Setari Cookie-uri

Soacra buna sau rea?

buna,
sunt noua aici si incerc sa aflu parerea altora daca sunt dusa cu pluta sau nu, daca exagerez sau nu in relatia cu soacra mea.
sunt impreuna cu fiul EI de 8 ani aproape, iar de 3 ani casatorita. locuim in alta tara, el fiind cetatean al acelei tari, iar parintii lui locuiesc la 160 de km de noi.
toate bune si frumoase... acum 6 luni am adus pe lume o frumusete de baietel, o minune, mi l-am dorit mult, sotul meu era asa si asa, nu era hotarat, l-a facut mai mult ca am vrut eu. acum insa ii este drag. relatia cu socrii a fost cand ne duceam la ei in vizita, ne respectam, nu trebuie sa ne iubim. eu chiar o laudam, spunand ca am o soacra de zahar, asa de buna e. cand am venit din spital acasa cu copilul dupa cezariana, tanara mama, fara experienta, doar ce citisem in carti...soacra mea lasase un prosop pe balcon pe flori, noi locuind la parter, am zis pe un ton iritat (probabil, asa mi se reproseaza) "cine l-a pus acolo", in plus, fructe cu musite si vase insirate la bucatarie acolo unde eu chipurile sterilizam biberoane... normal ca am comentat sa ia alea de acolo. habar nu aveam ce cocea... nu am stiut pana cand sotul meu la miezul noptii (a doua zi fiind ziua lui de nastere) s-a dus sa se plimbe. nu stiam ce se petrece, am crezut ca vrea sa ne paraseasca. am intrebat-o pe soacra mea daca i-a zis ceva... sa vezi ce a inceput. statea in fata mea in picioare si a inceput sa imi spuna: am condus o clasa de elevi, dar nimeni nu mi-a vorbit asa, ai zis ca ti-am mancat eu branza din frigider (eu nestiind ce mai era in frigider, venind dn spital unde am stat o saptamana), daca ti-e foame (pentru ca nu era nimic de mancare, nimeni nu avusese bunavointa sa gateasca, eu alaptand) mananci si pietre.. erau numai oua in frigider, iar eu oua nu mananc absolut deloc, de mic copil. i-am zis ca nu a procedat corect, trebuia sa imi spuna mie, nu sotului meu daca avea ceva cu mine. copilul a inceput sa planga, am facut doua pete mari pe canapea de hemoragie. credeti ca a intrebat cineva daca am vreo problema? nuuu. a doua zi se comporta de parca nimic nu s-a intamplat. nu am mai zis nimic. 6 luni au trecut de-atunci si mie imi revin imaginile, mai ales ca de fiecare data face cate o observatie, de fiecare data se contrazice cu mine. zilele trecute am fost la ei, m-am certat cu sotul meu ca el vrea sa ne mutam aproape de ei(sa ne ajute ai lui, la ce? la crescut copilul? exclus... ca doar au peste 70 de ani), iar mie imi place aici, oamenii sunt mult mai prietenosi decat acolo. bineinteles ca s-a bagat intre noi, unde mai pui ca imi zice sa-mi tin gura (nu e prima data cand imi zice asta, nu imi zic parintii, dar imi zice o straina). i-am zis sa nu se mai bage, ca sunt maritata cu fiul ei, nu cu ea, a continuat, drept urmare am explodat si i-am spus ce mult m-a marcat evenimentul cand am venit din spital. raspunsul: esti emotionala si o santajista ca ma folosesc de copil. daca as fi o santajista, as urmari sa obtin ceva, dar nu doresc nimic, numai liniste in familia mea. ce ma doare e ca stateam in fata lor ca o pisica in fata dulailor, iar sotul meu nu imi ia apararea niciodata. zice ca tip ca o dementa si ca nu se mai intelege cu mine in ultima vreme. nu am tipat decat daca am avut motiv sa ma ajute cu copilul pe care il cresc aproape singura. el nu stie ce inseamna sa stea toata ziua cu copilul, sa aiba capul calendar si cand vine seara sa il ia el un pic sa ma pot spala si eu, sa pot manca macar. acum realizez ca probabil mama lui ii zice (pe la spate) ca vai... tipa la tine. nici macar gunoiul nu il duce, daca ii zic se enerveaza, daca nu-i zic tot se enerveaza ca nu-i zic. oare sunt eu dusa cu pluta? oare eu sunt cea rea? aveam nevoie de ajutor, macar mancare cand am venit din spital. sau cand e in vizita la noi, tot eu intreb daca fac aia, mancati? sigur...oare o soacra care zice ca nu mai poate dupa nepot( fiind unicul) vine la el cand il vede prima data cu mana goala? mama mea e saraca, dar din saracia ei i-a adus hainute cand a venit sa-l vada. cand i-am zis sotului, raspunsul a fost ca nu a avut timp sa se pregateasca... dar cat a fost burta mea mare, nu era timp? sunt eu anormala? efectiv nu mai stiu ce sa cred. sunt eu vinovata?
