Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
| nu stiu cum ar trebui sa fie acela care sa ma faca sa am multa incredere in el incat sa scap de teama casatoriei... dar imi e teama, de schimbare, de faptul ca totul va deveni rutina, de inselare... | ||
|
sotto Postat pe 30 Octombrie 2008 16:29 |
||
|---|---|---|
|
soto..asta inseamna ca inca nu ti-ai gasit perechea.. ai sa vezi ca totul vine de la sine cu cel care iti este menit... |
||
|
caurea_grace Postat pe 31 Octombrie 2008 12:36 |
||
asa este...cand iti vei gasi jumatatea lucrurile se vor intampla de la sine...nici nu o sa-ti dai seama cand trece timpul si te trezesti miresika...oricum, eu te sfatuiesc sa nu te grabesti ca vei simti atunci cand vine momentul...sa auzim numai de bine 
|
||
|
|
||
|
kudika002298 Postat pe 5 Noiembrie 2008 16:48 |
||
| Semne de intrebare vor fi, infiferent de cat esti de indragostita. Dar garantii nu-ti poate oferi numeni... | ||
|
fantome Postat pe 7 Noiembrie 2008 10:17 |
||
| Cand iti gasesti jumatatea, ai senzatia ca totul intra intr-o armonie care credeai ca numai in filme exista. Parca stelele fac carare in fata ta si totul devine mai usor, mai lin mai armonios.Am 29 de ani si am mai trecut prin relatii de durata, am exeprienta suficienta cat sa stiu ca acum e iubire deplina si am simtit ca totul este pozitiv si relatia va ajunge pana la altar sa primeasca si binecuvantarea Domnului.A fost Jim Carry la Oprah si a spus exact aceleasi lucruri vizavi de sotia lui, dar in alte cuvinte. Nu sunt nebuna nici exagerata, aveti fetelor rabdare si alegeti pana gasiti persoana potrivita, eram sa cad si eu de cateva ori in capcana numita " crezi ca gasesc altul mai bun ?" Ii multumsc lui Dumnezeu ca nu ma pot multumi cu mai putin decat visez si am avut puterea de a-mi depasi bariera psihica si sa caut ce-mi doream. | ||
|
Arlene Postat pe 20 Noiembrie 2008 11:07 |
||
De la: sotoo, la data 2008-10-30 16:29:41nu stiu cum ar trebui sa fie acela care sa ma faca sa am multa incredere in el incat sa scap de teama casatoriei... dar imi e teama, de schimbare, de faptul ca totul va deveni rutina, de inselare... atata vreme cat ai indoieli sfatul meu este sa nu te mariti. Este un moment important si o hotarare si mai importanta asa k e pacat s-o iei in pripa. Asteapta pana atunci cand te vei simti in momentul si alaturi de pers cu care sa te casatoresti fara retineri. Nu poate fi totul roz dar macar ce tine de noi merita sa facem si asta ar fi primul pas sa ne casatorim atunci cand ne dorim asta si cand ne simtim pregatite. PS nu-ti face pb in privinta lui, dak intr-adevar te iubeste te va intelege si va mai astepta, dak nu inseaman k nu era el Acela. |
||
|
bastiuta Postat pe 9 Decembrie 2008 18:59 |
||
| Cred ca partea cu indoielile e inevitabila. Voi putea spune ca sotul meu este perechea mea perfecta probabil la sfarsitul vietii. Pana atunci, de cate ori ma va enerva rau, ma voi intreba de ce naiba m-am maritat! Acum suntem dupa 4 ani de convietuire, unele lucruri se imbunatatesc, la altele mai muncim sa le imbunatatim si inca nu am ajuns in punctul in care sa renuntam vreunul la a munci pentru relatia noastra. De iubit ne iubim , multi insa spun ca nu e suficient. Sa vedem cand vor veni copiii! | ||
|
iulia100 Postat pe 13 Ianuarie 2009 10:23 |
||
De la: dsa1, la data 2009-01-13 10:23:16Cred ca partea cu indoielile e inevitabila. Voi putea spune ca sotul meu este perechea mea perfecta probabil la sfarsitul vietii. Pana atunci, de cate ori ma va enerva rau, ma voi intreba de ce naiba m-am maritat! Acum suntem dupa 4 ani de convietuire, unele lucruri se imbunatatesc, la altele mai muncim sa le imbunatatim si inca nu am ajuns in punctul in care sa renuntam vreunul la a munci pentru relatia noastra. De iubit ne iubim , multi insa spun ca nu e suficient. Sa vedem cand vor veni copiii! Tu ai dreptate k de multe ori cand te enerveaza te intrebi de ce te-ai maritat cu el si asta e inevitabil. Oricum de obicei imediat dupa ce te intrebi iti vine si raspunsul in minte si acesta este unul pozitiv. Ideea era sa nu se marite daca nu e sigura ca vrea asta, pt k sunt lucruri oarecum diferite. E una sa te mai enerveze, sau sa nu fii convinsa k e perechea perfecta, cum ziceai tu si e alta sa nu prea te traga inima sa te mariti cu el. |
