help

De la: kudika_959302, la data 2014-03-29 20:18:10nu stiu daca va avea cineva rabdare sa citeasca acest subiect dar v-as fii recunoscatoare daca mi-ati da un sfat

De la: kudika_959302, la data 2014-03-30 15:36:16am 24 si de ani...stiu ca nu am cea mai corecta scriere si sper ca ati reusit sa intelegeti...
ma simt in stare sa o iau de la o,ba chiar sa ma intretin pe mine si copii...momentan tot eu intretin familia dar m-am saturat,sunt fericita sa muncesc pentru copii mei dar nu si pt el.voi avea nevoie de ajutor de la parinit pt inceput si nu, nu mai sunt orgolioasa incat sa le ascund adevarul si sa nu le cer ajutorul...problema mea cea mai mare este atunci cand deschid subiectul,iar el ma face sa ma simt eu cea mai vinovata,plange,imi spune ca nu merita,ca el nu a mai gresit cu nimic, ca el se poarta cat de frumos poate si ca el chiar vrea sa faca relatia asta sa mearga..nu stiu daca voi reusi vreodata sa il fac pe omul acesta sa inteleaga de ce se intampla toate astea..

De la: kudika_959302, la data 2014-03-30 17:30:23

De la: kudika_959302, la data 2014-03-30 15:36:16am 24 si de ani...stiu ca nu am cea mai corecta scriere si sper ca ati reusit sa intelegeti...
ma simt in stare sa o iau de la o,ba chiar sa ma intretin pe mine si copii...momentan tot eu intretin familia dar m-am saturat,sunt fericita sa muncesc pentru copii mei dar nu si pt el.voi avea nevoie de ajutor de la parinit pt inceput si nu, nu mai sunt orgolioasa incat sa le ascund adevarul si sa nu le cer ajutorul...problema mea cea mai mare este atunci cand deschid subiectul,iar el ma face sa ma simt eu cea mai vinovata,plange,imi spune ca nu merita,ca el nu a mai gresit cu nimic, ca el se poarta cat de frumos poate si ca el chiar vrea sa faca relatia asta sa mearga..nu stiu daca voi reusi vreodata sa il fac pe omul acesta sa inteleaga de ce se intampla toate astea..

24 de ani imi cer scuze dar pana si cand scriu aici trebuie sa ma ascund..

De la: kudika_959302, la data 2014-03-30 15:36:16am 24 si de ani...stiu ca nu am cea mai corecta scriere si sper ca ati reusit sa intelegeti...
ma simt in stare sa o iau de la o,ba chiar sa ma intretin pe mine si copii...momentan tot eu intretin familia dar m-am saturat,sunt fericita sa muncesc pentru copii mei dar nu si pt el.voi avea nevoie de ajutor de la parinit pt inceput si nu, nu mai sunt orgolioasa incat sa le ascund adevarul si sa nu le cer ajutorul...problema mea cea mai mare este atunci cand deschid subiectul,iar el ma face sa ma simt eu cea mai vinovata,plange,imi spune ca nu merita,ca el nu a mai gresit cu nimic, ca el se poarta cat de frumos poate si ca el chiar vrea sa faca relatia asta sa mearga..nu stiu daca voi reusi vreodata sa il fac pe omul acesta sa inteleaga de ce se intampla toate astea..

