inceputul sfirsitului

roman

am pornit cu stingul in lume,se gingi ea.S

Se intoarse zdrobita acsa,si se duse imediat in dormitorul ei unde se urca in pat,simtindu-se neputincioasa.Maya zacu acolo tremurind,convinsa ca viitorul ei n-avea speranta de indreptare.Se framinta asa toata seara,uitind de cina,gindind ca era o fata care avusese totul in viata si nu trebuia sa se preocupe de nimic,iar acum totul s-a spulberat intr-o clipa.Incet,se dadu jos din pat si pasi pe culoar,nehotarita incotro s-o apuce.In clipa aceea isi dadu seama ca ramase cu desavirsire singura si o panica crescinda ii inclesta gitul.Imediat cuvintele celui de la spital ii rasunara in urechi ca un ecou care nu se mai termina.Intr-o ora,toata placerea si emotia pe care le simtise in ultimele zile disparura si panica se amplifica.se intoarse tremurind in dormitor si gasi sticla cu tranchiliznte ale mamei....Inghiti patru capsule si se aseza pe marginea patului,asteptind sa-si faca efectul ,sa se linisteasca.Ecoul ii rasuna din nou in urechi"a fost un accident.......

Impuscati-o pe Maya so aduce-ti una mai zapacita si cu chef de viataza ca asta ne face sa ne taiem venele loool

ft bine katy,

Foarte frumos scris katy.Tine-o tot asa.....continua

Inceputul romanului arata ca subiectul pare sa fie unul romantic , iar mie imi plac oamenii romantici,inceputul nu este rau de loc ,pare sa fie promitator,plin de suspans.

Nimeni si nimic nu o speria mai mult decat ideea de a ramane singura pe lume.aceasta idee o chinuia ori de cate ori inchidea ochii isi imagina k va ajunge acasa si totul va fi la fel k inainte. deschise usa, intra si intra si singuratatea, strecurandu-se grabit in inima ei. totul i se parea ireal,era goala pe dinauntru k si apartamentul de viata de dinainte.se aseza in bucatarie, isi aprinse o tigara dar nu mai avea putere sa traga un fum, asa k ramase uitandu-se inmarmurita cum arde.Deodata o caldura straina ii cuprinse trupul. se aseza pe pat, si, fara sa-si dea seama k era deja in dormitor ramase atintita cu fata in sus privind in tavan. isi aminti k luna asta trebuia sa-si serbeze ziua de nastere si va singura, cand, deodata sunetul unui telefon o trezi din visare. era prietena ei, Fabiana, aflase tragica veste.nici nu putu sa vorbeasca, sa ii spuna k a ramas singura, k aceasta ii inchise.in 5 minute soneria suna si aceasta era la usa.ii promise k nu va pleca nici o clipa de langa ea, k va face din ea aceeasi femeie puternica, plina de viata si k va trai pentru k familia ei sa fie mandra de ea.Viata ii va da multe lovituri,va rade, va plange,dar va trebui sa se ridice de cate ori viata o va izbi de pamant fara sa-i dea nici o explicatie.va trebui sa lupte pentru a-si indeplini toate visurile pe care si le-a propus, pentru a-si intemeia o familie si pentru a fi acolo pentru oamenii pe care ii va putea ajuta.ii zambi,fabianei.un zambet amar, plin de durere.ar fi vrut sa spuna multe, dar mintea nu o lasa. ramasese paralizata de ganduri care se napusteau inaintea ei.fabiana reusi intre timp sa o schimbe de hainele ude care o ardeau parca.hainele noi, care-i atingeau trupul se speriau de zvacnirea sangelui ce-i inundase corpul,dar in scurt timp se lasara incalzite de caldura ei.erau niste haine uitate prin dulap, care acum i se pareau asa de noi, k viata pe care urma s-o duca pana la capat...ii zambi din nou fabianei.aceasta ii intinse un pahar cu apa si o pastila pe care o vazu imensa si de o culoare orbitoare. o duse la gura, sorbi putin din pahar si privi usor catre fereastra intredeschisa.cerul plin de stele o fascina si zambi iar...murmura usor: "va iubesc,nu va voi uita niciodata...mi-e dor de voi, dar va simt aproape, undeva, prin casa, sunteti aici!" se ineca putin.apoi continua "iubirea ce v-o port ma va intari,voi merge mai departe, asa cum ai fi vrut tu, mama, sa fiu o femeie puternica, deplina ...si cum ai fi vrut tu, tata, o femeie buna, iubitoare, credincioasa....asa voi trai frumos, liber, optimist. voi fi puternica..trebuie...ma voi juca cu viata in feleul meu ...si voi invinge...ma voi ridica..nu va intreb de ati plecat...nu-mi poate raspunde nimeni...asa a vrut D-zeu si eu ii voi intelege alegerea...voi iubi ..asa cum florile iubesc apa si voi creste splendid pentru a chinui viata asta nedreapta...voi"-vruse sa continue, dar fabiana o opri. "gata, nu te mai forta.esti obosita, vorbim maine.inchide ochii".aceasta o asculta.inchise ochii si vazu cerul din fereastra, plin de stele, stralucitor, orbitor si adormi usor, cu un zambet pierdut pe buze...