||
|
bastiuta Postat pe 13 Ianuarie 2009 12:47 |
||
| normal ca ti-e teama, este o decizie cae iti "afecteaza" tot restul vietii. se zice ca este bine sa stati impreuna un timp inainte de marele pas. eu stau cu logodnicul meu din prima zi in care ne-am cunoscut. au trecu 4 ani de atunci si avem nunta in vara asta. cu toate acestea mi-e teama. dar nu ca s-ar putea schimba el. ma pot schimba si eu. e bine sa discutati toate problemele aparute si poate totul va fi la fel si dupa nunta ca si inainte | ||
|
dolph Postat pe 14 Ianuarie 2009 18:14 |
||
Noi implinim peste o luna 2 ani de zile, stam impreuna din septembrie si in toamna avem nunta. Desi a inceput ca o relatie plina de pasiune si neprevazut, in ultima vreme ne certam din orice si parca nimic nu mai merge bine...Uneori ma intreb daca am facut o alegere potrivita...ne-am schimbat mult amandoi, nu ne mai spunem cuvinte frumoase si dorinta parca isi da ultima suflare...sa fie o perioada mai proasta sau...SFARSITUL? 
|
||
|
oda_tzac Postat pe 27 Ianuarie 2009 09:32 |
||
|
eu m-am maritat si am indoieli.... totul s-a petrecut foarte repede l-am cunoscut dupa majoratul meu ... ne-am indragostit la prima vedere,a fost primul barbat din viata mea ... vre-o jumate de an am fost cei mai fericiti... nu spun ca in fiecare zi dar cel putin o data pe saptamana imi aducea flori sau atentii foarte iubaret, respectuos, grijuliu ... ce mi-am dorit intotdeauna ... m-a cerut de nevasta si mi-a zis ca sunt prima si ultima femeie pe care a cerut-o de sotie si daca nu accept nu mai vrea sa stie de femei niciodata ca nu-i mai trebuie ... am zis un da cu jumate de gura din frica sa nu il pierd si pentru ca tineam la el ... oricum era prea devreme sa ma gandsc la maritat aveam de dat bac-ul si alte panuri .... dupa scurt timp a plecat in strainatate pentru a ne crea un viitor ...  am decis sa il urmez si sa nu mai continui facultatea acel an pentru a fi alaturi de el ... cu ideea ca atunci cand ma voi intoarce voi putea continua studiile ...cand am ajuns in tara respectiva toate bune si frumoase pana ce de la stres am devenit mai distantati ... l-am inteles ca munceste mult si nu i-am dat importanta ... dupa un an ne-am intors acasa unde am suferit enorm ... am ajuns sa plang si in hohote din cauza comportamentului lui rece si imi doream sa treaca vacanta mai repede ca sa ajungem iar acolo unde ne intelegeam mai bine .... ajunsi in strainatate i-am explicat ce aveam pe suflet si si-a cerut iertare ca nu si-a dat seama etc a trecut si acel an tot asa distantati ... ne iubim , ne alintam, dar parca o facem din obisnuinta ... a trecut si nunta... acel concediu s-a comportat frumos acasa a fost totul bine dar de cand ne-am intors suntem ca doi prieteni .... nu mai simt ce simteam la inceput pentru el, ma enerveaza comportamentul lui... parca tot ce face e enervant ... dragoste facem de 3 ori pe luna ne contrazicem la aproape orice .... stau cateodata si ma gandesc ¨pentru ce am renuntat la viata de acasa? la studii si la un viitor poate mai bun?