De la: kudika_959302, la data 2014-03-29 20:16:47buna,o sa va spun povestea mea si va rog ajutati ma cu niste pareri,sfaturi..stiu ca e mult si poate plicisitor pt unii dar...asta este.la 15 ani l-am cunoscut pe sotul meu,parintii mei au fost impotriva de la bun inceput,evident pentru ca eram mult prea mica pt a avea un prieten..nu am tinunt cont de parerea lor,si pentru ca nu ma lasau sa ies afara sa ma pot intalii cu el am inceput sa lipsesc de la scoala pt a ma vdea cu el,intre noi toate au fost bune si frumoase timp de un an jumatate,timp in care certurile acasa cu parintii din cauza lui si din cauza absentelor devenise ceva obijnuit pt mine,dupa ce am avut primul contact sexual cu el la 16 ani el a inceput sa se schimbe,a inceput sa imi puna restrictii,sa nu mai vb cu prietenele mele,sa nu mai vb cu alti baieti etc,pt ca era foarte gelos...eu am acceptat asta un timp dupa care nu am mai tinut cont si am iesit cu prietenele mele,iar el enervanuse mi-a dat prima palma..ne-am certat dar dupa scurt timp neam impacat el spunand ca ii pare rau,dupa un timp iar s aintamplat sa il eneverz iar el sa dea in mine,atunci ne-am despartit din nou si am stat despartiti mai multe luni de zile timp in care eu am avut alte relatii,din dorinta de a uita de el.nu am reusit sa il uit si n-am impacat din nou,am ramas insarcinata,iar pentru ca parintii mei nu au fost de acord,m-am mutat la el,si nu au mai vorbit cu mine timp de peste un an.tin sa mentionez ca el de fiecare data cand se enerva fie ma injura,fie dadea in mine.cand fetita avea in jur se un an,am fost in vizita la parintii mei,fara el pentru ca ei cu el nu au mai vorbit de cand eu m-am mutat la el.el m-a sunat in timp ce eram la mama iar pt ca am avut tel in geaca pe hol nu lam auzit,cand am ajuns acasa ne-am certat din cauza asta si el nu ma crezut ca am fost la mama..nu aveam unde sa ma duc in alata parte cu copil de cateva luni dupa mine dar in mintea lui bolnava el a crezut ca am fost sa ma intalnesc cu altcineva,si iar ma batut de data asta f rau pt ca am ajuns la spital..dupa ce ma batut,ca de fiecare data a venit la mine sa ma pupe si sa imi spuna ca ii pare rau dar era nervos si ca eu sunt vinovata pt ca am fost tare in gura.avand copilul mic,nevand unde sa ma duc,si nevrand sa ma duc la parintii mei din orgoliu sa nu le arat ca au avut dreptate in leg cu el ne-am impacat si atunci.dupa asta a avut o perioada in care nu a mai dat in mine dar imi vorbea f urat de fiecare data cand ne certam,fie si din cauza unui bulion.mereu ma facea proasta si in toate felurile...acum 3 ani,fiind satula de comportamentul lui,de tot controlul,neavand nici o prietena,iam spus ca am decis sa ma mut cu fetita si sa ne despartim.el auzind asta mi-a spus ca se va schimba,ca avem un copil si nu pot sa gandesc asa,ca trebuie sa ma gandesc la ea,ma convins din nou sa raman.la scurt timp am decis impreuna ca ar trebui sa mai avem un copl,si asa am facut.el s-a schimbat dar nu mult,imi vb urat in continuare la fiecare cearta sau greseala pe care o faceam eu...anul trecut in octombrie pot sa spun ca sa intamplat ceva care a pus capac la tot..am fost imreuna cu mai multi prieteni la octoberfest.acolo stand la masa un baiat cu care am fost eu acum multi ani,in perioada in care noi 2 am fost dspartiti ma vazut,si a venit la mine la masa sa ma salute,eu bineinteles ca iam rasp la salut si doar ma intrebat ce