Setari Cookie-uri

tipul matur sau cel tanar, sau doar eu?

De cativa ani de zile tot urmaresc discutiile de pe acest forum, insa pana in acest moment nu am scris si nici nu am comentat... prefer sa stau "in umbra"... Sunt o fire solitara, in timpul liber nu imi place sa ies cu prietenii sau sa fiu inconjurata de persoane, imi place sa stau singura, sa imi pun ordine in ganduri... Foarte rar ies cu prietenii... Si, uite ca, intr-un final, mi-am luat inima in dinti si m-am decis sa imi scriu si eu povestea... Si nu pentru ca am nevoie de pareri sau sfaturi pentru ca decizia imi apartine.

Rezumatul vietii mele incepe cam asa:
"de mica am avut tot ce mi-am dorit, nu mi-a lipsit nimic mai putin momentele in care ai mei nu aveau suficienti bani ca sa imi dea pachetel la scoala sau momentele in care tatal meu il rasfata mai mult pe fratele meu...
Am avut un frate care a murit intr-un teribil accident de masina, eu am supravietuit, si probabil din cauza aceasta relatia cu tatal meu s-a racit destul de mult... Nu am mai avut parte de iubirea lui de tata... Nu il judec, niciodata nu voi face lucrul asta. E tatal meu, il iubesc si il respect la fel de mult cum o fac si cu mama mea pentru ca ei mi-au dat viata
Trecand peste aceasta etapa extrem de dificila din viata mea am avut o relatie de 4 ani cu un baiat, la inceput parea "painea lui Dumnezeu", dar nu degeaba se zice ca aparentele inseala... Au fost jigniri, umilinte, gelozie (pot zice obsesie) toatea astea din partea lui adunate cu frica de a incheia aceasta relatie. Insa in momentul in care mi s-a ivit ocazia am reusit sa o inchei fara regrete, doar multumita ca am reusit sa scap intreaga Mi s-a oferit ocazia de a studia in strainatate un semestru cu o bursa europeana, bineinteles ca am profitat de aceasta ocazie fara sa clipesc si mi-a prins bine Dupa etapa cu relatia de 4 ani, dupa un semestru de facultate intr-o tara straina si dupa ce mi-am terminat apoi masterul am inceput cautarea unui loc de munca... lucru care nu este atat de usor precum pare, insa nu ma dau batuta pentru ca stiu ca voi avea putin noroc si eu Acum 5 luni am cunoscut un tip cu 2 ani mai mare decat mine, foarte manierat si respectuos, insa el lucreaza in Italia, iar personal nu ne cunoastem, doar ca avem prieteni comuni si vorbim pe internet. Mi-a spus ca ar vrea sa avem o relatie, ca ma apreciaza foarte mult insa doar dupa ce va veni in Romania si ne vom cunoaste personal. Ne-am povestit cate ceva din viata noastra unul altuia... Nu ma entuziasmez in privinta lui pentru ca ma gandesc ca face asa doar fiindca e departe de casa si nu prea are cu cine sa vorbeasca si sa povesteasca. Am invatat sa nu mai cred in astfel de oameni pentru ca in final raman dezamagita...
Intre timp insa am mai cunoscut un tip, problema este ca eu sunt mai mare decat el cu 5 ani Stiu ca diferenta de varsta este enorma si mai ales ca eu sunt cea care este mai mare, stiu ca eu gandesc matur, insa si el pentru varsta lui gandeste destul de matur pot zice. Mi-a zis ca anumite lucruri se simt si ca el simte ca vom avea o relatie de durata, ca nu stie exact ce e iubirea, dar ca el crede ca e indragostit de mine. Insa, cum spuneam, nu mai cred in oameni care iti spun cuvinte frumoase pentru ca de multe ori ei iti spun ce ai vrea tu sa auzi si nu ceea ce simt..."
Insa, ciudat este ca cei doi au un loc in inima mea... m-am atasat de fiecare, insa nu stiu pe care din ei il vad ca pe un prieten si pe care il vad ca un posibil partener...
Pe plan financiar si sentimental eu stiu ce vreau... Vreau sa ma angajez, sa reusesc sa ma stabilizez cat de cat, sa imi ajut parintii care sunt destul de bolnavi si apoi sa imi intemeiez si eu o familie, vreau un baiat si o fata...
Ceea ce ma macina de fapt este frica de a ma mai arunca in bratele unei relatii pentru ca totul pare atat de frumos la inceput, insa dupa o relatie nu-ti ramane decat un gust amar... As vrea sa imi dau mie in primul rand o sansa de a mai iubi din nou... insa mi-e frica de alegerea pe care o voi face... Daca va fi o alegere gresita? Tipul matur sau cel tanar? Sau doar eu si atat? Voi ce ziceti?
Stiu ca nu am dat prea multe detalii despre cei doi, dar vreau niste pareri obiective. Va multumesc si imi cer scuze pentru ca v-am rapit din timpul vostru pentru a-mi citi acest "rezumat" al meu!