¨ degeaba muncim sa ne facem mofturile masina sccumpa, haine de firma, apartament modern .... daca noi nu ne mai iubim .....diferenta de varsta intre noi e de 10 ani.... la inceput nu i-am dat importanta, era foarte distractiv arata cu 5 ani mai tanar decat este, chiar nu m-a interesat deloc varsta dar acum stau si ma gandesc ca poate de asta nu mai are chef ... se gandeste tot timpul la strans banii, la o discoteca mergem o data de 2 ori pe an .... e plictisitor ... si daca vreau sa vorbim despre noi, sa-i explic ceea ce simt raspunde ironic si o ia ca pe o gluma .... chiar nu stiu ce sa mai fac, ma simt trista si sunt cnstienta ca e pacat la 22 de ani in loc sa ma simt tanara, sa iubesc si sa fiu iubita ma simt imbatranita, ma molipseste plictiseala lui ... si monotonia pe care o traieste ....m-am inchis in mine si nu mai sunt atat de vesela si vorbareata ca inainte... stau si ma gandesc ce e de facut? adevarul este ca toti cei care ne cunosc ne invidiaza si ne-au si spus-o .... traim bine, ne intelegem perfect..... prietenele mele se roaga sa gaseasca un barbat ca al meu dar nimeni nu stie ce se intampla si probabil daca as decide sa ne despartim toti i-ar lua apararea .... cateodata si de asta ma enervez ca e atat de fals si zambaret cand iesim cu cineva... tot e numai o gluma si in realitate e total diferit ...... la divort nici nu vreau sa ma gandesc deocamdata ... abia au trecut cateva luni de la nunta ... as vrea sa pot sa il fac sa fie iar ca la inceput dar daca nu pot discuta cu el despre noi nu vad ce altceva as putea face ... poate ma puteti ajuta cu niste idei... mai cunoasteti persoane indraostite care dupa nunta au simtit ca nu se mai atrag? |
||
|
jessica23_healthy Postat pe 1 Februarie 2009 02:05 |
||
De la: yessyka3, la data 2009-02-01 02:05:21eu m-am maritat si am indoieli.... nuj ce sfat as putea sa iti dau ... si eu am renuntat la scoala pentru a fi alaturi de sotul meu si nu-mi pare rau pentru ca stiu ca pot relua oricand studiile dar in acesti 3 ani am facut multe lucruri pe care nu le-am fi putut face acasa in asa scurt timp ... Sotul meu e mai mare cu 12 ani ca mine si nu e deloc plictisitor, deci nu e vorba de varsta ci de felul fiecaruia ... nu stiu ce sfaturi ti-ar place sa auzi ca sa te faca sa ai o viata mai buna ... tot ce pot sa spun este sa incerci sa te bucuri de ceea ce ai pentru ca nu toti se pot bucura de masina scumpa si haine de firma ca a tale ... nu spun ca asta e totul dar eu cred ca va iubiti si treci printr-o perioada mai nashpa d p d v psihic... si trebuie sa-ti controlezi iesirile nervoase pentru ca asa ai putea sa-l faci sa se indeparteze de tot de tine ... gandeste-te bine, vorbeste cu el chiar daca ti se pare ca nu te asculta ... il stresezi pana te asculta si-i spui de 100 de ori pana este dispus sa te ia in serios..... bafta.... |
||
|
rocsanyk3 Postat pe 2 Februarie 2009 20:00 |
||
|
Parearea mea este k trebuie sa neaparat sa vorbesti cu el si sa ii explici tot ce te nemultumeste si sati dea si el niste explicatii in legatura cu felul in care se comporta cu tine.Mie personal nu mi se pare normal ca un barbat de 32 de ani sa isi doreasca sa faca dragoste doar de 3 ori intr-o luna chiar daca munceste mult.Un barbat care isi iubeste sotia o si doreste doar daca nu are ceva probleme de sanatate si ii e jena sa-ti spuna.Sotul meu are 29 de ani si munceste cam 10-14 ore pe zi si cu toate astea cand ajunge acasa mai are chef sa facem dragoste si noi facem dragoste 7 zile din sapte si suntem si noi in strainatate si la fel muncim ca si voi dar asta nu ne impiedica sa nu uitam de noi.Adui aminte sotului tau de voi,de cum erati si roaga-l sa-ti explice de ce ati ajuns asa,aratai ka iti pasa de el si de voi si aratai ka te straduiesti sa-l intelegi.Si nu te lasa pana nu afli niste raspunsuri de la el pentru ca nu poti trai multa vreme in singuratate in doi si o sa te saturi si o sa pleci.Multa bafta si multa dragoste! |
||
|
acular22 Postat pe 3 Februarie 2009 23:12 |
||
ms pt raspunsuri fetelor ... oricum eu il iubesc si simt ca si el ma iubeste doar ca e o fire mai rece si greu ii scoti nite cuvinte dragastoase .... dar face lucruri prin care imi demonstreaza ca ma iubeste .... e mai ciudat el asa dar stiam cum e cand l-am luat de sot ..... degeaba incerc sa-l schimb acum... o zi e dragastos cealalta e mai rece ... alta e obosit ... peste 3 iar ma alinta etc... are o fire schimbatoare de asta ma enervez cate-odata .... eu as vrea sa fie atent cu mine in fiecare zi... 