fac..sotul meu era la o alta masa dar a vazut tot.sa enervat farte tare pt ca eu i-am raspuns baiatului acela la salut si mia spus ca trebuia sa ma fac ca nu il vad,am inceput sa ne certam,iar ma jignit si a dat in mine dupa care mi-a spus sa imi fac bagajul si sa plec din casa lui.si asa am facut,iar dupa ce miam facut bgajul si am vrut sa ies pe usa el s-a calmat si mia spus sa raman,ca ii pare rau,dar stiu ca el e f gelos,si ca e vina mea,ca nu trebuia sa ii raspund baiatului acela deloc.nu m-a last sa mai plec si ma incuiat in casa..fiind si beat,dupa asta am continuat sa ne certam.lam lasat sa adoarma dupa care am luat copii si am plecat.aveam un prieten,cu care vorbeam pe ascuns si care imi stia situatia.l-am sunat si mi-a inchiriat o camera la un hotel,era dispus sa ma ajute cu tot,el cand sa trezt si a vazut ca nu mai suntem in casa ma sunat,nu iam rasp si a inceput sa imi dea mesaje spunand ca nu am dreptul sa ii fac asta,ca el are dreptul sa isi vada copii,ca a innebut cand sa trezit si a vazut ca nu mai suntem in casa,ca ii pare rau,ca el ma iubeste si sa ma intorc acasa sa discut cu el...m-am simtit foarte vinovata,si mi-a fost foarte mila de el..am considerat ca nu am dreptul sa fac asta si ca trebuie sa isi vada copii...asa ca m-am intors.din nou am decis sa ii mai dau o sansa,cu toate ca eu simt ca nu il mai iubesc,nu mai suport sa se atinga de mine,dar imi e mila de el...dupa o saptamana i-am spus ca nu pot sta asa,ca eu vreau sa ma mut,ca m nevoie de libertate,ca am nevoie sa fiu singura,ca am nevoie sa iau decizii singura.si asta simt.cu el nu pot face nimic,imi controleaza orice pas,orice email,orice mesaj,orice apel,nu pot sa ies singura cu copii,nu pot sa fac nimic singura pt ca el nu are increder ein mine.in fine.am acceptat sa raman,dar eu eram si sunt convinsa ca va veni o zi cand chiar nu o sa mai suort...el acum se poarta f frumos,ma ajuta cu copii,cu curatenia,imi vb frumos,ma lasa sa fumez,ucru care inainte nu ma lasa si il afecam pe ascuns,mi-a cumparat catel,el neffind de acrd cu catelul in apartament niciodata...iar pe mine nu ma mai multemeste nimic din toate astea,ar putea sa imi pupe picioarele zilnic ca tot nu ma multumeste...ma simt foarte rau si ma simt vinovata vazand cum se poarta el acum.dar eu chiar simt ca nu mai pot continua.acum 3 luni aprox i-am spus ca vreau sa iau anticonceptionale din nou,dupa ce facusem o pauza,iar el nu ma lasat.era tot perioada in care ii spuneam ca vreau sa fiu csingura,ca vreau sa ma mut,si mia spus ca nu,nu iau anticoncetionale,ca ce vreau sa ma culc cu alt barbat,de ce am nevoie ca el ma protejeaza sinu am cum sa raman,eu i-am spus ca ot ramane insarcinata si dca ejaculeaza afara,dar el nu a inteles.in cele din urma,am ramas insarcinata.pt ca el nu a avut incredere in mine destul incat sa ma lase sa iau iar pastile si imi spune intruna ca motivul pt care eu vreau sa divortam este ca eu vreau sa fiu cu alt barbat.bineinteles nu imi mai doream inca un copil cu acest om si am facut avort.el vroia sa nu fac avort probabil crezand ca acest copil ne poate apropia din nou..dar nu se poate..il urasc intrun fel pt tot ce mia facut,dar stiu ca si eu sunt vinovata pt ca am acceptat atata timp,dar imi este si mult prea mila de el ca sa il pot lasa.imi spune ca noi suntem tot ce are,ca ce o sa faca el fara noi,cum o sa se trezeasca el dimineata fara noi in casa etc...si mi