Din motive inca necunoscute mie am exclus aproape intotdeauna posibilitatea de a parasi definitiv tara. Ori de cate ori sunt intrebata ‘de ce’ argumentez ca sunt prea legata de familie, ca aici si numai aici ma simt acasa, ca n-as putea niciodata sa fiu fericita intr-o tara in care trebuie sa cer o paine in alta limba. Dar adevarul este ca intotdeauna mi-au placut schimbarile mari, ca inima mea tanjeste vesnic dupa nou in timp ce mintea se zbate sa o tina in frau printr-o lupta necontenita. Si-atunci ma intreb, fara a avea vreun gand de duca serios, de ce sunt atat de hotarata sa traiesc in tara lui Basescu Voda?

Va povestesc toate acestea fiindca tocmai m-am intors dintr-un scurt concediu petrecut la vecinii nostri bulgari. Si am ramas uimita de tara pe care o stiam cu ani lumina inapoiata noua, despre care tineam minte ca e cotropita de hoti si mafioti. Cu ani in urma, cand o traversasem grabita in drum spre Grecia, am stat cu sufletul la gura, portierele ferecate si indrumari clare de a nu ne opri din drum nici daca am fi murit de sete. Nu stiu daca sfaturile parintesti de pe atunci erau exagerate. Stiu doar ca acum nu mai sunt valabile.

In drum spre Bulgaria, am petrecut cateva nopti in Vama Veche, dar am plecat grabiti, cu un gust amar lasat de mizeria si serviciile proaste. Am intrat in tara vecina, dotata acum cu autostrazi si drumuri asfaltate, in care nu te prabusesti in gauri negre de sosea cum se intampla in micul nostru Paris.

In plus, Bulgaria, cea ‘inapoiata’ comparativ cu Romania nu si-a ales ministrul turismului pe criterii estetice. Sta dovada faptul ca acum e vizitata si arhi vizitata de mii de turisti straini care (re)vin (pe buna dreptate) pentru serviciile ireprosabile, apa curata, plaja amenajata si preturile mici.

Nu militez pentru concedii peste granita. Insa ma doare sufletul cand ma gandesc ca si noi am putea fi cel putin la fel de evoluati ca ei. Ca am fi putut invata sa ne purtam cu turistii, sa le oferim servicii de calitate, sa ducem la gunoi paharul de bere si mucul de tigara atunci cand ne ridicam de pe plaja, sa ne asfaltam cele doua autostrazi din dotare, sa exploatam turistic istoria Romaniei. Sa profitam de toate darurile pe care meleagurile romanesti ni le-au pus la dispozitie, sa invatam sa ne mandrim cu tara noastra, sa ne permitem sa dam explicatii legate de motivele care ne tin legati de acest pamant. In schimb, in timp ce scriu aceste randuri, aflu de la televizorul care merge in surdina in spatele meu ca in aceasta toamna vor fi concediati 150.000 de bugetari. Nu inteleg si nu imi place politica… dar cand sunt atat de multe lucruri de facut in tara noastra, cum este posibil sa disponibilizam oameni?




Toate editorialele Kudika »