asta da provocare, si sincer, desi ma gandeam sa incerc si eu, prefer sa las o femeie sa continue romanul deoarece eu nu ma pricep la proza romantica.Bafta tuturor si aveti grija cu dramatismul:P

Sper ca finalul nu va fi unul sec sau melodramatic...Romanul meu ar fi sunat"sfarsitul inceputului"si capitolul unu ar fi fost ultimul capitol...(sinistru,nu?;glumesc).Astept continuarea:)

shatan, nu zice nimeni ca trebuie sa fie romantica acesta carte. esti liber sa o continui cum vrei, iar barbat fiind poate ai aduce o continuare mai interesanta.si eu, ca si multa lume de aici, sper sa nu iasa un roman siropos de dragoste, desi imi pare rau ca aceasta e impresia pe care a lasat-o primul capitol. eu zic ca e interpretabil si ca lasa loc pentru a putea fi continuat in absolut orice directie.

"inceputul sfarsitului" tocmai se petrecuse fara a avea puterea sa poata schimba ceva..nimeni nu-i ceruse parerea despre viata pe care urma sa-o traiasca.urma o perioada de acceptare, de durere de trecere de la o viata la alta in care ea era singurul personaj.doar ea putea de-acum sa decita care-i va fi soarta, cat timp va suspina dupa incercarea monstruasa si nedreapta la care o incercase bunul dumnezeu.
ajunsa in fata scarii, isi facu curaj si cu urme de durere sfasietoare si ploaie care se scurgea din ea ca o viata pe care nu o cunostea si nu vroia s-o accepte. urca scarile cu miscari mecanice, fara insufeltire..negandind ce o va astepta dupa ce va inchide usile acestui episod crunt.suna din inertie la usa, sperand ca totul fusese doar un episod murdar pe care si-l imaginase.nu-i raspunse nimeni..se gandii :"o sa fiu singura un timp..mori o singura data, dar pentru mult timp".
intra in casa..lasa sacoul in mijlocul holului si se indrepta sper baie cu gandul de a continua ploaia care-i fusese in asentiment si cu care se simtitse prietena..cu dusul pe care-l va lasa sa-i curga fierbinte pe frunte.
trecura 2 ani de la nefericitul eveniment.
acceptase!
era studenta in anul doi la facultatea de arhitectura, facultate ce-i devenise si mama si tata. se concentra cat de mult putea asupra cursurilor si acuumularii de noi cunostiinte.prieteni isi facuse, insa foarte putini.nu impartasise cu nimeni zilele negre care ii umbrisera ultima perioada.doar Maria, prietena din liceu, stia de pierderea suferita si incercase asa cum stia ea cel mai bine sa-i fie alaturi. Maya devenise o fire introvertita, concentrata doar pe subiecte de suprafata: isi doarea sa invete si sa poata sa exceleze intr-un fel..
in primele doua zile de facultate ale celui de-al doilea an, facu cunostiinta cu profesorul de arhitectura. acesta auzind-i numele, tresari brusc.
- Maya Bratu..zici ca este numele tau?
Maya simti ceva in glasul profesorului si simtind ca se prabuste, raspunse timid:
- Da!
ochii domnului profesor se incetosara..lnsa isi pastra calmul si trecu mai departe la cunoasterea si celorlalti studenti.
Maya pica pe ganduri..fara sa aiba un argument obiectiv..si pana la sfarsitul orei recaplitula intreaga viata.
spre finalul orei, profesorul ii facu semn ca o astepta pe coridor.
aceasta iesi emotionata, iar profesorul..cu tremur in gals ii spuse:
- Am admirat-o o vreme pe mama ta! Am fost colegi de liceu si a fost prima mea iubire!
Maya nu stiu ce sa raspunda..isi privi in ochi profesorul si barba incepu sa-i tremure..

