Setari Cookie-uri

just us

Ce sa fac?

ajutorr

kudika402718 Postat pe 25 Iunie 2011 17:35
It`s all about life and time.It`s about he and I, about the way it should have been. Dar poate nu a inceput niciodata�poate am fost doar eu,doar eu si persoana ce se incapatana sa il iubeasca pentru ceea ce era sau ce putea fi. Gandindu-ma la modul in care ar trebui sa inceapa acest roman mi-au aparut in minte scene din propria viata,scene si momente ce nu mi-au marcat doar existenta, ci si intreaga derulare a cursului vietii.Poate ca ar trebui sa fie doar un simplu roman cu intamplari si fapte comune,un roman in care sa fie relatata simpla viata a unei studente la Litere. Poate ca asa ar fi trebuit sa fie,dar parea imposibil avand in vedere ca niciodata viata mea nu a fost prea simpla sau comuna din moment ce il iubeam. �Life and time�- doua cuvinte ce-mi definesc intreaga existenta.Viata e ceea ce trebuie trait,e acel dar primit de la Dumnezeu de care trebuie sa profitat la maximum,dar, din pacate, eu niciodata nu am stiut asta.Iar timpul e doar masura vietii.Daca el trece,trece si viata.Dar oare el m-a invatat asta?Sau nu am stiut-o niciodata?Ba da,am stiut-o dupa ce n-a mai fost,dupa ce a plecat. Si-a plecat pentru ca timpul nu a fost suficient de ingaduitor cu noi, cu tot ceea ce aveam nevoie sa devenim prin timp.Nu am gasit niciodata calea prin care poate putea fi oprit timpul,desi uneori eram atat de aproape si parea atat de simplu.Dar doar parea.Si parea atunci cand ii vedeam zambetul de copil neastamparat,acel zambet ce intotdeauna ma facea sa uit ca in unele momente ma facuse sa simt goluri in stomac ; zambetul care se ivea atunci cand ma simtea aproape.Parea ca timpul putea fi oprit cand pentru cateva minute ascultam acele sunete magice ale vocii lui cand imi spunea �te iubesc�.Si atunci nu doar timpul putea fi oprit,ci si viata capata sens.Pentru cateva secunde uitam cat de dificil e sa fiu langa el in acele momente de nesiguranta cand spunea ca nu-i sunt de ajuns,ca exista clipe cand vrea sa ma alunge din preajma lui.Timpul parea atunci al nostru.Sau a fost doar o perceptie gresita,caci parea a fi doar al meu,nu si al lui.Erau lumi diferite,vieti diferite,perceptii ale timpului diferite.Dar nu era evident atunci pentru mine,cred ca nici acum nu e.Diferenta e ca acum nu mai e el sa patrunda in acea claritate pentru a o tulbura.Si muzicalitatea acelor cuvinte de nepatruns era adeseori distrusa de idei venite din neant ce contineau doar verbe conjugate la persoana intai singular.Era aparte,era doar el; el si restul lumii. Cand luna devenea soare,noaptea zi stia ca in spatele sau se ascunde o alta persoana,poate mai puternica,mai frumoasa,mai noua,dar sigur a lui. Stia de la inceput ca timpul avea sa fie scurt,ca nu aveam timp pentru a trai,dar s-a incapatanat sa ia viata in piept,s-o infrunte,sa o invinga.Nu a reusit. Dar stia ca o sa fiu langa el cand o sa fie doborat,ca nu o sa plec.Stia ca nu e decat un copil de 22 de ani ce avea nevoie de siguranta,protectie si iubire,dar nu vroaia sa recunoasca.Incapatanarea lui fara limite o depasea detasat pe a mea.Cedam in fata lui fara sa-mi dau seama,scotea nesiguranta din mine in fiecare secunda fara voia sa. Totul era contradictoriu cand era vorba de el.Pentru un minut ma simteam in Paradis cu el,dar imediat dupa in Iad. Aveam uneori senzatia ca asta ii e scopul.Vroia sa stiu ce inseamna durerea dar si iubirea,sa cunosc sentimentul cuceririi punctului cel mai inalt,dar si cea mai mare dezamagire.Nu