Dupa caderea mult-regretatului (de catre unii) Ceasca, Romania s-a �calificat� pentru reprezentare pe cea mai importanta dintre toate hartile � vorbind la modul colectiv, pe harta unde isi traseaza vedetele itinerariul cand planuiesc turnee sau filmari sau aparitii in scop caritabil. Acum ca putem sa ne mandrim cu o pleiada de artisti celebri care au poposit si pe meleagurile noastre si si-au dat cu parerea pe marginea experientei, cred ca nu mai are sens sa ne imbatam cu apa rece din cartile de istorie sau site-ul ministerului turismului, dar nici sa ne renegam originile cu totul. Avem, in sfarsit, o perspectiva de ansamblu, fara preconceptii atasate... oare?
Partea proasta a intregului incident este ca, “multumita” romanasilor care, fata in fata cu uber-faimoasa Madonna, s-au pricopsit ca prin farmec cu o coloana vertebrala, perspectiva de ansamblu a strainilor, la care faceam referinta mai sus, are acum ca soundtrack... huiduieli. Desigur, poate ca, pe miriste, e greu sa-ti faci punctul de vedere auzit intr-un mod gratios si totusi raspicat, dar lipsa de subtilitate a dus, evident, la titluri de genul “Madonna huiduita in Bucuresti pentru ca a aparat populatia gypsy” in presa lumii intregi.
Daca acum se bate moneda asurzitor pe sintagme ca “starea de plans” a rromilor din Romania, iar declicul stereotipic dintre tara noastra si Contele Dracula (sau femeile frumoase) pare intelenit bine pentru eternitate – o cale de mijloc trebuie sa existe. In cautarea unei afirmatii realiste care sa infirme extremele, ma intorc spre actori, adevarati piloni ai sinceritatii brute...