Cred ca mai bine primul capitol se chema : Sfarsitul inceputului...

Numai bine tuturor!

Ar fi fost mult mai interesant sa fie scris la persoana I, iar acest capitol sa vina din interiorul eroinei, care oricum este prezentata intr-o stare de introspectie.

In pagina 4 apare "zeii rupand contactul[... ] parca aude zgomotul hartiei[...]". E vorba de "contact" sau "contract"? Apropo angajati pe cineva care sa corecteze textele, autorii se grabesc, este o chestie normala cand concepi, dar nu se pot publica chiar asa... foarte multe comentarii legate de greseli de redactare, nu cred ca prin asta se doreste ridicarea numarului de comentarii primite. Daca in intrebarea formulata chiar este vorba de "contact", exista alte greseli (Ex. "varinta").

Mult prea multe greseli...e jenant!

fetelor vroiam sa plec maine dimineata la mare dar sincer, mi s-a taiat tot cheful. am deja gust de medicamente -n gura si miros de spital in nari. nu vreti s-o faceti pe Maya fericita ?!

dar,totusi,ce cauta prietenul ei cu parintii?a fost cu ei in vacanta?sau i-a luat de la aeroport?curios...poate plecati de aici in cap II..

pretioase incercari, toate, pana si criticile:)Incercarile Vietilor noastre sunt uluitoare, nu putem sti cat e fictiune si cat realitate.Tocmai aici e marea surpriza, hai, oameni buni, continuati!

Numele "Maya" e strategic, nu? Poate e indianca. Nu ar fi interesant s-o transformam pe Maya intr-o zeita a Gange-lui? Daca tot e asa de siropos subiectul....!!??

Ajunsa acasa, Maya descuie usa si isi dezbraca sacoul ud.Se aseza pe un fotoliu in

asteptare.Ce astepta? Astepta sa-si vada parintii intrand pe usa pentru a o felicita,ori

poate iubitul ei va intra mai intai.Poate ca el voia sa fie primul care o va felicita pentru

reusita.Astepta,visand la clipa revederii cu cei dragi,la bucuria imensa pe care le-a

facut-o ea reusind sa fie admisa la facultate.Isi imagina ca va fi luata in

brate,felicitata,sarutata si apoi sarbatorita.
Probabil iubitul ei va opri masina si ii va cumpara flori pentru a i le aduce.E sigura ca

ii va aduce flori,pe cele mai frumoase si mai parfumate.Era un romantic la fel ca tatal

ei.Poate de asta il iubea asa de mult.Imagini dragi i se perindau prin fata ochilor.Prima

lui imbratisare,primul lui sarut la umbra unui tei inflorit.Simtea si acum mirosul parfumat

din jurul lor,placerea pe care o simtise in acele momente in care natura era in deplina

armonie cu prima ei iubire care va dainui peste ani.
Revazu cu ochii mintii calatoria de anul trecut pe care o facuse la mare.Iubea

marea,iubea sa calatoreasca,sa vada toate frumusetile naturii,si parintii sai ii daruisera

clipe minunate in aceasta privinta.Voiau sa ii ofere totul.Dorinta ei de a descoperi,de a

vedea locuri noi,setea ei de cunoastere ii luminau chipul iar ochii ei mariti de uimire in

fata atitor frumuseti le umplea inima de bucurie.
O durere adanca ii strapunse trupul,un fior puternic o strabatu, un icnet de jale care nu

putu fi oprit se auzi, si ochii i se umplura de lacrimi...Iremediabilul se produse...Astepta

in zadar...Nimeni nu va veni sa o imbratiseze,sa o felicite,sa o sarute.Realitatea crunta o

izbi in toata fiinta ei.Nu se putea opri din plans...Era prea mult pentru o singura

persoana,de nesuportat.Intregul ei univers se prabusi.Toate idealurile ei,toate visele ei

despre viata si familie disparusera ca si cand n-ar fi existat vreodata.Totul in jur

disparu.Vazu pe noptiera somniferele mamei.Un gand ii fulgera prin minte...Voia sa uite...sa

doarma.Nu putea accepta ideea ca nu ii va mai vedea niciodata pe cei pe care ii stia de cand

se nascuse, pe cei care fusesera alaturi de ea de cand se stie pe lume.Se ridica si isi