se rupe sufletul de fiecare data cand deschid subiectul.imi spune ca am innebunit.ca eu sunt problema,ca relatia nu merge pt ca eu nu vreau,si ca trebuie sa incerc...jur ca am incercat,dar nu mai sunt fericita.nimic nu ma mai face fericita,oricat de frumos s-ar purta el acum si oricat de mult ar regreta.simt ca innebunesc,fiecare zi trece la fel,si abea astept sa treca,zilnic caut apartamente cu chirie,iar cand gansesc imi spun ca azi ii voi spune din nou ca vreau sa plec,dar nu am curajul.nu vrea sa ma lase sa plec,iar eu ca sa plec impacata am evoie de acordul lui,nu stiu de ce,dar imi este mult prea mila de el...ce sa fac?ce sa ii spun...stiu de asemeni ca daca voi insita pe acest subiect se va enerva din nou,poate chiar sa nu imi dea copii,sau sa incerce sa imi ia copii dupa ce vom divorta..nu stiu ce si cum sa fac...el este f nervos acum cu toate ca se poarta frumos cu mine,se poarta urat cu fetita care este mai mare..si de fiecare data cand ma bag tipa si la mine si se supara ca eu nu trebuie s ama bag cand o cearta el.dar o cearta din orice..ajutatima va rog...cum sa il fac sa inteleaga ca nu mai merge..ca vreau sa plec dar nu vreau sa il despart de copii.eu il voi lasa sa vada copii,dar el cand iam spus asta mi-a spus ca decat sa ii vada la program mai bine nu ii mai vede deloc..nu inteleg chestia asta...singurul lucru care il mai simt pentru el este mila..f mare.stiu ca daca noi ne vom muta el nu va mai avea pe nimeni..mama lui este moarta iar cu tatal nu este in relatii f bune...ce s afac ca nu pot continua sa imi fac rau doar de mila lui..

De la: kudika_956391, la data 2014-03-30 22:30:00

De la: kudika_959302, la data 2014-03-29 20:16:47buna,o sa va spun povestea mea si va rog ajutati ma cu niste pareri,sfaturi..stiu ca e mult si poate plicisitor pt unii dar...asta este.la 15 ani l-am cunoscut pe sotul meu,parintii mei au fost impotriva de la bun inceput,evident pentru ca eram mult prea mica pt a avea un prieten..nu am tinunt cont de parerea lor,si pentru ca nu ma lasau sa ies afara sa ma pot intalii cu el am inceput sa lipsesc de la scoala pt a ma vdea cu el,intre noi toate au fost bune si frumoase timp de un an jumatate,timp in care certurile acasa cu parintii din cauza lui si din cauza absentelor devenise ceva obijnuit pt mine,dupa ce am avut primul contact sexual cu el la 16 ani el a inceput sa se schimbe,a inceput sa imi puna restrictii,sa nu mai vb cu prietenele mele,sa nu mai vb cu alti baieti etc,pt ca era foarte gelos...eu am acceptat asta un timp dupa care nu am mai tinut cont si am iesit cu prietenele mele,iar el enervanuse mi-a dat prima palma..ne-am certat dar dupa scurt timp neam impacat el spunand ca ii pare rau,dupa un timp iar s aintamplat sa il eneverz iar el sa dea in mine,atunci ne-am despartit din nou si am stat despartiti mai multe luni de zile timp in care eu am avut alte relatii,din dorinta de a uita de el.nu am reusit sa il uit si n-am impacat din nou,am ramas insarcinata,iar pentru ca parintii mei nu au fost de acord,m-am mutat la el,si nu au mai vorbit cu mine timp de peste un an.tin sa mentionez ca el de fiecare data cand se enerva fie ma injura,fie dadea in mine.cand fetita avea in jur se un an,am fost in vizita la parintii mei,fara el pentru ca ei cu el nu au mai vorbit de cand eu m-am mutat la el.el m-a sunat in timp ce eram la mama iar pt ca am avut tel in geaca pe hol nu lam auzit,cand