Postat pe 7 Ianuarie 2013 21:51
Stiu ca nu am dat prea multe detalii despre cei doi, dar vreau niste pareri obiective........numai tu ai rabdare sa-ti citesti povestea...si copii poti sa si infiezi...tu de fapt ai nevoie de bani,nu de altceva...prostitueaza-te

Dr. House
EXCELENTUL
Postat pe 7 Ianuarie 2013 22:03
Cati ani aitu, ca nu ai zis?
Armain
Postat pe 7 Ianuarie 2013 22:57
Eu sunt casatorita de sapte ani cu un tip ,iar diferenta "majora" dintre noi este de zece ani.Ce te face sa crezi ca vei fi nefericita ?!
kudika467548
Postat pe 8 Ianuarie 2013 04:55

Draga mea,asa cum bine te-ai exprimat,decizia iti apartine!!!!

Esti o persoana incerta,tematoare si care nu are incredere in sine!!!Nu exista relatie perfecta,asa cum nu exista numai fericre in viata,nu putem idealiza viata!!!

Nebazandu-te pe tine,nu vei avea niciodata incredere in ceilalti,si ,cu atat mai mult,in eventualii parteneri!!!

Referitor la relatia actuala,diferenta de varsta nu poate fi considerata o problema,inconvenientul principal fiind comportamentul tau,esti solitara,deci cu greu te vei acomoda cu cineva,cu atat mai mult daca ai suferit dezamagiri in viata !!!Acorda-i credit,s-ar putea ca domnul respectiv sa ajunga la inima ta,daca nu incerci,,nu poti observa rezultate!

Iti faci multe planuri,foarte frumos,dar sfatul meu este acela de a incerca sa te repliezi cu timpurile de astazi,in care increderea in sine este foarte importanta!!Nu o ai,,esti un om pierdut,oricate visuri ai avea!!!!
kudika_15804
Postat pe 8 Ianuarie 2013 07:58
Lasa-l pe tipul de pe internet. Daca nu-l cunosti si-n realitate, degeaba. Ala poate mai discuta cu vreo 10 femei, ca asa fac unii. Cat despre tipul care-i mai mic decat tine... Vezi si tu despre ce e vorba... Incearca sa ai o relatie cu el. Daca merge, e bine. nu merge...iarasi bine. Toate fac parte din experienta vietii.
Micaell
Postat pe 8 Ianuarie 2013 10:28
De la: , la data 2013-01-07 21:51:59De cativa ani de zile tot urmaresc discutiile de pe acest forum, insa pana in acest moment nu am scris si nici nu am comentat... prefer sa stau "in umbra"... Sunt o fire solitara, in timpul liber nu imi place sa ies cu prietenii sau sa fiu inconjurata de persoane, imi place sa stau singura, sa imi pun ordine in ganduri... Foarte rar ies cu prietenii... Si, uite ca, intr-un final, mi-am luat inima in dinti si m-am decis sa imi scriu si eu povestea... Si nu pentru ca am nevoie de pareri sau sfaturi pentru ca decizia imi apartine.