spuse ca va lua un somnifer sau pote doua sau poate le va lua pe toate si apoi va dormi, va

uita,se va linisti.
Dar mai intai, trebuie sa faca un dus caldut pentru ca ploaia o udase pana la piele.Se

simtea murdara,...greoaie,...trupul si sufletul simteau nevoia unei usurari.Va face un dus

si apoi va hotari in privinta pastilelor.Intra in baie.Isi dezbraca hainele ude care

devenisera de nesuportat si fara sa vrea se vazu goala in oglinda.Se opri si isi contempla

trupul.Asta era tot ceea ce ramasese de la parintii ei.Maya.Urmari formele frumoase cu care

parintii ei o inzestrasera...Era frumoasa...Se contempla pe sine insasi vrand parca sa-si ia

ramas bun de la ceea ce parintii ei ii daruisera fizic,luindu-si parca ramas bun de la ea,de

la parintii ei, pentru ca fiecare particica a trupului sau erau bucatele din cei ce ii

dadura viata.Lacrimi amare i se prelingeau pe obraji...au construit-o asa frumos...si buzele

senzuale, care le mostenise de la mama ei,pline,carnoase...si ochii pe care ii avea de la

tatal sau si care de obicei erau vioi si plini de viata,acum umbriti de lacrimile

tristetii,singuratatii.Cobori iar spre rotunjimile incantatoare ale trupului sau.Cita

frumusete si echilibru in trasaturile sale! Aceste frumuseti trebuie explorate de cel cu

care isi va imparti viata,pentru ca nu poate ucide aceste dovezi eistentiale ale celor care

acum nu mai sant si pe care le mostenise ,era tot ceea ce mai ramasese de la parintii ei. Si

ea isi iubea parintii si deci trbuia sa iubeasa ceea ce ei ii daruisera.Frumusetea si toate

calitatile cu care este inzestrata o femeie.Ar fi pacat sa se piarda asa ceva-gandi ea.
Cu un gand nou intra sub dus si se lasa rasfatata de apa calduta care ii cuprindea

trupul.Voia sa scape de acea greutate care ii apasa sufletul.Petrecu asa,in liniste, cateva

minute fara a se mai gandi la nimic,lasindu-se doar cuprinsa de acea caldura si de

atingerea moale si catifelata a apei.Iesi din dus si cu un calm uimitor se indrepta spre

patul moale care o astepta,imbietor.Se aseza in pat cu dorinta de a se odihni,de a uita,cu

gandul ca Dumnezeu nu inchide o usa fara sa deschida o fereastra.Un mugur de speranta se

ivi, precum un firav ghiocel rasare din pamant la sosirea primaverii scotind capul din

zapada dupa o iarna grea si geroasa,tinjind la lumina dupa o perioada de intuneric.

Linistindu-se intr-un fel cu acest gind,adormi.
Somniferele ramasera neatinse.

Articolul de mai sus este scris de farizadah - nu stiu de ce a aparut scris Adi10

Inceputul suna bine si cred ca sfarsitul trebuie sa sune si mai bine.Cred ca Maya ar trebui sa fie fericita in cele din urma. Imi place cum a continuat farizadah.Super!!!!!!!!!AI SALVAT-O!!!!!!!!!!

Multumesc anamarinico.Sint tot farizadah chiar daca va scrie Adi10.

imi place...aceasta ispita...apar tot felul de critici, foarte bine, deci...CITITI!!! nu e totul pierdut...bafta va doresc

Via�a e o �ncercare - �n cele din urm�, personajul Maya �i va g�si lini�tea sufleteasc�!

�...Ah de-as putea sa dorm si sa visez, sa va visez altfel..� N.S.