|
||
|
jessica23_healthy Postat pe 7 Februarie 2009 12:58 |
||
O problema asemnatoare am si eu. Invara ar trebui sa ma marit, deja facem planurile de nunta. cand m-a cerut am fost cea mai fericita femeie din lume, am zis un categoric DA... acum , mai am putin de tot pana la nunta si am impresia ca nimic nu mai merge asa cum as fi vrut eu, am tendinta de a iesi in oras cu prietenii mei fara el, am impresia ca ma atrag alti barbati. nu stiu ce se intampla cu mine. oare aste ausnt emotii , doar impresii sau realitate? ce fac? 
|
||
|
irynuka_grace Postat pe 18 Februarie 2009 11:04 |
||
irynuka gandeste-te bine si fa ce-ti spune inima ... nu fa acest lucr doar pentru ca ai apucat sa spui da sau pentru ceea ce vor spune ceilalti ...gandeste-te in primul rand la tine ca e viitorul tau in joc... incearca sa iei decizia care sa te faca pe tine fericita in viitor. Mult noroc.... 
|
||
|
rocsanyk3 Postat pe 18 Februarie 2009 15:31 |
||
|
Sunt impreuna cu iubitul meu de 7 ani (ne-am cunoscut cand eu aveam 16 si el 19)..am trecut prin multe in astia 7 ani..si am ajuns pana aici datorita caracterului meu (am trecut de cateva ori peste niste greseli mari de-alea lui)..in fine..acum un an am decis amandoi sa ne casatorim..am zis ca ne iubim..ca suntem facuti unul pentru celalalt si ca a venit momentul sa facem si pasul asta..am fost fericita atunci cand am luat decizia..peste un timp am plecat in Canada si ne-am mutat cu mama lui..viitoarea mea soacra..o soacra fetelor..."ca-n povesti" (cum spune o buna prietena de-a mea)..viata de aici si apropierea nuntii ( in toamna e planificata)ma fac sa dau inapoi..nu stiu exact care e motivul..gasesc asa de multe motive cand ma gandesc..viitoarea soacra pe care pur si simplu nu o suport..daca nu ii suporta fiu-su caracterul..cum as reusi sa o fac eu..apoi ma gandesc ca vreau mai mult de la mine..ca pot avea mai mult..in sensul ca eu am facut o facultate acum sunt inscrisa la master..am facut tot felul de cursuri..in schimb el nici liceul nu il are terminat..inainte lucrurile astea nu ma deranjau deloc pentru ca ziceam ca important e sa il duca mintea nu niste hartii..dar acum gandesc altfel..apoi..el este genul de barbat "cocos"..el sta tolanit toata ziua in pat si eu tre sa fac mancare sa spal sa fac curat etc etc..nu ma ajuta la nimik..rar..dar rar imi aduce o floare..sau ma surprinde cu ceva frumos..nici macar relatia sexuala nu mai e ca inainte..pt ca eu sunt foarte stresata..tot timpul stau si ma gandesc la toate lucrurile astea..si vad ca timpul trece si nu indraznesc sau nu am curaj sa iau o decizie pt mine..acum o sapt am avut o discutie foarte serioasa cu el si i-am spus cam ce vreau eu de la viata..el a ramas foarte surprins si nu intelegea cu ce mi-a gresit el mie..ca el se poarta bine cu mine..nu ma jigneste etc...sora mea, prietenele mele apropiate toate imi spun ca nu e de mine ca pot avea mai mult...si eu stiu ca pot avea mai mult..in momentul asta nu vreau sa mai fac nici o nunta..dar...exista un DAR..sa fie emotiile??:)) eu nu cred...va rog fetelor care aveti rabdare sa cititi tot ce am scris..ajutati-ma..voi care aveti mai multa experienta..sau care ganditi mai bine ca mine....va multumesc..pupici!! P.S imi pare rau ca s-a deschis discutia asta pe forum..aici ar trebui sa scrie doar viitoarele miresici care sunt intr-adevar fericite..nu ca noi.. |
||
|
anamaria_vsl Postat pe 3 Martie 2009 03:34 |
||
|
viata presupune schimbari si acestea sunt niste riscuri pe care ti le asumi. daca nu merge, nu merge, cu siguranta n-o sa mori din asta. o sa supravietuiesti. daca, insa, o sa stai sa te gandesti mereu si sa te indoiesti, nu mai faci nimic cu viata ta. mama are o vorba inteleapta "daca risti, pisti", asa ca......daca nu o sa faci pasul asta o sa-ti para f rau. |
||
|
patima Postat pe 4 Martie 2009 00:28 |
||
| anamaria vsl... aici scriem toate si ne sprijinim pe cat se poate chiar daca suntem viitoare sotii, neveste sau divortate.... cand am citit mesajul tau parca ma reaseam cumva in sentimentele tale asa ma simteam si eu inainte sa ma marit, nu eram sigura de pasul ce trebuia sa-l fac .... pana la urma m-am lasat dusa de val si am ajuns in ziua nuntii, am facut nunta si acum tot nedumerita sunt ... daca acum simti asta e posibil sa te simti la fel si dupa nunta nu esti obligata sa faci pasul asta nu te grabeste nimeni ... tu esti cea care trebuie sahotarasca ... si incearca sa iei decizia care sa te faca fericita pe tine in viitor ... multa bafta ... | ||