asta vroiam.Dar pentru cine conta ce-mi doream eu? Nu era simplu sa fii el.Nici el nu reusea sa se inteleaga adesea,ca atunci cand stia ca ma iubeste,simtea asta,dar in acelasi timp existau clipe cand se gandea ca nu ma vrea.Cum poti iubi o persoana si sa simti ca nu o vrei pentru cateva clipe?Care e cauza?Era el sau eu problema.Sau poate nici unul dintre noi.Gandul ca poate era normal sa simta asta ma macina,caci trebuia sa simt si eu in acelasi mod.Sau iubirea poate fi simtita in mai multe feluri� Ii citeam orice gand,orice miscare i-o cunosteam,dar nu reuseam sa-l descifrez cand spunea ca oamenii sunt facuti pentru iubire,dar nu si el.El nu trebuia sa iubeasca;el doar trebuia sa uite de timp.Vroia doar sa traiasca,dar nu oricum,ci luptandu-se cu sine. Un suflet mare si gol,dar care se umpluse de iubire intre timp.De-o iubire ce spunea ca vrea sa dureze cat mai mult timp.Dar s-a ridicat si a rostit: �Ne despartim�.Plec!� �Nu poti pleca,tu ma iubesti,asta ai spus.�mi-au fost cuvintele la replica dura a lui �E timpul sa plec!�a spus si intre timp s-a ridicat de pe pat pregatit sa iasa pe usa. �Nu, te rog!!� Simteam ca nu pot respira,ca tot oxigenul disparuse fara sa-mi dau seama.Stiam ca nu mai rostisem niciodata un �te rog� in situatii de genul acesta,dar nu reuseam sa rostesc altceva.O durere se instalase in sufletul plin de iubire, o durere ce nu gasea alinare in nici un cuvant rostit apoi de el.Toul in jurul meu incepuse sa se prabuseasca,sa-si piarda rostul si incet, incet sa nu mai existe.Doar atat auzeam :�E timpul sa plec!�,�E timpul sa plec!�Totul devenise aievea.Parca nici nu mai era in fata mea si parca nici intelesul cuvintelor nu reuseam sa-l descifrez. �Cum adica sa plece?Cum e posibil chiar sa se gandeasca la asta?Cum dupa tot ce-am trait,dupa tot ce-am infruntat impreuna?Nu,eu nu pot vedea ziua de maine fara sa stiu ca el e prezent in viata mea� doar asta gandeam. Intrasem intr-un fel de transa din care nu reuseam sa ies,desi ii auzeam vocea care-mi spunea ca e acolo,ca inca e langa mine. Cand am ridicat capul din palme o lacrima de pe obrazul lui aluneca pe mana mea.Era o minune,caci pana atunci imi parause intotdeauna barbatul care nu era in stare sa scape nici o lacrima pentru mine,poate cu atat mai mult in fata mea.Era atat de dulce,atat de copil.Nu reuseam sa inteleg de ce spusese acele cuvinte, de ce simtea ca vrea sa spuna sa ne despartim.Se vedea ca ma iubeste, se vedea in ochii lui ce tocmai mai lasasera o lacrima sa cada. Dar a plecat�a deschis usa si am stiut ca din acel moment aveam sa infruntam lumea unul cate unul,niciodata impreuna.Un ultim sarut a pecetluit acea dragoste ce nu avea sa moara nici astazi.O dragoste ce dainuie in timpul nestiut. Nu eram pregatita pentru asta,nu stiam ce urma,doar vroiam sa se intoarca sa-mi spuna ca ma iubeste si ca a gresit cand a spus ca pleaca.Dar nu a fost asa. Au urmat zile fara soare,zile fara el.Nu trebuia sa fie asa dat fiind ca simtisem candva ca suntem predestinati.Dar stiam ca nu exista asa ceva,cel putin pentru noi doi incetase sa mai existe in momentul in care imi spusese ca pleaca.O durere imensa imi apasa inima,mi-o strangea ca intr-un manunchi de spini.Era invaluita intr-o ceata densa.de nepatruns. r.Era ca si cum si ele stiau ca ceva tocmai se incheiase, ca dintr-un intreg devenisem parti.In acelasi timp un e-mail isi facuse aparitia pe monitor.O singura fraza continea,cateva cuvinte ce exprimau durere��Va fi ca si cum nici nu as fi existat�.Puteam trai