Incerca sa se grabeasca.Dupa cativa pasi se opri parca paralizata. Se sprijini de zid. Ploua...avea privirea sticloasa. Incotro?unde sa se grabeasca? Catre cine? Catre ce? Facea un pas inainte, apoi se oprea si se dadea un pas inapoi. De parca cineva o impingea nehotarat ba in fata, ba in spate. Daca te uitai la ea parea un om beat, un om fara echilibru, un om care nu stie de unde vine si incotro se duce. Asa si simtea�nu stia de unde vine, nu voia sa stie de unde vine, nu stia unde se duce, nu voia sa se duca acolo, nu stia cum sa se duca acolo si mai ales de ce sa se mai duca acolo-citise in atatea carti ca apartenenta de un loc o dau oamenii acelui loc-ori oamenii, oamenii ei, familia ei, nucleul ei disparuse...
Facea un pas, se oprea si o lua inapoi. Strangea din dinti ca sa nu urle, nu in mijlocul strazii; stia ca durerea unui suflet exprimata public pare ridicola si chiar necivilizata.Stia asta! Asa ca strangea din dinti. De fapt ajunsese sa isi muste buzele�si simtea in gura gust de sange�sange si ploaie...si strangea si musca. Nu putea sa lase nici macar o lacrima sa curga pentru ca o singura lacrima ar fi declansat un plans animalic, isteric, un urlet de lup pierdut de haita.
De ce??? De ce???? O intrebare ramasa obsesiv in gatlej, in minte�o singura intrebare ca un titlu de film peste imaginile ce se derulau neclare in minte�parca zambea cineva�cine oare? El, sau mama?sau�
Gemea. Strangea pumnii. Inchidea ochii sa-si aminteasca. Sa ma concentrez un pic�sa-mi aduc aminte zambetul�de ce nu am fost mai atenta�de ce nu am privit zambetul ala pana la incarnare in memoria mea?...era el..parca�

...nu plang�nu plang�

Grabise pasul fara sa-si dea seama. Nu mai putea tine lacrimile�nu mai putea tine urletul. Simtea ca se sufoca. Si zambetul ala. Trebuia sa ajunga repede in spatiu inchis. Simtea cum sangele din buze i se prelinge pe barbie. Alerga deja�si scotea un fel de icnet�regulat�ca un sughit. Mai e un pic�nu plange, Maya�urla in minte, Maya, urla in gand�nu te gandi, nu gandi�nici un gand�asculta ploaia�respira�respira..te rog, respira..

Simtea ca se prabuseste. Se aseza pe o banca din parculetul pentru copii de langa bloc. Nu era parc pe vremea cand era ea mica. isi aduce aminte doar de nisip si iarba�si de vocea mamei strigand-o sa intre in casa. Vocea mamei�Se uita in sus la balcon...parca o vede...geme ....de ce????????????

Ii tremura mainile. Isi aprinde o tigara. Cu primul fum ineaca un urlet. Isi lasa capul pe picioare si respira. Nu vrea sa gandeasca nici un gand. Doamne! de s-ar putea sa-mi sterg amintirile ca-n filmul ala...cum se numea...the eternal sunshine of a spotless mind...imi vine sa vomit...respira, Maya, respira...
Ii intra in nari miros de tigara si de ploaie...si de pamant ud. Respira!nu, nu, nu, nu!!!! Fara amintiri!...si ei ii placea sa mearga prin ploaie..mamei...si lui...tata o certa mereu. Nu era dur, dar mai putin visator. Zambetul, iar zambetul lui. Mai trage un fum....Adrian...Adri ii spunea ea...sarutul lui avea gust de tutun...incearca sa traiasca, sa retraiasca ultimul sarut, ultima atingere...ultima dragoste...sa simta...cum era? Cum era? Strange din ochi de parca ar vrea sa stoarca amintirea din creier inspre retina...si apoi pe buze...cum era? Isi dilata narile...vrea sa inspire mirosul lui, mirosul gurii lui, mirosul pielii. Cum era? Mai trage un fum din tigara de parca doar asa isi putea aduce aminte de el. Se simte moale, doborata, vlaguita si neputincioasa. Plange incet...fara zgomot O imagine o face sa tremure. Scapa tigara din mana...telefonul, spitalul...fetele desfigurate...morga...e nauca! Sta cu picioarele infipte in noroi si apasa pe ele...parca ar vrea sa le afunde in pamant...sa alunece cu totul incet in pamant, sa se scurga si sa se afunde.
Uite un caine! Se uita la el...isi da seama ca il vede...ca e o realitate si asta o infioara. Cainele se apropie de ea scancind usor a indurare.
Nu e real..nu simte nimic..nu simte ca i se intampla ei. Simte doar o durere cumplita in creier si in maruntaie. Isi mai aprinde o tigara. Se scutura schimonosindu-se...da din cap, neaga...refuza sa asimileze imaginile, adevarul. Vrea sa se ridice si se asaza iar...dand din cap. Trage un fum dar ii vine sa vomite. Nu poate fuma...sa sune pe...pe cine sa sune sa spuna ca nu se simte bine deloc?!
Se ridica. Ar vrea sa mearga acasa. Are senzatia ciudata ca odata ajunsa acasa va fi altfel. Toate simturile parca o ajuta sa se convinga ca realitatea e alta- mama, micuta, dolofanica de ceva ani incoace, mereu vesela si sugubeata, facand clatite cu lapte si coaja de lamaie... mmm...parca si simte mirosul...atat de bune ca ea le manca goale, mereu...tata, inalt, brunet si morocanos, cu un contur de burtica, mesterind mereu ceva prin casa, fie ca e o usa de la dulapul din balcon, fie ca e dulapiorul din baie care lui i se pare, numai lui de altfel, ca sta putin intr-o parte. Si Adri, Adri al ei!...numai al ei de 3 ani incoace!...ochii lui caprui, de ciocolata...zambetul...! Ce noroc pe sufletul ei...vorba lui paunescu: prin ce minune dumnezeu te-a adus pe buzele mele...era ceva de genul asta...
Se prabuseste pe banca. Nu poate merge. Vrea sa traga din tigara...a stins-o ploaia...priveste in gol...care Dumnezeu? ..si-ai murit dulce minune...hm..nu mi-a placut niciodata Eminescu...prea dulce, prea romantic...care Dumnezeu????

