La 16 ani vrea sa plece

Am o prietena care are o fetita de 16 ani. Intr-o zi, cand se certau, fetita ei i-a spus ca vrea sa fuga de acasa. De atunci prietena mea e disperata, nu stie ce sa mai faca sa fie totul bine.

Intrebarea mea este: Daca va pleca de acasa, ii va putea face ceva, din punct de vedere legal, pentru a se intoarce acasa?

Multumesc mult!

potoleste-te

E bine ca intrebi daca se poate dace ceva legal,dar de ce vrea sa plece nu conteaza?Mai bine rezolva problema decat sa o caute cu politia dupa.

ce ai femeie?! lasa-ti copila in pace si nu o teroriza! tu nu vezi cate sinucideri sunt printre minori? Invata sa-i fii prietena. daca acuma rupi relatia cu ea, n-o mai repari niciodata! veci!!!

acelasi topic mami esti balbaita?

neintelere dintre voi e o problema,daca unui coplil nu stii sai vorbesti sau sa acorzi intimitate,acesta nu va dori sa se mai deschida FATZA DE TINE,UNEORI GANDIREA SI COMTRARELE POAT PROVOCA ASTFEL DE REACTI,VORBESTE PE UN TON CALM SI LASA SA SE DECHIDA SINGURA NU O FORTA SATI SPUNA TOT CE FACE,,,SPER CA TEA AJUTAT..:*

De la: kudika315807, la data 2010-08-21 21:12:12Am o prietena care are o fetita de 16 ani. Intr-o zi, cand se certau, fetita ei i-a spus ca vrea sa fuga de acasa. De atunci prietena mea e disperata, nu stie ce sa mai faca sa fie totul bine.

Intrebarea mea este: Daca va pleca de acasa, ii va putea face ceva, din punct de vedere legal, pentru a se intoarce acasa?

Multumesc mult!

1. La 16 ani nu mai e " fetita" .
2. fiecare a avut la adolescenta scandaluri cu parintii pe diferite teme si cel puitn o data a avut ideea ca vrea sa plece de acasa ( marturisita sau nu ).
3. daca parintii se arata speriati in fata " amenintarii" ca va pleca de acasa si ii permit orice sau cedeaza , adolescentul "castiga" si stie ca ii poate manipula usor si va tranti fraza asta de cate ori vrea ceva. Cel mai simplu ar fi sa i se arunce cu nepasare : daca nu-ti mai place la noi, asteapta pana la 18 ani si esti libera sa pleci unde vrei , ca nu te tinem cu forta, dar daca pleci acum de acasa, esti minora si te aducem inapoi cu politia iar persoana la care te duci sa stai va intra la puscarie".

4. in caz ca fuge de acasa , parintii o pot declara disparuta la politie ( dupa un termen anume) si persoana care o convinge sa fuga sau o gazduieste poate fi acuzata de rapire de minori ( sau parintii macar sa o anunte pe fata de treaba asta ca sa se linisteasca; ceva in genul .. .. " inainte sa fii viteaza si sa anunti ca pleci de acasa, te-as ruga sa fii si inteligenta si sa te gandesti logic , unde crezi ca o sa te duci ???? ca niciunul din prietenii tai nu vor accepta sa te tina la ei acasa ca sa nu-si creeze probleme cu tine ; daca politia te gaseste in casa unuia din prieteni, ei vor avea probleme si nimeni nu-si ia responsabilitatea asta pentru tine, oricat de mare prieten ti-ar fi" .


pt parinti : puneti problema calm,logic si rational, si nu mai tremuati de frica ca " a zis ca pleaca de acasa.. vai domle ..ce o sa fac acuma .. trebuie sa -i fac toate mofturile ca etc....ati traiti mai mult si nu va "prosteste" un adolescent de 16 ani care nici nu stie ce vrea si pe ce lume traieste.

Multa bafta!

Sfatul meu este un consult la psiholog atat pentru mama cat si pentru copil. Este o problema care nu trebuie amanata. Este mai important sa rezolvi problema, acum, decat sa astepti consumarea ei si sa te intrebi cum sa o aduci acasa. Nu e, oare, mai bine sa nu se ajunga la aceasta situatie?