Rezumatul vietii mele incepe cam asa:
"de mica am avut tot ce mi-am dorit, nu mi-a lipsit nimic mai putin momentele in care ai mei nu aveau suficienti bani ca sa imi dea pachetel la scoala sau momentele in care tatal meu il rasfata mai mult pe fratele meu...
Am avut un frate care a murit intr-un teribil accident de masina, eu am supravietuit, si probabil din cauza aceasta relatia cu tatal meu s-a racit destul de mult... Nu am mai avut parte de iubirea lui de tata... Nu il judec, niciodata nu voi face lucrul asta. E tatal meu, il iubesc si il respect la fel de mult cum o fac si cu mama mea pentru ca ei mi-au dat viata
Trecand peste aceasta etapa extrem de dificila din viata mea am avut o relatie de 4 ani cu un baiat, la inceput parea "painea lui Dumnezeu", dar nu degeaba se zice ca aparentele inseala... Au fost jigniri, umilinte, gelozie (pot zice obsesie) toatea astea din partea lui adunate cu frica de a incheia aceasta relatie. Insa in momentul in care mi s-a ivit ocazia am reusit sa o inchei fara regrete, doar multumita ca am reusit sa scap intreaga Mi s-a oferit ocazia de a studia in strainatate un semestru cu o bursa europeana, bineinteles ca am profitat de aceasta ocazie fara sa clipesc si mi-a prins bine Dupa etapa cu relatia de 4 ani, dupa un semestru de facultate intr-o tara straina si dupa ce mi-am terminat apoi masterul am inceput cautarea unui loc de munca... lucru care nu este atat de usor precum pare, insa nu ma dau batuta pentru ca stiu ca voi avea putin noroc si eu Acum 5 luni am cunoscut un tip cu 2 ani mai mare decat mine, foarte manierat si respectuos, insa el lucreaza in Italia, iar personal nu ne cunoastem, doar ca avem prieteni comuni si vorbim pe internet. Mi-a spus ca ar vrea sa avem o relatie, ca ma apreciaza foarte mult insa doar dupa ce va veni in Romania si ne vom cunoaste personal. Ne-am povestit cate ceva din viata noastra unul altuia... Nu ma entuziasmez in privinta lui pentru ca ma gandesc ca face asa doar fiindca e departe de casa si nu prea are cu cine sa vorbeasca si sa povesteasca. Am invatat sa nu mai cred in astfel de oameni pentru ca in final raman dezamagita...
Intre timp insa am mai cunoscut un tip, problema este ca eu sunt mai mare decat el cu 5 ani Stiu ca diferenta de varsta este enorma si mai ales ca eu sunt cea care este mai mare, stiu ca eu gandesc matur, insa si el pentru varsta lui gandeste destul de matur pot zice. Mi-a zis ca anumite lucruri se simt si ca el simte ca vom avea o relatie de durata, ca nu stie exact ce e iubirea, dar ca el crede ca e indragostit de mine. Insa, cum spuneam, nu mai cred in oameni care iti spun cuvinte frumoase pentru ca de multe ori ei iti spun ce ai vrea tu sa auzi si nu ceea ce simt..."
Insa, ciudat este ca cei doi au un loc in inima mea... m-am atasat de fiecare, insa nu stiu pe care din ei il vad ca pe un prieten si pe care il vad ca un posibil partener...
Pe plan financiar si sentimental eu stiu ce vreau... Vreau sa ma angajez, sa reusesc sa ma stabilizez cat de cat, sa imi ajut parintii care sunt destul de bolnavi si apoi sa imi intemeiez si eu o familie, vreau un baiat si o fata...
Ceea ce ma macina de fapt este frica de a ma mai arunca in bratele unei relatii pentru ca totul pare atat de frumos la inceput, insa dupa o relatie nu-ti ramane decat un gust amar... As vrea sa imi dau mie in primul rand o sansa de a mai iubi din nou... insa mi-e frica de alegerea pe care o voi face... Daca va fi o alegere gresita? Tipul matur sau cel tanar? Sau doar eu si atat? Voi ce ziceti?
Stiu ca nu am dat prea multe detalii despre cei doi, dar vreau niste pareri obiective. Va multumesc si imi cer scuze pentru ca v-am rapit din timpul vostru pentru a-mi citi acest "rezumat" al meu!


Puteai foarte bine sa postezi chestia asta pe blogul personal, daca tot nu astepti pareri, de niciun fel.

PS: Nu m-am obosit sa-ti citesc postarea, pentru ca nu agreez persoanele care interzic altora dreptul de a-si exprima o opinie, pro sau contra, la cele scrise de ei.
Viorica_Franziska
Postat pe 8 Ianuarie 2013 10:32
Cu o fata de cucernica irezistibila,Parsiva Franceska_22127 priveste tablourile din muzeu:
-Ce tablouri mizerabile aveti pe aici...
Paznicul:
-Alea nu sunt tablouri Doamna Parsiva Franceska_22127,alea sunt oglinzi !!!!
EXCELENTUL
Postat pe 8 Ianuarie 2013 10:49

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
pana cand o viata amara? 22 De la: smigal 18 Martie 2009 16:05
Gardnerella la femei 1 De la: kudika140782 20 Noiembrie 2010 15:31
buna tuturor!eu sunt noua pe aici si as vrea si eu un sfat!nu stiu ce sa ma fac 4 De la: geo_x 13 Septembrie 2009 23:13
Intrebare 26 De la: Lusha_ubitik 14 Noiembrie 2009 23:49
esenta vietii 16 De la: onuta81 24 Noiembrie 2009 20:01