stiind ca e acolo undeva,dar nu gandindu-ma ca nu a existat.Durerea imi spunea ca existat,ca a fost prezent in viata mea,era garantia faptului ca nu visasem, ca totul nu fusese doar o iluzie.Citind cuvintele parca ii vedeam mainile tremurande tastand aceste cuvinte,dar nu`l puteam vedea rostind aceste fraze,stiam ca nu poate.In tot acest timp nu existase decat el,iar acum de nu stiu unde eram doar eu si durerea intr-un spatiu inchis,neatins de raze de soare. Amintirile tinute strans,ele erau acum hrana acelui suflet mare si plin de iubire. Noiembrie Decembrie Ianuarie�� 2011 2012 2013 2022 "Maria Clara,vino aici!" "Nu,mama,hai pe aici!Ieri cand m-a adus tata acasa am vazut ceva.Hai,te rog,pe aici sa-ti arat." Am luat micuta de manuta si ne-am indreptat spre directia dorita de dansa.Parea atat de gingasa si in acelasi timp preocupata sa-i arate mamei ce-a descoperit.Nu`mi puteam lua ochii de la dansa in timp ce ma gandeam ca in orice clipa mi-as fi putut da viata pentru ea doar daca cineva mi-ar cere-o.I-as fi spus simplu: "Ia-o!" Dar o voce cristalina imi tulbura gandurile si facu sa dispara imediat orice grija ce-si facea loc printre atatea semne de intrebare. 'Uite,mama, ce frumoasa e!Vreau si eu o floare asa.Tata nu mi-a spus cum se numeste,mi-a raspuns doar ca sunt prea mica si ca nu o sa pot tine minte,dar eu stiu ca pot! Imediat ce mi-am ridicat ochii spre floarea ce tocmai mi-o arata fiica mea mii de amintiri mi-au inundat atunci sufletul.Nu credeam ca o sa se opreasca chiar la aceasta floarea ce-mi aducea inca doar durere.Vroiam sa-i spun ca e un trandafir,dar parca nu puteam rosti acest cuvant.Stiam ca e curioasa si ca intotdeauna vrea sa afle cat mai multe lucruri,dar nu ma gandisem ca eu o sa trebuiasca sa-i vorbesc despre aceasta floare.Si era doar o floare. Ii simteam privirea curioasa aruncata spre mine.Cand mi-am intors capul spre dansa am vazut`o ca o lacrima i se prelingea pe obrajorul fin.Nu-mi dadusem seama ca ea in tot acest timp ma privea. "Mama,mama�de ce plangi?Ce-am facut?"ma intreba micuta Observase ca-mi alunecasera lacrimi pe obraz doar privind floarea,dar fiind prea coplesita de emotie nu-mi dadusem seama de asta.Greseala mea. "Nimic nu ai facut,Maria Clara.E o floare foarte frumoasa" Cu o privire plina de inocenta si ingrijorare ma intreba: "Si atunci de ce plangi?" "Nu plang,e de la vant.Vrei sa stii cum se numeste floarea?" "Da.da,spune-mi!" "E un trandafir.Asa se numeste floarea.Asa cum ti-am mai spus ca unele se numesc lalele,narcise,asa el se numeste trandafir" "E cea mai frumoasa floare,pot sa o iau?" "Nu,nu.Ai grija,are spini.O sa te intepi." "Dar o vreau!" si incepu sa bata din picior cum facea de obicei cand vroia ceva cu tot dinadinsul. Stiam ca e incapatanata, ca atunci cand vrea ceva cu greu i te poti impotrivi.Nu puteam vedea decat acele petale cazute pe covor,parca toate trairile si durerea din acea perioada ce parea fara sfarsit au revenit fara sa anunte.Nu puteam spune de ce, pentru ca in cele din urma era doar un tandafir,nu intelegeam de ce imi aducea atata durere,de ce simteam iar ca ceva s-a sfarsit.Era ciudat cum doar in momentul in care Maria Clara mi-a aratat floarea durerea a revenit.Era ca si cum ea ar fi chemat-o ,ar fi scos-o la suprafata.Stiam ca nu pot simti altfel, ca de acum nu avea sa fie altfel,trebuia sa traiesc cu acest ghimpe in suflet.Life and time�din nou aceste cuvinte imi revenau in minte,it`s all about life and time. "Da-mi-l" Nu vroiam sa i-l dau,dar stiu ca nu aveam nici