In jurul anului 1930 mai multe decese din micul oras Nagyrev, Ungaria au atras atentia autoritatilor. Cativa barbati casatoriti, proaspat intorsi de pe campurile de lupta din Primul Razboi Mondial au murit in circumstante suspecte. Barbati sanatosi, supravietuitorii uneia dintre cele mai aprige pagini din istorie, se stingeau vazand cu ochii fara nicio explicatie.

Investigatiile au elucidat intr-un final misterul: barbatii erau otraviti treptat cu arsenic de catre sotiile lor care procurau substanta mortala de la moasa satului. Aceasta din urma prepara substanta mortala din hartia de prins muste care continea, se pare, o concentratie considerabila de arsenic. Motivul? Violenta domestica, alcoolismul barbatilor si amantii pe care femeile ii aveau inca din timpul razboiului. Fenomenul era, se pare, mult mai raspandit decat s-a crezut la momentul respectiv. Femei din intreaga lume au incercat sa scape de tirania barbatilor recurgand la singura posibilitate pe care o aveau la acel moment – moartea.

In 2005 un documentar realizat de Astrid Bussink a facut celebra povestea femeilor care isi trimiteau in Rai sotii (”The Angelmakers”). A creat polemici legate de razboiul dintre sexe, emanciparea femeilor si violenta domestica. In Romania, din pacate, rasunetul a fost cat se poate de firav. Poate si pentru ca romanul are incriptat in structura cromozomiala credinta ca femeia trebuie batuta din cand in cand “preventiv” fiindca altfel “si-o ia in cap”. Sau poate din cauza ca noua ne este suficient sa deschidem televizorul la ora cinci pentru a afla stirile legate de asemenea povesti. La noi, bataia, crima si violul sunt la ordinea zilei.

Teoretic stim toate ca nu trebuie vreodata sa acceptam sa fim lovite. Teoretic stim ca prima palma este echivalenta cu decizia de a-l parasi. Teoretic ne juram ca niciodata, dar absolut niciodata nu vom tolera un asemenea comportament din partea unui barbat. Dar probabil ca tocmai mediatizarea cazurilor “interesante” determina femeile sa “astepte si a doua palma”. Fiindca altele duc o viata mai rea.

In plus, violenta domestica nu se rezuma numai la agresiunea fizica. Conform definitiei date de Politia Romana, numim violenta in familie “orice act vatamator, fizic sau emotional care are loc intre membrii unei familii. Abuzul in interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni si familie, amenintari si atacuri care in unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri”.

Atunci cand ne gandim mai bine realizam ca fiecare dintre noi am suferit, la un moment dat din viata noastra, cel putin una dintre aceste agresiuni. Solutia? Sa renuntam sa le mai toleram, sa invatam sa ne respectam, sa ne oferim sansa la o viata mai buna si, de ce nu, la un barbat care sa ne accepte drepturile din nastere si specificate in lege. E drept ca este mai simplu sa ne plangem noua de mila si sa le gasim lor scuze… insa raul nu poate fi indepartat decat de la radacina. Iar noi, spre deosebire de femeile din Nagyrev avem autoritatile de partea noastra si posibilitatea de a divorta.




Toate editorialele Kudika »