|
jessica23_healthy Postat pe 4 Martie 2009 03:39 |
||
|
Buna. Nu stiu daca sunt eu cea mai in masura sa iti dau sfaturi, tinand cont ca am doar 22 ani si sunt casatorita de doar 5 luni. Vreau doar sa iti spun ca si eu am avut foarte multe indoieli inainte de nunta. Ne-am casatorit dupa numai 3 ani de relatie. In acesti 3 ani am fost destul de fericiti, primele luni au fost cele mai frumoase iar mai tarziu au aparut problemele. Cea mai mare greseala intr-o relatie e sa te certi cu perechea din cauza altor persoane. La noi asta a distrus mult din respectul pe care il aveam unul fata de celalalt. Mai intai din cauza socrilor, apoi din cauza viitorilor nasi, cumnati, mai apoi am inceput sa ii vad toate defectele, asa cum spuneai si tu, nu facea mai nimic in casa, venea de la servici si zicea ca el face destul ptr familia asta la munca, de ce mai trebuie sa faca si acasa. In fine, am trecut prin multe certuri inainte de nunta, ne-am certat foarte tare chiar si in noaptea dinaintea nuntii si totusdi, am trecut peste. Aveam foarte multe indoieli. Eu l-am cunoscut inainte sa incep facultatea si pe tot parcursul facultatii am stat numai cu el, simteam ca eu nu am avut parte de distractia de peste studentie, de iesirile cu prietenii, noi avand totusi activitatii destul de multe si diverse, dar fiind tot timpul cu el simteam ca nu am avut de ales. Cu toate indoielile totusi am trecut peste si cum era de asteptat am inceput sa ne certam chiar si dupa nunta, doar ca certurile noastre sunt mult mai profunde si ne pun mult mai multe semne de intrebare. Cert e sotul meu a inceput sa priceapa problema cu ajutorul in casa si incepem sa facem progrese. In concluzie, parerea mea si sfatul cel mai important ptr tine este sa aveti rabdare, sa disctati foarte mult si, daca vezi progrese sa ii acorzi o sansa. In plus, si o pauza mica este buna ptr ca atat tu cat si el puteti sa va ganditi mai bine la dorintele voastre si la ce inseamna unul pentru celalalt. Multa bafta iti doresc! |
||
|
soralumihai Postat pe 4 Martie 2009 09:47 |
||
te inteleg perfect.asa sunt si eu dar la mine e mai rau ca el e musulman.ati putea sa-mi dati niste sfaturi va rog?cum sunt nuntile la musulman?el vrea sa ne cununam in religia mea dar oare e posibil daca el e musulman?ce de temeri pana la nunta!!!greu sa fii femeie. 
|
||
|
eutoteu2399 Postat pe 23 Martie 2009 22:22 |
||
|
Buna dimineata fetele, Ma intristez tare rau sa citesc asa ceva aici.Ar trebui sa fim toate fericite,sa topaim ca ne-am gasit perechea Noi peste 1 luna facem 2 ani de relatie iar la anul ne casatorim.Nu am indoieli.El este cu 11 ani mai mare ca mine (eu avand 23 ani) dar este persoana pe care am cautat-o.Primul an a fost unul foarte tumultuos,chiar cu o despartire.Eu am facut pasul asta pentru ca simteam ca ma sufoc.(stam impreuna de un an jumate).Ne certam foarte des.Totusi,nu m-a jugnit niciodata,m-a ajutat in casa,ma plimba insa.....certurile eliminau mereu din toate aceste frumuseti.Ne-am impacat dupa luna.Am suferit enorm in acea perioada.Simteam ca nu pot respira fara el,nu dormeam si nu mancam.Ne-am schimbat amandoi mult in ultimul an.Am ajuns acum sa fim foarte apropiati,sa fim atenti unul la celalalalt,nu ne mai certam sau daca o facem sunt minore. Acum pot sa spun ca sunt fericita si el este THE ONE pentru mine. Dragele mele drage....o sansa merita fiecare.Importanta este comunicarea.Vorbiti....cat mai mult.Daca voi vedeti ca nu va asculta,daca vedeti ca nu se schimba sau macar sa fie tentative sa se apropie mai mult de voi....atunci.....trebuie luata o decizie.Este greu sa faci asta mai ales cand sunt implicate sentimente.Dar incercati sa puneti in balanta si vedeti care atarna mai greu: linistea si fericirea voastra sufleteasca sau indoiala si nemultumirea indelungata.Ce veti face dc apare un copil?Sunteti inca tinere.Ganditi-va. Va pup si sa auzim numai de bine! 