kudika_26600
Postat pe 18 Ianuarie 2013 17:20
Prin definitie nu exista soacre bune.
Armain
Postat pe 18 Ianuarie 2013 22:01
si eu care credeam ca ai facut un rezumat
yumy
Postat pe 18 Ianuarie 2013 22:04
E un rezumat!
Armain
Postat pe 18 Ianuarie 2013 22:06
nu e rezumat, e concluzie
yumy
Postat pe 18 Ianuarie 2013 22:09
Armain
Postat pe 18 Ianuarie 2013 22:14
asa ca pune de citeste si scrie abstractul aici!
yumy
Postat pe 18 Ianuarie 2013 22:16
De la: kudika_26600, la data 2013-01-18 17:20:00buna,
sunt noua aici si incerc sa aflu parerea altora daca sunt dusa cu pluta sau nu, daca exagerez sau nu in relatia cu soacra mea.
sunt impreuna cu fiul EI de 8 ani aproape, iar de 3 ani casatorita. locuim in alta tara, el fiind cetatean al acelei tari, iar parintii lui locuiesc la 160 de km de noi.
toate bune si frumoase... acum 6 luni am adus pe lume o frumusete de baietel, o minune, mi l-am dorit mult, sotul meu era asa si asa, nu era hotarat, l-a facut mai mult ca am vrut eu. acum insa ii este drag. relatia cu socrii a fost cand ne duceam la ei in vizita, ne respectam, nu trebuie sa ne iubim. eu chiar o laudam, spunand ca am o soacra de zahar, asa de buna e. cand am venit din spital acasa cu copilul dupa cezariana, tanara mama, fara experienta, doar ce citisem in carti...soacra mea lasase un prosop pe balcon pe flori, noi locuind la parter, am zis pe un ton iritat (probabil, asa mi se reproseaza) "cine l-a pus acolo", in plus, fructe cu musite si vase insirate la bucatarie acolo unde eu chipurile sterilizam biberoane... normal ca am comentat sa ia alea de acolo. habar nu aveam ce cocea... nu am stiut pana cand sotul meu la miezul noptii (a doua zi fiind ziua lui de nastere) s-a dus sa se plimbe. nu stiam ce se petrece, am crezut ca vrea sa ne paraseasca. am intrebat-o pe soacra mea daca i-a zis ceva... sa vezi ce a inceput. statea in fata mea in picioare si a inceput sa imi spuna: am condus o clasa de elevi, dar nimeni nu mi-a vorbit asa, ai zis ca ti-am mancat eu branza din frigider (eu nestiind ce mai era in frigider, venind dn spital unde am stat o saptamana), daca ti-e foame (pentru ca nu era nimic de mancare, nimeni nu avusese bunavointa sa gateasca, eu alaptand) mananci si pietre.. erau numai oua in frigider, iar eu oua nu mananc absolut deloc, de mic copil. i-am zis ca nu a procedat corect, trebuia sa imi spuna mie, nu sotului meu daca avea ceva cu mine. copilul a inceput sa planga, am facut doua pete mari pe canapea de hemoragie. credeti ca a intrebat cineva daca am vreo problema? nuuu. a doua zi se comporta de parca nimic nu s-a intamplat. nu am mai zis nimic. 6 luni au trecut de-atunci si mie imi revin imaginile, mai ales ca de fiecare data face cate o observatie, de fiecare data se contrazice cu mine. zilele trecute am fost la ei, m-am certat cu sotul meu ca el vrea sa ne mutam aproape de ei(sa ne ajute ai lui, la ce? la crescut copilul? exclus... ca doar au peste 70 de ani), iar mie imi place aici, oamenii sunt mult mai prietenosi decat acolo. bineinteles ca s-a bagat intre noi, unde mai pui ca imi zice sa-mi tin gura (nu e prima data cand imi zice asta, nu imi zic parintii, dar imi zice o straina). i-am zis sa nu se mai bage, ca sunt maritata cu fiul ei, nu cu ea, a continuat, drept urmare am explodat si i-am spus ce mult m-a marcat evenimentul cand am venit din spital. raspunsul: esti emotionala si o santajista ca ma folosesc de copil. daca as fi o santajista, as urmari