Isi da seama ca vorbeste cu glas tare. Lumea trece pe langa ea, o fixeaza cu privirea, dar nimeni nu are curajul sa opreasca. Cainele si-a facut adapost sub picioarele ei...priveste in gol si din cand in cand ofteaza...
Care Dumnezeu???? Se uita la caine...de ce a venit la ea, tocmai la ea si s-a bagat asa in picioarele ei, in sufletul ei. Ce asteapta? O mangaiere? O privire? E ca ea...ea e cainele asta jalnic si singur in ploaie....asteptand un cuvant, un semn..o atingere...

I s-a facut frig, tare frig; a inceput sa tremure. I-ar prinde bine un ceai fierbinte si o imbratisare...a cui? La alegere, maya, la alegere...parca zambeste. Un zambet amar si totusi cald. O amintire. Amintirea unui zambet. Zambetul mamei cand a plecat sa dea examen.Zambetul acela unic, de mama, de mama ei, plin de speranta, incredere si incurajare. Iar ea grabita, emotionata, ingrijorata. A pupat-o in fuga pe obraz, i-a scapat din imbratisare si s-a dus la examen.
Cand ii spusese ultima oara te iubesc? De ziua ei, de 8 martie? Nu poate sa isi aduca aminte. Se incordeaza, se scutura, se strange toata.Nu-si aduce aminte. Si tata? Unde era tata? Statea in spatele ei si dadea din cap zambind si spunand incet: du-te, Maya. O sa fie bine! Iar Adri...Adri o tinea strans de mana. Si ea simtea ca se sufoca de atata grija, atata atentie, atata emotie.
Iar acum...tanjeste..strange palma in gol...unde e mana lui? Unde e privirea tatalui, unde e imbratisarea ei? Le vrea pe toate inapoi.Se strange iar. Se ghemuieste. Ii e frig, tare frig!

Se ridica, ia cainele in brate si se indreapta spre bloc. E buimaca. Are gura inclestata. Parca vede niste priviri la geam...parca aude niste soapte...o sa intre in casa si o s-o intrebe pe mama daca s-a intamplat ceva cu cineva din bloc, ca prea e multa lume la fereastra..............................

Eu am scris un roman de dragoste , o poveste despre o femeie care are curaj sa renunte la cel pe care il iubeste atunci cand acesta nu se dovedeste sincer cu ea. Daca vreti sa il cititi si sa aflati cum se termina aceasta poveste va rog sa intrati pe site-ul joitaalina.blogspot.com M-am decis sa imi public romanul in aceasta forma , cateva pagini pe saptamana inspirata de Kudika. VA rog mult sa intrati pe site, m-ar ajuta foarte mult sa stiu parerea altora despre ce scriu eu.

:))) Ce planset si ce durere... Telenovela... Romane cu iz de sclava isaura- femeia cu suflet de barbat scriau colegele mele in liceu... Credeti ca e prea mult daca va maturizati??? Recunosc ca prefer desenele cu Tweety :))))

aoleuuuuuuuuu!terminati romanul dar spueti ca a visat maya...ca nu mai pot...plec acum de la serviciu si am o stare de imi vine sa merg acasa la ai mei, si-mi strang iubitul tare, tare in brate...