|
||
|
elleea_grace Postat pe 24 Martie 2009 09:49 |
||
|
anamaria_vsl, daca ai indoieli mai bine nu te casatori. desi nu am decat 25 de ani, pot spune ca era sa fac si eu prostia sa ma casatoresc de gura lumii, ca sa zic asa. nu pot spune ca aveam probleme cu soacra, pentru ca era o femeie super, dar eu nu il iubeam pe baiat. asta mi-am dat seama la 2 ani dupa ce ne-am despartit, pentru ca atunci eram convinsa ca el era pentru mine, daca asa zicea toata lumea. pe vremea aceea eram in anul 2 de facultate, aveam 21 de ani si m-am imprietenit cu el de gura mamei pt k mi-a zis k ce stau ca prosta singura, sa fiu cu tipul asta k e de treaba. eu aveam atunci alte principii care pe urma s-au schimbat. nu la mult timp dupa ce am inceput sa ies cu tipul cu pricina, m-am trezit pe nepusa masa cu parintii lui la mine k sa facem logodna. cel mai tare ma distreaza acum cum au decurs lucrurile: vin ai lui si tatal baiatului le zice parintilor mei - facem nunta anul asta sau imi pun dinti? - de parca este echivalent intre cele doua. s-a stabilit ceva dupa ce terminam eu facultatea, s-a cumparat bautura, s-a vb de sala etc.. ce bine e ca am avut timp ca sa vad exact cum stau lucrurile, k dak as fi facut lucrurile in graba, cum voiau ei, poate ca eram si divortata. ca sa nu o mai lungesc, tipul si-a gasit pe alta pt k nu am putut sa merg cu el la munte pt k aveam un examen greu si pe mine m-ar fi tinut de fraiera, dak nu l-as fi vazut cu ochii mei cu ea chiar in ziua cand s-a intors de la munte. dupa ce ne-am despartit eram distrusa: vai ce zice lumea, m-am facut de ras, ma gadeam la ce e mai rau, si acum, dupa ce a trecut timpul si am gasit pe altcineva, imi dau seama cat mult bine mi-a facut Dumnezeu k nu m-a lasat sa cad prada acelui individ. nu v-am povestit toate astea ca sa va plictisesc, vreau doar sa va spun k dak nu sunteti sigure, mai bine amanati. acum, in tot ceea ce fac, ma iau dupa vorba: "daca faci voia lumii, nu o faci pe a ta". si cu tipul asta cu care sunt acum, trebuie sa ma casatoresc, dar este altfel. e adevarat k de cand am planuit nunta avem ceva certuri, k trebuie aia si ailalta si nu ne mai ajung banii, dar cand ajung acasa obosita de la serviciu, numai zambetul lui ma face sa uit de tot ce e rau. cu celalt nu era asa. cand gasiti persoana o sa va dati seama dak e el sau nu. indoieli exista de ambele parti intr-o relatie, dar in acelasi timp exista ceva care te face sa mergi mai departe si sa nu vrei sa traiesti fara acea persoana (k de putut poti trai si fara ea, cu siguranta). si ink o chestie pe care am invatat-o de la cineva mai in varsta: cand vrei sa te casatoresti, puteti barbatul la test - de exemplu, cand veniti amandoi din oras si vreti sa mancati ceva, daca tu te apuci si el sta si se uita la tine, lasa-l, k asa va sta toata viata si te vei zbate singura; dak totusi contribuie si el cat de cat, atunci e ok. ar mai fi altele, dar deja m-am lungit. pentru roscatika23: nu puteti face nunta la noi (la ortodocsi), daca el nu se boteaza in religia noastra. nici un preot nu e de acord. iar daca el o sa treaca, am auzit multe chestii k va avea probleme cu ai lui. eu am o ruda casatorita cu un musulman si nu e de bine: el s-a botezat la noi, dar cei de-ai lui au inceput sa-l ameninte ca il omoara si pe el si pe familie, etc. si sincer nu le merge bine. va pup si sper sa luati cele mai bune decizii in materie de viitori soti! multa fericire si iubire tuturor! |
||
|
adrienutzame Postat pe 24 Martie 2009 10:08 |
||
