suntem prea departe
Barbie30_
Postat pe 3 Mai 2011 20:42
De la: kudika394030, la data 2011-05-03 17:59:30 sa iubesti cu adevarat o persoana inseamna sa ii dai sansa sa te distruga si sa ai incredere ca nu o va face…

Eu zic sa ai un plan B la increderea asta. De regula ne ardem.
sonike
Postat pe 15 Iunie 2011 09:38
nu poti avea un plan...se spune ca dragostea e oarba...acum inteleg proverbul
kudika355054
Postat pe 19 Iulie 2011 20:00

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
diferente de varsta 8 De la: afendusa 12 Mai 2009 19:28
un sfat urgentt 6 De la: Blondinette 8 Ianuarie 2013 12:47
cum seduci un barbat ? pana unde merg femeile in arta seductiei! 90 De la: kudika007213 20 Mai 2009 19:39
Am nevoie de un sfat 1 De la: Bubulina_Adelina_1 11 Mai 2011 17:20
Fetelor, ajutor! 25 De la: kudilik 26 Iulie 2010 22:20