am ajuns acasa ne-am certat din cauza asta si el nu ma crezut ca am fost la mama..nu aveam unde sa ma duc in alata parte cu copil de cateva luni dupa mine dar in mintea lui bolnava el a crezut ca am fost sa ma intalnesc cu altcineva,si iar ma batut de data asta f rau pt ca am ajuns la spital..dupa ce ma batut,ca de fiecare data a venit la mine sa ma pupe si sa imi spuna ca ii pare rau dar era nervos si ca eu sunt vinovata pt ca am fost tare in gura.avand copilul mic,nevand unde sa ma duc,si nevrand sa ma duc la parintii mei din orgoliu sa nu le arat ca au avut dreptate in leg cu el ne-am impacat si atunci.dupa asta a avut o perioada in care nu a mai dat in mine dar imi vorbea f urat de fiecare data cand ne certam,fie si din cauza unui bulion.mereu ma facea proasta si in toate felurile...acum 3 ani,fiind satula de comportamentul lui,de tot controlul,neavand nici o prietena,iam spus ca am decis sa ma mut cu fetita si sa ne despartim.el auzind asta mi-a spus ca se va schimba,ca avem un copil si nu pot sa gandesc asa,ca trebuie sa ma gandesc la ea,ma convins din nou sa raman.la scurt timp am decis impreuna ca ar trebui sa mai avem un copl,si asa am facut.el s-a schimbat dar nu mult,imi vb urat in continuare la fiecare cearta sau greseala pe care o faceam eu...anul trecut in octombrie pot sa spun ca sa intamplat ceva care a pus capac la tot..am fost imreuna cu mai multi prieteni la octoberfest.acolo stand la masa un baiat cu care am fost eu acum multi ani,in perioada in care noi 2 am fost dspartiti ma vazut,si a venit la mine la masa sa ma salute,eu bineinteles ca iam rasp la salut si doar ma intrebat ce fac..sotul meu era la o alta masa dar a vazut tot.sa enervat farte tare pt ca eu i-am raspuns baiatului acela la salut si mia spus ca trebuia sa ma fac ca nu il vad,am inceput sa ne certam,iar ma jignit si a dat in mine dupa care mi-a spus sa imi fac bagajul si sa plec din casa lui.si asa am facut,iar dupa ce miam facut bgajul si am vrut sa ies pe usa el s-a calmat si mia spus sa raman,ca ii pare rau,dar stiu ca el e f gelos,si ca e vina mea,ca nu trebuia sa ii raspund baiatului acela deloc.nu m-a last sa mai plec si ma incuiat in casa..fiind si beat,dupa asta am continuat sa ne certam.lam lasat sa adoarma dupa care am luat copii si am plecat.aveam un prieten,cu care vorbeam pe ascuns si care imi stia situatia.l-am sunat si mi-a inchiriat o camera la un hotel,era dispus sa ma ajute cu tot,el cand sa trezt si a vazut ca nu mai suntem in casa ma sunat,nu iam rasp si a inceput sa imi dea mesaje spunand ca nu am dreptul sa ii fac asta,ca el are dreptul sa isi vada copii,ca a innebut cand sa trezit si a vazut ca nu mai suntem in casa,ca ii pare rau,ca el ma iubeste si sa ma intorc acasa sa discut cu el...m-am simtit foarte vinovata,si mi-a fost foarte mila de el..am considerat ca nu am dreptul sa fac asta si ca trebuie sa isi vada copii...asa ca m-am intors.din nou am decis sa ii mai dau o sansa,cu toate ca eu simt ca nu il mai iubesc,nu mai suport sa se atinga de mine,dar imi e mila de el...dupa o saptamana i-am spus ca nu pot sta asa,ca eu vreau sa ma mut,ca m nevoie de libertate,ca am nevoie sa fiu singura,ca am nevoie sa iau decizii singura.si asta simt.cu el nu pot face nimic,imi controleaza orice pas,orice email,orice mesaj,orice apel,nu pot sa ies singura cu copii,nu pot sa fac nimic singura pt ca el nu are increder ein mine.in fine.am