sa obtin ceva, dar nu doresc nimic, numai liniste in familia mea. ce ma doare e ca stateam in fata lor ca o pisica in fata dulailor, iar sotul meu nu imi ia apararea niciodata. zice ca tip ca o dementa si ca nu se mai intelege cu mine in ultima vreme. nu am tipat decat daca am avut motiv sa ma ajute cu copilul pe care il cresc aproape singura. el nu stie ce inseamna sa stea toata ziua cu copilul, sa aiba capul calendar si cand vine seara sa il ia el un pic sa ma pot spala si eu, sa pot manca macar. acum realizez ca probabil mama lui ii zice (pe la spate) ca vai... tipa la tine. nici macar gunoiul nu il duce, daca ii zic se enerveaza, daca nu-i zic tot se enerveaza ca nu-i zic. oare sunt eu dusa cu pluta? oare eu sunt cea rea? aveam nevoie de ajutor, macar mancare cand am venit din spital. sau cand e in vizita la noi, tot eu intreb daca fac aia, mancati? sigur...oare o soacra care zice ca nu mai poate dupa nepot( fiind unicul) vine la el cand il vede prima data cu mana goala? mama mea e saraca, dar din saracia ei i-a adus hainute cand a venit sa-l vada. cand i-am zis sotului, raspunsul a fost ca nu a avut timp sa se pregateasca... dar cat a fost burta mea mare, nu era timp? sunt eu anormala? efectiv nu mai stiu ce sa cred. sunt eu vinovata?


Familia sotului tau, si chiar si el, nu te merita.

Parerea mea este foarte bine ca le spui ce te deranjeaza, insa schimba tonul, nu mai folosi un ton agresiv, ci un ton mai calm, dar plin de hotarare. Nu uita ca tonul face muzica, intotdeauna!
Viorica_Franziska
Postat pe 22 Ianuarie 2013 12:58
Daca ei nu sunt in stare sa te ajute, mai bine zis sa te sprijine asa cum trebuie, angajeaza un ajutor in casa macar pentru cateva ore pe zi, ca sa te poti ocupa SI de menaj. Fii hotarata, ferma si fara tipete. O tanara mama cand iese din spital trebuie asteptata cu flori si baloane colorate, nu cu frigiderul gol! Iar sotului sa-i spui foarte hatarat, dac anu-i in stare sa protejeze ordinea si disciplina MACAR in jurul lui, atunci musai trebuie menajera sau bona. Eeeeeeee !!! Sa-ti traiasca bobocul !
luchianramona
Postat pe 22 Ianuarie 2013 13:12
De la: kudika_26600, la data 2013-01-18 17:20:00buna,
sunt noua aici si incerc sa aflu parerea altora daca sunt dusa cu pluta sau nu, daca exagerez sau nu in relatia cu soacra mea..............................................



Nu esti "dusa cu pluta",dar o sa ajungi sa fii considerata astfel,daca se va mentine atmosfera tensionata din familie!!!Sunt doua tipuri de relatie,una,cea existenta intre tine si sotul tau ,si cealalta,cea apriga, dintre tine si soacra ta!!!In momentul in care se va face delimitarea intre cele doua forme de relationare,desfasurarea evenimentelor din familia ta va lua o turnura fericita!!!Trebuie sa clarifici problemele cu sotul tau,si el sa discute cu mama sa,astfel incat sa-i limiteze accesul in viata voastra comuna!!!Remarc ,si la tine,o stare de nervozitate accentuata,chiar daca exista motive sa fie astfel,care nu ar trebui sa se manifeste,caci ai un copil de crescut!!!Orice incisivitate va avea repercusiuni asupra familiei tale,deci se impune sa clarifici toate aspectele neplacute,cu sotul tau!!!!El trebuie sa inteleaga ca mama lui nu are dreptul sa intervina in cuplul vostru,daca reuseste sa ajunga la o ordine impusa mamei sale,veti putea convietui in pace,iubire si liniste,altfel,,,NU!Sa nu faci impridenta de a te muta aproape de parintii lui,caci te vor distruge emotional!!!!