o sansa sa o duc la gradinita inainte sa vada trandafirul in manutele sale.Asa ca m-am aplecat si am rupt floarea.Maria Clara imi sarise in momentul imediat urmator in brate. "Multumesc!Acum puteam merge la gradinita." Mi-am lasat micuta domnisoara la gradinita si vroiam doar sa ajung cat mai repede acasa.Era ciudat ce tocmai se intamplase.In anii ce trecusera de la acel moment niciodata nu ma simtisem atat de rau ca acum.Era ceva diferit.Incepusem sa-l simt undeva aproape.O senzatie stranie legata de faptul ca parca Dumnezeu nu incheiase socotelile cu mine si el,dar ce mi se parea de-a dreptul ironic era faptul ca asta se intampla dupa 12 ani.O perioada destul de indelungata in care fiecare a avut de data aceasta ingaduinta timpului si permisiunea vietii sa-si construiasca propriul destin,sau poate doar sa se supuna vointei vietii.Trecusera viata peste noi si nu aveam idee ce se intamplase cu fiecare din noi in tot acest timp.Cel putin eu nu aveam nici cea mai nesemnificativa informatie in ceea cel privea.Iar el�?Nici el nu cred ca aflase vreodata ceva de mine.Sau poate aflase si nu-mi daduse voie sa stiu.Totusi,nici acum nu reuseam sa inteleg cum a putut incheia tot ce simteam noi.Cum a putut fi atat de dur,de puternic incat sa nu mai dea nici un semn?Si toate aceste intrebari imi macinau constant sufletul de atatia ani doar pentru ca intr-un moment de slabiciune imi spusese ca,desi uneori simtea ca trebuie sa ne despartim, stia ca a doua zi ma va cauta,ca eu voi fi prima persoana la care se va gandi,pe care o va suna,pe care o va vedea, o va dori.Si daca Dumnezeu nu cauta decat sa daruiasca fericire oamenilor, pe mine oare in ce colt pierdut m-a uitat?De noi doi de ce nu-si aduce aminte nici macar acum?De ce nu a vazut atunci cat de multa suferinta a putut sa rascoleasca toata fiinta si sa-si faca loc in sufletul nostru? Si oare asa urma sa-mi fie viata de acum inainte?Neimplinita.Da,asa era.Maria Clara reprezenta singura raza de soare ce-mi lumina viata.Daca n-ar fi fost ea totul ar fi fost nu stearsa de timp,ci stearsa de soarta.Doar cand o vedeam dimineata alergand in bratele mele simteam ca trebuie sa uit de acea persoana ce cu ani in urma reprezenta punctul in jurul caruia straluceau toate stelele de pe cerul meu.Acum ea era acel punct.Iar ceea ce nu-mi puteam inceta sa-mi inchipui era cum ar fi fost daca ar fi fost si el aici,daca ar fi fost amandoi prezenti pe cerul vietii mele.Dar stiam ca nu e posibil.Inca de mica eram obisnuita sa nu am parte de prea multa fericire,sau mai bine spus, sa nu am parte de persoanele ce le iubesc.Parintii mei nu erau niciodata langa mine,iar rand pe rand pleca fiecare persoana pentru care incepeam sa simt ceva in suflet,ceva ce-mi spunea ca ar fi bine sa fie in preajma mea cat mai mult timp,ca am nevoie.Dar,cum totul aici include viata,ea a avut grija sa ma invete ca oamenii pleaca intotdeauna,ca oamenii mint,ca oamenii sunt cei ce pot realiza minuni pe aceasta planeta,dar tot ei sunt capabili de cele mai josnice fapte.Tocmai din acest motiv stiam ca nu-i pot avea pe amndoi niciodata in viata mea.L-am avut pe el candva,iar acum o am pe ea.Constientizarea faptului ca el a fost acum mult timp,iar Maria Clara a venit pe lume dupa ce el a plecat devenea din ce in ce mai dureroasa clipa de clipa,in fiecare an din cei ce trecusera.Il iubeam,nu puteam nega asta niciodata,inca il iubeam,dar nu trebuia sa-mi aduc aminte ca acea iubire inca isi are nu doar radacinile in trecut si in inima mea,ci era de-a