acceptat sa raman,dar eu eram si sunt convinsa ca va veni o zi cand chiar nu o sa mai suort...el acum se poarta f frumos,ma ajuta cu copii,cu curatenia,imi vb frumos,ma lasa sa fumez,ucru care inainte nu ma lasa si il afecam pe ascuns,mi-a cumparat catel,el neffind de acrd cu catelul in apartament niciodata...iar pe mine nu ma mai multemeste nimic din toate astea,ar putea sa imi pupe picioarele zilnic ca tot nu ma multumeste...ma simt foarte rau si ma simt vinovata vazand cum se poarta el acum.dar eu chiar simt ca nu mai pot continua.acum 3 luni aprox i-am spus ca vreau sa iau anticonceptionale din nou,dupa ce facusem o pauza,iar el nu ma lasat.era tot perioada in care ii spuneam ca vreau sa fiu csingura,ca vreau sa ma mut,si mia spus ca nu,nu iau anticoncetionale,ca ce vreau sa ma culc cu alt barbat,de ce am nevoie ca el ma protejeaza sinu am cum sa raman,eu i-am spus ca ot ramane insarcinata si dca ejaculeaza afara,dar el nu a inteles.in cele din urma,am ramas insarcinata.pt ca el nu a avut incredere in mine destul incat sa ma lase sa iau iar pastile si imi spune intruna ca motivul pt care eu vreau sa divortam este ca eu vreau sa fiu cu alt barbat.bineinteles nu imi mai doream inca un copil cu acest om si am facut avort.el vroia sa nu fac avort probabil crezand ca acest copil ne poate apropia din nou..dar nu se poate..il urasc intrun fel pt tot ce mia facut,dar stiu ca si eu sunt vinovata pt ca am acceptat atata timp,dar imi este si mult prea mila de el ca sa il pot lasa.imi spune ca noi suntem tot ce are,ca ce o sa faca el fara noi,cum o sa se trezeasca el dimineata fara noi in casa etc...si mi se rupe sufletul de fiecare data cand deschid subiectul.imi spune ca am innebunit.ca eu sunt problema,ca relatia nu merge pt ca eu nu vreau,si ca trebuie sa incerc...jur ca am incercat,dar nu mai sunt fericita.nimic nu ma mai face fericita,oricat de frumos s-ar purta el acum si oricat de mult ar regreta.simt ca innebunesc,fiecare zi trece la fel,si abea astept sa treca,zilnic caut apartamente cu chirie,iar cand gansesc imi spun ca azi ii voi spune din nou ca vreau sa plec,dar nu am curajul.nu vrea sa ma lase sa plec,iar eu ca sa plec impacata am evoie de acordul lui,nu stiu de ce,dar imi este mult prea mila de el...ce sa fac?ce sa ii spun...stiu de asemeni ca daca voi insita pe acest subiect se va enerva din nou,poate chiar sa nu imi dea copii,sau sa incerce sa imi ia copii dupa ce vom divorta..nu stiu ce si cum sa fac...el este f nervos acum cu toate ca se poarta frumos cu mine,se poarta urat cu fetita care este mai mare..si de fiecare data cand ma bag tipa si la mine si se supara ca eu nu trebuie s ama bag cand o cearta el.dar o cearta din orice..ajutatima va rog...cum sa il fac sa inteleaga ca nu mai merge..ca vreau sa plec dar nu vreau sa il despart de copii.eu il voi lasa sa vada copii,dar el cand iam spus asta mi-a spus ca decat sa ii vada la program mai bine nu ii mai vede deloc..nu inteleg chestia asta...singurul lucru care il mai simt pentru el este mila..f mare.stiu ca daca noi ne vom muta el nu va mai avea pe nimeni..mama lui este moarta iar cu tatal nu este in relatii f bune...ce s afac ca nu pot continua sa imi fac rau doar de mila lui..

da am avut rabdare sa/ti citesc intreaga povestioara,,,cred ca nu ti/ai gasit omul potrivit,si ar cam trebui sa divortezi pana nu e prea tarziu...toata viata o sa stai sa te bata???????,,,