kudika_15804
Postat pe 22 Ianuarie 2013 13:13
astepti prea mult de la cei din jur!!luand in considerare ca ai facut copilul fara a tine cont de parerea celor din jur se pare ca acum "platesti"!! si inca ceva, eu stiu ca treci prin aceea depresie specifica "lauzelor" dar vazuta din exterior toata situatia nu pot spune decat ca prea faci din tantar, armasar!
kiss_my_ass
Postat pe 22 Ianuarie 2013 13:48
multumesc. decizia a luat-o deja sotul meu de a ne muta aproape de socrii, de parintii lui. nu o sa mai zic nimic ca sa avem liniste. mi-a propus sa mergem la terapie de cuplu, am fost imediat de acord pentru ca vreau sa stiu daca este corect cum reactioneaza el, cum se poarta, cum reactionez eu. ce e dureros este ca in continuare il suna soacra mea pe sotul meu, discuta amandoi ca si cum eu nu as exista, iar sotul meu primeste sfaturi in ceea ce priveste cresterea copilului. alaltaieri seara a primit indicatii valoroase de genul: nu e normal ca acest copil sa se trezeasca noaptea sa ceara de mancare, nu e hranit bine, e subnutrit; la varsta lui (6 luni) ar trebui deja sa stie sa spuna multe, iar el nu stie nimic (copilul gangurind si razand toata ziua cu mine), "tu süpuneai foarte multe"... probabil, sotul era geniu; poate are diabet (avand in vedere ca eu am avut diabet de sarcina tinut strict sub observatie), iar in carnetul lui este mentionat cum a decurs sarcina si nasterea, iar pediatrul stie acest detaliu. Mai mult, ar trebui sa-i luam o mama nemtoaica, pentru ca eu nu vorbesc nemteste cu copilul:) eu vorbesc cu el numai romaneste pentru ca ar fi caraghios sa ma apuc sa vorbesc copilului nemteste, nici nu as simti ce as spune si nici nu exista atatea cuvinte de alint ca in romana. sotul meu vorbeste cu el numai nemteste. fratele meu m-a intrebat daca si sotul meu a avut asa ceva cand era mic, dar desigur ca nu a avut. el este roman emigrat de mic copil. mama lui a uitat de unde a plecat, deja spune ca e ca nemtii "fara emotii" si ca asa trebuie sa fiu si eu, insa nu-mi neg originea; i-am zis sotului meu sa o lase in pace, sa nu-i zica nimic, eu nu voi mai spune nimic. culmea e ca acum sotul meu imi spune: vai, mama plange, ia pastile, are tensiune mare incat nu a putut conduce masina, se duce sa se caute de cancer... deja e patetic. stau si ma intreb uneori in ce familie am "nimerit" si cu care din ei m-am maritat. e normal ca unui copil de 6 luni sa-i pui muzica clasica si sa-l admiri cum sta el cuminte si serios cu ochii mari? el asculta la fel si foehnul(deocamdata). eu ii cant toata ziua, pentru ca imi place sa cant, ii cant cantece de copii romanesti de gradinita, ii cant si muzica usoara, chiar si populara, chiar daca nu stiu toate cuvintele, intamplator am voce si ureche muzicala. copilul trebuie sa rada la varsta asta. acum 2 seri mi-a venit sa plang cand sotul meu imi povesteste cum mama lui l-a rugat pe tatal lui sa-l ia din pat si sa-i faca dus rece la varsta de 8 ani pe motiv ca nu voia sa doarma, iar tatal lui i-a facut la cererea mamei. ce mama poate sa faca asta? eu am inceput sa plang cand mi-a spus. a recunoscut ca mama lui a fost asa toata viata, l-a montat pe el impotriva bunicii, impotriva tatalui lui... ce mama spune copilului ei sa se roage la Dumnezeu sa scoata diavolul din el? era un copil, cum poate avea diavol in el? mi-e tare frica, pentru ca nu vreau ca aceste aspecte petrecute de sotul meu in copilaria lui sa se repete la nepot. ca bunici nu stiu sa se joace cu copilul, nu stiu sa rada, nu stiu sa-l gadile. Sunt vazuta ca o femeie fara studii si educatie, sorry nu am facut studiile lor, ci doar o facultate de drept la stat, cu burse de merit in timpul facultatii, fiind pe picioarele mele de cand am terminat facultatea la 22 de ani, slava Domnului cu un job la care am renuntat ca sa vin aici, sa-mi urmez dragostea.