Vaii ce rebela eram si eu la 16 ani
Adevarul este ca nu te nasti parinte si meseria asta e cea mai grea din lume. Este foarte greu sa dai un sfat in astfel de cazuri pentru ca adolescentii, mai ales din ziua de azi, sunt foarte rebeli si nu asculta si nu le pasa de ce spun parintii.
Cea mai buna modalitate, este cea pe care a adoptat-o mama mea cand aveam eu 16 ani, este sa te imprietenesti cu copilul, sa incerci sa nu mai fii numai parinte in ochii lui pentru cativa ani.
Asta e doar o parere, nu am copii si chiar nu stiu cum m-as comporta eu in astefel de situatii

Eu cred ca si fata si mama sunt de vina.Fata ar trebui sa fie mai putin rebela si mama mai intelegatoare.Ar fi bine sa poarte inca o dicutie pe un ton calm si sa nu se enerveze nici una dintre ele.Mama ar trebui sa o trezeasca din fantezia asta cu fugitul de acasa si sa se gandeasca mai bine.Daca fuge de acasa, unde se duce?LA prieteni?Da probabil ca o so tina cateva zile si dupa aceea va trebuii sa plece.Asa ca ii mai ramane o optiune. Sa traiasaca in chiriesau in boscheti si sa se angajeze(daca o angajeaza cineva)sau sa se apuce de cersit.Dupa asta va vedea ce grea e viata! Plus ca este minora si parintii o sa poata sa puna politia pe urmele ei.Iar ficei ii recomand sa nu mai fie asa de rebela ca mama ei ii vrea doar binele si poate nu-si da ea seama acuma, dar va vedea ea cand va avea copiice greu e sa fii mama.

De la: cutn, la data 2010-08-31 19:13:08neintelere dintre voi e o problema,daca unui coplil nu stii sai vorbesti sau sa acorzi intimitate,acesta nu va dori sa se mai deschida FATZA DE TINE,UNEORI GANDIREA SI COMTRARELE POAT PROVOCA ASTFEL DE REACTI,VORBESTE PE UN TON CALM SI LASA SA SE DECHIDA SINGURA NU O FORTA SATI SPUNA TOT CE FACE,,,SPER CA TEA AJUTAT..:*

frate, dar a spus femiea clar ca e fiica unei prietene, ce facem? citim printre litere?

Vorbind in calitate de adolescenta, oricare dintre noi are la un momentdat ideea sau dorinta de a pleca de acasa. Am avut si eu certuri cu parintii si inca mai am, am vrut sa plec de acasa dar nu am facut-o. Acum depinde de fiecare copil in parte dar si de parinti.Depinde foarte tare de ce vrea ea sa plece de acasa, daca are un motiv intemeiat sau pur si simplu.Cand copilul pleaca de acasa crede ca dupa aceea poate face ce doreste, devine un santaj de genul "lasa-ma sa fac ce vreau ca sa nu plec de acasa". Mai bine ar incerca sa amelioreze certurile. Daca totusi i-a spus mamei sale ca vrea sa plece, inseamna ca nu este sigura de 'decizia ' ei si isi da seama, intr-o anumita masura, ca nu ar fi tocmai bine.

Din pacate am intalnit si eu recent o fata de 16 ani care chiar a plecat de acasa. Am judecat-o aspru pe ea si pe cei la care a plecat, i-am prezis un viitor sumbru si murdar, dar am cunoscut apoi si adevarata cauza a plecarii ei : ea nu are acces in casa parintilor ei pentru ca atunci cand ei pleaca de acasa, o scot in curte, ca pe caine, si usa casei se incuie. De fapt e in curtea aia un fel de bucatarie de vara. Dar daca o scapa la wc, trebuie sa faca la fel ca si cainele, ca nici buda nu e acolo in curtea aia, e in casa in care ea nu are voie, ca , vezi Doamne, face mizerie.
Nu am spus nici ca fata nu are mama, iar necesitatea alungarii ei din casa e nascocita de mastihoaie. Iar tatal face ce zice vitrega, i se pare ca e logic.
Si in tot timpul asta, fetei i se pun in carca multe lucruri grele, reale sau inchipuite.
A reusit vitrega sa faca ce a vrut ea, iar fata de 16 ani e judecata aspru. Dar cred ca oricare dintre voi ar pleca in conditiile astea

