Il iubesc si el ma iubeste insa dragostea noastra nu este acceptata de parinti...ce sa fac?

De la: kudika_17329, la data 2012-10-01 19:47:52M-am indragostit de el de 5 ani dragoste a aoarut pe neasteptate...peste citiva ani i-am spus ceea ce simt,el la fel sa indragostit de mine si citeva luni ne-am intilnit.cind parintii au aflat mi-au spus de la inceput ca noi sa ne despartim,imi parea ca ei vor intelegea vreo data sentimentele noastre insa asta nu sa intimplat si noi ne-am despartit.alaturi de el eram foarte fericita si multumita.peste trei ani am inceput sa din nou sa ne vedem in pofida faptului ca parintii erau contra relatiei noastre.si la fel poveste sa repetat.da,poate el nu este cel mai ideal insa nici eu nu sint ideala si cel mai important este ca noi ne iubim.impotriva noastra este o lume intreaga,ce sa fac ca sa fiu fericita alaturi de el?

De la: kudika_17329, la data 2012-10-01 19:47:52M-am indragostit de el de 5 ani dragoste a aoarut pe neasteptate...peste citiva ani i-am spus ceea ce simt,el la fel sa indragostit de mine si citeva luni ne-am intilnit.cind parintii au aflat mi-au spus de la inceput ca noi sa ne despartim,imi parea ca ei vor intelegea vreo data sentimentele noastre insa asta nu sa intimplat si noi ne-am despartit.alaturi de el eram foarte fericita si multumita.peste trei ani am inceput sa din nou sa ne vedem in pofida faptului ca parintii erau contra relatiei noastre.si la fel poveste sa repetat.da,poate el nu este cel mai ideal insa nici eu nu sint ideala si cel mai important este ca noi ne iubim.impotriva noastra este o lume intreaga,ce sa fac ca sa fiu fericita alaturi de el?

De la: Stefan_Ion_2, la data 2012-10-18 07:54:24Atentie mare cand vei alege partenerul de viata si tine cont de parerea celor cu experienta de viata, daca ele nu sunt subiective deigur.
Dragostea la tinerete este oarba, are caracter instinctual si nu este intodeauna dragoste constienta si profunda.
Dupa o anumita varsta orice diferenta sau incompatibilitate se acutizeaza sfarsind inevitabil prin frustrari.
Foarte multe cupluri de varsta a treia comemoreaza si nu aniverseaza data casatoriei.
Multi numesc asta 'erodare' lucru total fals. Iubirea de celalat nu poate sa sufere modificari daca este adevarata, constienta si impartasita.
Cand vei vedea doi batrani, el si ea mergand in parc de mana si sarutandu-se sa stii ca aceia sunt indragostiti si acum.
Sunt cupluri de batrani la care supravietuirea este un concurs "cine moare ultimul, castiga" sau de genul "mort sa te vad, ca te imbrac frumos..."
Viata este a fiecaruia din noi, doar convietuirea este impreuna.
Multi din cei care dau sfaturi o fac cu o doza de egoism personal pur autohton, "daca eu nu am avut/putut de ce ar face-o si ceilalti?"
Casatoria trebuie sa fie un parteneriat in tot si toate si nu un concurs "cine este mai destept/este mai rapid/este mai puternic castiga"
Comunicati intre voi doi in primul rand, faceti planuri de viitor comune, analizati incompatibilitatile si extrapolatile la perioade lungi de timp, nu neglijati diferentele de cultura si opinii.
Si nu in ultimul rand testati-va iubirea, iubirea barbatilor in primul rand pentru ca ei sunt niste vanatori...
Succes!

De la: kudika_15804, la data 2012-10-18 07:59:36

De la: Stefan_Ion_2, la data 2012-10-18 07:54:24Atentie mare cand vei alege partenerul de viata si tine cont de parerea celor cu experienta de viata, daca ele nu sunt subiective deigur.
Dragostea la tinerete este oarba, are caracter instinctual si nu este intodeauna dragoste constienta si profunda.
Dupa o anumita varsta orice diferenta sau incompatibilitate se acutizeaza sfarsind inevitabil prin frustrari.
Foarte multe cupluri de varsta a treia comemoreaza si nu aniverseaza data casatoriei.
Multi numesc asta 'erodare' lucru total fals. Iubirea de celalat nu poate sa sufere modificari daca este adevarata, constienta si impartasita.
Cand vei vedea doi batrani, el si ea mergand in parc de mana si sarutandu-se sa stii ca aceia sunt indragostiti si acum.
Sunt cupluri de batrani la care supravietuirea este un concurs "cine moare ultimul, castiga" sau de genul "mort sa te vad, ca te imbrac frumos..."
Viata este a fiecaruia din noi, doar convietuirea este impreuna.
Multi din cei care dau sfaturi o fac cu o doza de egoism personal pur autohton, "daca eu nu am avut/putut de ce ar face-o si ceilalti?"
Casatoria trebuie sa fie un parteneriat in tot si toate si nu un concurs "cine este mai destept/este mai rapid/este mai puternic castiga"
Comunicati intre voi doi in primul rand, faceti planuri de viitor comune, analizati incompatibilitatile si extrapolatile la perioade lungi de timp, nu neglijati diferentele de cultura si opinii.
Si nu in ultimul rand testati-va iubirea, iubirea barbatilor in primul rand pentru ca ei sunt niste vanatori...
Succes!

Felicitari,domnule!!! Ader la tot ceea ce ai postat pe acest topic!!!

De la: Stefan_Ion_2, la data 2012-10-18 17:03:57Revin cu cateva completari la postul anterior.
Iubirea nu are limite de varsta si puteti nutri aceleasi sentimente chiar si la 50 de ani .
Nu dati crezare sintagmelor conservatoare cu care noi, generatia veche, am fost pur si simplu sufocati si care mai tarziu s-au regasit sub forma de frustrari, crezand ca prin asta pseudo-familia va rezista.
"Ochii care nu se vad, se uita" nu functioneaza intodeauna. Sunt cazuri in care iubiri foarte vechi revin in forta chiar si dupa zeci de ani in care nu au stiut nimic unul de celalalt si se iubesc din nou ca si cum nu au fost despartiti niciodata. Totul depinde de calitatea celor doi si amplitudinea iubirii. O astfel de poveste poate sa constituie scenariul unui film sau subiectul unui roman de dragoste, incepand cu fiorul primei intalniri, apoi durerea produsa de despartire si culminand cu euforia reintalnirii dupa acei multi ani. Spun asta din proprie experienta si doresc tuturor sa aiba sansa unei iubiri unice, profunde si impartasite chiar si la varsta cand apar nepotii.
Succes!

De la: Luiza_Andreea_Adascalitei_1, la data 2012-10-19 14:39:33In legatura cu parintii...daca vezi ca nu merge altfel si se incapataneaza sa nu fie de acord, incepe sa zici ca ei si sa faci ca tine.. chiar daca nu e cea mai sanatoasa varianta. Am trecut prin ceea ce trreci tu, am fost cu el din 2003 pana in 2006, apoi ne0am despartit ca parintii nu au fost de acord..parintii mei. Ne-am impacat si am fost impreuna fara ca ei sa stie.. Apoi timpul a facut sa ne desparta mii de kilometri, pentru ani buni de zile.. dar acum suntem impreuna. Din iulie 2012 ne-am mutat impreuna si totul este perfect. Iar parintii mei nu au avut altceva de facut decat sa fie de acord, nu exista tensiune, certuri intre mine si ei: pur si simplu au inteles ca asta mi-am dorit cu toata inima si am luptat atata timp , pana am obtinut ce am vrut.