@kudika_15804: ai mare dreptate si multumesc ptr. raspuns. din pacate, sotul nu delimiteaza familiile. l-am intrebat care e familia lui, la cine tine mai mult...raspuns evaziv.
kudika_26600
Postat pe 22 Ianuarie 2013 16:17
nu te merita sotul tau.
Ghicicummacheama
Postat pe 22 Ianuarie 2013 16:40
Pe toti cei stabiliti in "afara" si au copii, bineinteles pe cei pe care-i cunosc, ii aud ca spun ca-si invata copii si limba romana. Adica in casa vorbesc romaneste. Mi se pare normal si frumos. Sunt convinsa ca-ti este greu. Soacra ta cred ca stia si sa numere la 6 luni! Scuze ca sunt rea!
luchianramona
Postat pe 22 Ianuarie 2013 16:48
De la: kudika_26600, la data 2013-01-22 16:17:08multumesc. decizia a luat-o deja sotul meu de a ne muta aproape de socrii, de parintii lui. nu o sa mai zic nimic ca sa avem liniste. mi-a propus sa mergem la terapie de cuplu, ................................................

Draga mea,ce sa-ti mai pot spune,mai mult decat ca imi pare rau ca treci prin asa ceva,mai ales ,ca aveti un copilas!!!Ti-ai urmat dragostea,asa cum ti-a dictat inima,dar,vezi,ca ceea ce ai dorit ,nu coincide cu ceea ce ti se intampla si traiesti!!!!Citesc toate grozaviile prezentate de tine,dar te intreb,,stiai de toate acestea,inainte de a te casatori cu sotul tau???Caci un om nu se poate transforma peste noapte,respectiv soacra ta!!!Este o persoana manipulatoare si dominatoare in familia ei,cred ca a fost astfel tot timpul,dupa cum ne-ai si relatat in randurile de mai sus!!!!Te afli intr-o tara straina,deloc convenabil pentru tinme,caci,vrei,nu vrei,va trebui as suporti rigorile prezente in acea societate,care vor fi ca un cutit infipt in rana!!!Daca sotul tau a raspuns evaziv,inseamna ca este plin de incertitudini,este usor influentabil si mamos din cale afara!!Personal,ca o opinie vis-a-vis de cazul tau,nu suport barbatii casatoriti,care se lasa condusi de mame,caci,niciodata,nu vor fi capabili sa ia propriile decizii ,in ceea ce-i priveste viata de familie personala!!!Sunt si vor fi niste papusi,usor de modelat,dupa placul mamelor lor!!!!
Doresti un sfat!!!Este dificil de dat un sfat intrucat esti departe de tara ta si ai si un copil de crescut!!!!Inima ,ce iti spune de data aceasta???Poate,acum,nu greseste!!!!Vei fi supusa familiei sotului tau,chiar daca nu iti doresti asta,ai gresit urmandu-l,acum suporti consecintele neplacute!!!!Iti sugerez sa mai porti o discutie cu sotul tau,ca ultima intentie de refacere a armoniei in cuplu,nu te pot sfatui sa divortezi,dar nici nu iti recomand sa te lasi calcata in picioare de catre cei din familia sotului tau si,implicit de el,tatal copilului tau,caci,in fond si la urma urmei,esti o femeie responsabila ,dar care trebuie sa si dovedeasca acest lucru!Imi pare rau pentru tine,ai ales dragostea,dar nu ai avut pentru cine sa o faci!!!
kudika_15804
Postat pe 22 Ianuarie 2013 17:04

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Muzica la nunta 12 De la: nikini 24 Iunie 2019 11:39
Marturii 65 De la: invitatiinunta 13 Septembrie 2016 02:01
refuza sa ma ceara de sotie 63 De la: miha59ella 20 Iunie 2010 18:43
ce rochie e potrivita pt nasa 12 De la: grace000956 5 Noiembrie 2009 08:33
BUCHET MIREASA - HELLLPPPP!!!! 9 De la: alfredodecurtofreco 8 Octombrie 2010 15:36