dreptul neatinsa de timp.Ramasese la fel de pura,neatinsa de timpul necrutator ce se scursese.Nu puteam spune ca nu-l vreau,ca nu il doresc si acum desi habar nu aveam daca mai traieste,daca s-a casatorit,daca inca ma iubeste.Nu puteam cere imposibilul,stiam ca timpul stersese orice urma lasata de noi pe aceasta treapta a istoriei,dar ma incaptanam sa cred ca vom deveni candva din nou un intreg si ne vom putea scrie propia istorie,de data aceasta cu un final fericit.Devenisem un copil ce-si astepta visul sa devina realitate.Diferenta era ca eu asteptam de cativa ani�si tot asteptam.Nu incetasem niciodata sa sper si sa cred,chiar daca amprenta timpului se asternea cu repeziciune peste tot ceea ce simteam.Puteam fi oricum,dar nu oarba,nu ignoranta. Lasasem sa piara in timp sentimente ce puneau lumea-n miscare,ce faceau ca timpul sa nu mai existe.De ce nu m-am incapatanat atunci sa le apar?De ce fusesem atat de neglijenta?Puteam sa-i mai cer o sansa,sa fiu eu cea care cersea iubire.Acum stiu ca era posibil.Ma iubea,puteam sa-l conving sa se intoarca,dar oare de ce am lasat totul in voia sortii.Am gresit cand am crezut ca urma sa fie bine,ca nu va trece mult timp si vom fi iarasi acei copii ce radeau impreuna sub razele blande ale soarelui.Nu credeam ca Dumnezeu avea alte planuri pentru noi.Am realizat asta prea tarziu.Cand deja nu puteam decat sa-mi accept consecintele propriilor greseli,decizii. De viata mea nu pot spune ca se alesese praful,pentru ca aveam o fetita minunata si doar atat.In rest era goala.Doar Maria Clara putea umple golul lasat acum cativa ani de el.Aveam poate tot ce-si putea dori o femeie,dar nu si eu.Puteam fi reprezentanta femeilor ce au avut succes fara ajutor primit gratis,ce au reusit sa-si formeze cariera mult visata,familia ce si-o imaginau atunci cand erau doar niste copile si-si jucau propria viata intr-un teatru de papusi.Era simplu:eram directorul adjunct al principalei companii de asigurari din tara,baza in relatiile internationale ale companiei,aveam o fetita superba!Ce puteam cere mai mult?Independenta de toate tipurile?O detineam in totalitate.Dar ce folos?Nimic din toate acestea nu putea face ca golul lasat de el sa dispara sau macar sa fie umplut.Era ca si cum nu puteam aduna toate piesele unui puzzle pentru a-l construi in intregime.O piesa lipsea mereu si nu puteam gasi nimic care sa se potriveasca in locul ei.Nimic nu conincidea formei cerute. as fi vrut sa continui,dar nu mai am curaj.
De la: kudika402718, la data 2011-06-25 17:35:24 as fi vrut sa continui,dar nu mai am curaj. nu, te rog, opreste-te.
uliu Postat pe 25 Iunie 2011 17:37
a fost scrisa acum mult timp,vroiam sa adun doar niste pareri obiective:-s. sorry:D

kudika402718 Postat pe 25 Iunie 2011 17:44
Duduie, s-au terminat barbatii de pe pamantul asta? Mai sunt si altii, nu trebuie sa plangi pentru un nemernic. Ai toata viata inainte, bucura-te de ea si traieste-o la maxim, de ca si cum ar fi ultimele tale clipe. In loc sa te bucuri de viata si de copilul tau, stai sa plangi pe forumuri dupa un barbat care poate nici nu te-a meritat si nu te-a facut fericita.
Eva32 Postat pe 3 Iulie 2011 00:57

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Prieteniile intre fete	10	De la: danutza_demolatoarea_07_yahoo_com 28 Aprilie 2010 08:19
ce sa fac	41	De la: him_gwts 18 August 2009 14:45
Amanta ideala	661	De la: pickard 3 Iulie 2011 20:57

Ea 21, el 52 !	110	De la: hairpin 16 Decembrie 2008 15:12
help !!!!	17	De la: Barbie30 3 Septembrie 2010 13:08