De la: anamaria_vsl, la data 2009-03-03 03:34:59Sunt impreuna cu iubitul meu de 7 ani (ne-am cunoscut cand eu aveam 16 si el 19)..am trecut prin multe in astia 7 ani..si am ajuns pana aici datorita caracterului meu (am trecut de cateva ori peste niste greseli mari de-alea lui)..in fine..acum un an am decis amandoi sa ne casatorim..am zis ca ne iubim..ca suntem facuti unul pentru celalalt si ca a venit momentul sa facem si pasul asta..am fost fericita atunci cand am luat decizia..peste un timp am plecat in Canada si ne-am mutat cu mama lui..viitoarea mea soacra..o soacra fetelor..."ca-n povesti" (cum spune o buna prietena de-a mea)..viata de aici si apropierea nuntii ( in toamna e planificata)ma fac sa dau inapoi..nu stiu exact care e motivul..gasesc asa de multe motive cand ma gandesc..viitoarea soacra pe care pur si simplu nu o suport..daca nu ii suporta fiu-su caracterul..cum as reusi sa o fac eu..apoi ma gandesc ca vreau mai mult de la mine..ca pot avea mai mult..in sensul ca eu am facut o facultate acum sunt inscrisa la master..am facut tot felul de cursuri..in schimb el nici liceul nu il are terminat..inainte lucrurile astea nu ma deranjau deloc pentru ca ziceam ca important e sa il duca mintea nu niste hartii..dar acum gandesc altfel..apoi..el este genul de barbat "cocos"..el sta tolanit toata ziua in pat si eu tre sa fac mancare sa spal sa fac curat etc etc..nu ma ajuta la nimik..rar..dar rar imi aduce o floare..sau ma surprinde cu ceva frumos..nici macar relatia sexuala nu mai e ca inainte..pt ca eu sunt foarte stresata..tot timpul stau si ma gandesc la toate lucrurile astea..si vad ca timpul trece si nu indraznesc sau nu am curaj sa iau o decizie pt mine..acum o sapt am avut o discutie foarte serioasa cu el si i-am spus cam ce vreau eu de la viata..el a ramas foarte surprins si nu intelegea cu ce mi-a gresit el mie..ca el se poarta bine cu mine..nu ma jigneste etc...sora mea, prietenele mele apropiate toate imi spun ca nu e de mine ca pot avea mai mult...si eu stiu ca pot avea mai mult..in momentul asta nu vreau sa mai fac nici o nunta..dar...exista un DAR..sa fie emotiile??:)) eu nu cred...va rog fetelor care aveti rabdare sa cititi tot ce am scris..ajutati-ma..voi care aveti mai multa experienta..sau care ganditi mai bine ca mine....va multumesc..pupici!! In locul tau, as fugi cat ma tin picioarele. Lucrurile nu se schimba dp nunta. Dk ai vb cu el si nu a inteles, nu o sa inteleaga nici mai tarziu. Parerea mea... |
||
|
nadia_i Postat pe 30 Martie 2009 14:25 |
||
|
trbuie sa fii foarte sigura pe tine.poate e si din cauza emotiilor....nu crezi??????? |
||
|
valentina0309 Postat pe 31 Martie 2009 19:39 |
||
| Doamne...cand ma gandesc ca ma simt in pielea multor fetelor care scriu aici. Am 21 de ani, iar peste o luna trebuie sa ma marit..am un milion de indoieli, suntem impreuna de doi ani , iar cand m-a cerut am fost cea mai fericita, acum cand ma gandesc imi vine sa plang, pentru el am renuntat la facultate si nu stiu daca am facut bine, de la o vreme simt ca parca nu imi mai place de el, ii scot in evidenta toate defectele, imi place parca sa ma chinui, nu am curajul sa iau o decizie, toate pregatirile de nunta sunt pe ultima suta de metri...of..stau doar si plang atunic cand nu snut cu el ... | ||
|
grace003320 Postat pe 10 Iunie 2009 08:51 |
||
| eu nu inteleg ceva de ce ai renuntat la facultate pt.el?cum vine asta ca nu inteleg?eu ma casatoresc in toamna si imi dau licenta acum am vrut sa imi termin mai intai facultatea su dupa a ne casatorim...cat despre indoieli ele pot sa apara din cauza emotii lor si a fricii de ce o sa fie dupa nunta daca o sa ne intelegem la fel d ebine etc.etc. | ||
|
kudika007717 Postat pe 10 Iunie 2009 09:38 |
||
| uf..am renuntat pentru ca el e in strainatate..iar eu normal a trebuit sa il urmez... | ||
|
grace003320 Postat pe 11 Iunie 2009 17:24 |
||