De la: judgingamy, la data 2010-09-03 10:13:33Din pacate am intalnit si eu recent o fata de 16 ani care chiar a plecat de acasa. Am judecat-o aspru pe ea si pe cei la care a plecat, i-am prezis un viitor sumbru si murdar, dar am cunoscut apoi si adevarata cauza a plecarii ei : ea nu are acces in casa parintilor ei pentru ca atunci cand ei pleaca de acasa, o scot in curte, ca pe caine, si usa casei se incuie. De fapt e in curtea aia un fel de bucatarie de vara. Dar daca o scapa la wc, trebuie sa faca la fel ca si cainele, ca nici buda nu e acolo in curtea aia, e in casa in care ea nu are voie, ca , vezi Doamne, face mizerie.
Nu am spus nici ca fata nu are mama, iar necesitatea alungarii ei din casa e nascocita de mastihoaie. Iar tatal face ce zice vitrega, i se pare ca e logic.
Si in tot timpul asta, fetei i se pun in carca multe lucruri grele, reale sau inchipuite.
A reusit vitrega sa faca ce a vrut ea, iar fata de 16 ani e judecata aspru. Dar cred ca oricare dintre voi ar pleca in conditiile astea

Asta e un caz extrem, de la marginea societatii...nu e cazul prezentat aici...

multe din adolescente se confrunta cu aceasta situatie,cearta cu parintii,pentru k fiecare are o altfel de mentalitate,si vad altfel viata,e bine sa fie o relatie deschisa intre parinti si copil.....si eu m-am aflat in aceeasi situatie,pt k mama imi interzicea multe chestii credeam k lumea se termina in acel moment insa am trecut cu bn..acum ma inteleg bn cu mama si am doar 17 ani......sper sa o tinem asa toata viata....


tin sai dau dreptate si fetei si mamei....pt k e normal k o mama sa fie protectoare si sa vrea ceva cat mai bun pt fiica(copii)ei,de altfen nu vrea ca copilul ei sa o ia pe o cale gresita,insa uneori mama devine extrem de exagerata,depinde de modelul din familia din care provine,depinde de multe lucruri,iar despre fata ce sa spun, e varsta cand iti vine sa faci cat mai multe nebunii, care ulterior vor fi regretate toata viata cu siguranta....nu stiu exact cum ar fi mai bine,sa o lase sa plece,sa nu o lase,probabil spune ca v-a pleca doar ca mama sa o lase mai libera,,,,ceea ce-mi spunea mie mama knd o amenintam k voi pleca era ,,DUTE,DAK AI UNDE,DAR NICAIERI NU V-A FI MAI BINE CA LA MINE,NIMENI NU TE AJUTA DEGEABA,TOTUL ARE PRET,,...........educatia se face din timp,din copilarie,nu atunci knd nu mai ai ce modela,cand totul este format,...greu sa fii mama....isi v-a da seama doar atunci cand v-a avea copii in ce ipostaza grea si-a pus mama....

Hmmmm!Mereu aceeashi problema.Cand eram de varsta fetei si eu am incercat de cateva ori sa-mi fac "bagajelul" si sa fug in lume , dar gandindu-ma in final la ce era mai bine pt mine am renuntat la idee.Totul depinde de comunicarea dintre parinti si adolescent cum au mai zis si alte persoane.Trebuie in primul rand ca mama sa o asculte pe fata si sa incerece sa inteleaga de ce ar recurge la aceasta varianta.Daca nu exista comunicare cam greu sa se ajunga la o intelegere.E greu pt un parinte sa treca prin asemenea momente,dar trebuie sa se gandeasca si la binele adolescentului.La 16 ani deja vrei sa fii independent sa nu-ti mai zica mama mereu ce e bine sa faci si ce nu.Crezi ca te poti descurca si singur, dar de fapt nu este asha de usor.De cele mai multe ori parintii nu au timp pt copiii lor programul lor constand in mersul la servici si activitatile de dupa.Odata ce ai un copil trebuie sa inveti in primul rand sa-i acorzi atentie pt a nu se simti neglijat.dar asta nu inseamna sa-i controlezi chiar fiecare mishcare.La 16 ani are si ea nevoie de putina intimitate,e varsta primelor iubiri,primelor emotii....Poate recurge la aceasta metoda fie pt ca se simte neglijata,fie pt ca i se ingradeste prea mult libertatea.Increcati inainte de a se ajunge la chestii de genul "politie" sa va intelegeti copilul si sa ii acordati putina libertate.Nu in exces caci s-ar putea sa o inteleaga gresit....atat cat este nevoie si nu uitati discutati cu copilul inainte de toate.Puneti-va in locul lui poate asha veti intelege ce se intampla cu el...la mama a functionat iar acum suntem foarte bune prietene.
MULTA BAFTA!!!