De la: jessica23, la data 2009-02-01 02:05:21eu m-am maritat si am indoieli.... Jessica 23... citesc randurile scrise de tine si ma regasesc in ele. Si imi aduc amite ca si eu am avut oarece nesiguranta inainte de nunta. Si am continuat.. dusa de val si de dragostea pe care i-o purtam...si poate de frica sa nu-l pierd. Sotul meu e mai mare cu 9 ani decat mine.El isi doreste bani, masini, casa mare, lucruri scumpe.. insa eu sunt la varsta in care inca imi mai doresc... iubire... Nu stiu daca e de vina varsta.. sau asta ne dorim noi, femeile in general. Si nu stiu de ce la scurt timp dupa casatorie totul se spulbera.. si ne simtim singure, abandonate.. si nu mai regasim in "el" barbatul de dinaintea casatorieii. De ce ei nu ne inteleg? de ce nu putem sa purtam o discutie normala cu ei? de ce se schimba atat de mult? de ce simtim cum imbatranim dupa casatorie? .. cand casatoria ar trebui sa ne inalte pe cele mai inalte culmi ale fericirii.. si sa atingem in felul asta iubirea absoluta la care visam.. pe care ne-o dorim.. Insa pentru cele care trec prin aceeasi nesiguranta inainte de nunta, le-as spune sa n-o faca. Sa nu se grabeasca si sa nu faca niciun pas daca nu se simt sigure.. pregatite. Poate ca este un semn. Nu stiu.. spun si eu. Sa lase timpul sa mai treaca. |
||
|
lady_me Postat pe 12 Iunie 2009 11:29 |
||
De la: grace003320, la data 2009-06-10 08:51:12 Doamne...cand ma gandesc ca ma simt in pielea multor fetelor care scriu aici. Am 21 de ani, iar peste o luna trebuie sa ma marit..am un milion de indoieli, suntem impreuna de doi ani , iar cand m-a cerut am fost cea mai fericita, acum cand ma gandesc imi vine sa plang, pentru el am renuntat la facultate si nu stiu daca am facut bine, de la o vreme simt ca parca nu imi mai place de el, ii scot in evidenta toate defectele, imi place parca sa ma chinui, nu am curajul sa iau o decizie, toate pregatirile de nunta sunt pe ultima suta de metri...of..stau doar si plang atunic cand nu snut cu el ... Curajul. asta ne lipseste. Iar eu am spus intotdeauna ca traim, noi ca femei, intr-o societate care nu ne da voie sa ne exprimam asa cum trebuie. Tu mai ai foarte putin pana la nunta. Eu m-am maritat anul trecut, eram in anul 2 dfe facultate. Nu s-a pus problema niciodata sa renunt la ea. Anul asta am terminat-o. Si sincer.. ma gandesc serios la divort. Mi-as fi dorit sa am curajul sa spun "nu" acum un an. Imi aduc aminte ca inainte de a pleca la primarie, tata mi-a spus ca daca nu vreau sa ma marit, sa n-o fac. Ca el nu se va supara.. ca da-i naibii de bani cheltuiti.. ca banii se fac.. Parca stia ce e in sufletul meu. Nu avem toate/toti norocul de a ne gasi adevarata jumatate din prima.. casatorie. Si ma gandesc ca ar trebui, la naiba! sa avem curajul sa infruntam totul si sa ne gandim intai la viata noastra. Eu nu spun ca nu l-a iubit... l-am iubit.. intr-o masura mai mare sau mai mica. Dar n-a fost el alesul. Si uite, ca la mine tipul si casatoria si-au spus cuvantul. Si acum, la 22 de ani simt cum imbatranesc pe zi ce trece alaturi de ell, sotul meu.. inchisa parca intr-o cusca in care sunt mai importante cada cu hidromasaj, plasma de 35 de mil. din living.. canapelele de piele... masina..si banii. si eu raman undeva in urma. nu stiu daca raman in urma sau nici macar nu mai contez. Iar daca ii reposez vreodata ceva.. se uita uimit la mine si nu intelege ce nu imi convine. Ca am atatea lucruri scumpe.. Cand de fapt.. eu nu am nimic.. |
||
|
lady_me Postat pe 12 Iunie 2009 11:39 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| Evenimente de Lux la Cort | 2 | De la: kudika452279 13 Octombrie 2011 16:54 |
| Cat costa o nunta? | 10 | De la: adeeadeea 12 Februarie 2011 02:13 |
| cel mai bun meniu de nunta!100 lei | 1 | De la: restadam 18 Ianuarie 2012 15:11 |
|
|
||
| buna tuturor | 6 | De la: myssnatacha 22 Iunie 2010 13:16 |
| Rochii de mireasa si accesorii la preturi de producator!! | 1 | De la: kudika340350 14 Decembrie 2010 14:06 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.