Cel mai verosimil raspuns e cel care incepe cu "La 16 ani nu mai e fetita"...
E un pic dur, dar e adevarat.Deasemeni ma alatur faptului ca nu trebuie sa se cedeze "santajului psihologic".Situatia trebuie sa o controlam noi adultii nu adolescentul.De cand lumea pubertatea e o perioada dificila pt adolescentii si parintii din toata lumea;insa si cea mai importanta etapa din viata viitorului adult-cand poate sa aleaga un drum sau altul.
Asa ca ori se controleaza aceasta situatie ori se renunta la avea linistea pe care ne-o dorim in legatura cu copilul nostru.
Bafta!

Hmm prima greseala e sa mai spui ca e fetita..gresesti la 16 ani e o domnisoara o femeie in devenire...si faptul ca a zis ca vrea sa plece de acasa e ceva normal in randul adolescentilor dar nu o va face daca parintii stiu sa comunice cu ea...o mama pt fata ei trebuie sa fie in primul rand prietena sa poata sa ii povesteasca orice fara sa o certe sau sa o condamne sa stie sa ii arate ca greseste prin vorbe bune si exemple http://www.kudika.ro/comunitate/forum/post_reply/43895.html# daca o vei certa ea nu va intelege niciodata si se va indeparta din ce in ce mai multhttp://www.kudika.ro/comunitate/forum/post_reply/43895.html# si cu siguranta nu vrei asta http://www.kudika.ro/comunitate/forum/post_reply/43895.html#
Asa ca ai grija gandeste-te bine cum a fost cand erai tu la varsta ei si parintii nu te intelegeau si mai gandeste-te cum ai fi daca ai trai adolescenta acum cand sunt atatea tentatii si lumea e mult mai rea ca atunci...si ai sa vezi ce greu ii e si ei http://www.kudika.ro/comunitate/forum/post_reply/43895.html#

De la: kudika052198, la data 2010-09-01 03:28:34

De la: kudika315807, la data 2010-08-21 21:12:12Am o prietena care are o fetita de 16 ani. Intr-o zi, cand se certau, fetita ei i-a spus ca vrea sa fuga de acasa. De atunci prietena mea e disperata, nu stie ce sa mai faca sa fie totul bine.

Intrebarea mea este: Daca va pleca de acasa, ii va putea face ceva, din punct de vedere legal, pentru a se intoarce acasa?

Multumesc mult!

1. La 16 ani nu mai e " fetita" .
2. fiecare a avut la adolescenta scandaluri cu parintii pe diferite teme si cel puitn o data a avut ideea ca vrea sa plece de acasa ( marturisita sau nu ).
3. daca parintii se arata speriati in fata " amenintarii" ca va pleca de acasa si ii permit orice sau cedeaza , adolescentul "castiga" si stie ca ii poate manipula usor si va tranti fraza asta de cate ori vrea ceva. Cel mai simplu ar fi sa i se arunce cu nepasare : daca nu-ti mai place la noi, asteapta pana la 18 ani si esti libera sa pleci unde vrei , ca nu te tinem cu forta, dar daca pleci acum de acasa, esti minora si te aducem inapoi cu politia iar persoana la care te duci sa stai va intra la puscarie".

4. in caz ca fuge de acasa , parintii o pot declara disparuta la politie ( dupa un termen anume) si persoana care o convinge sa fuga sau o gazduieste poate fi acuzata de rapire de minori ( sau parintii macar sa o anunte pe fata de treaba asta ca sa se linisteasca; ceva in genul .. .. " inainte sa fii viteaza si sa anunti ca pleci de acasa, te-as ruga sa fii si inteligenta si sa te gandesti logic , unde crezi ca o sa te duci ???? ca niciunul din prietenii tai nu vor accepta sa te tina la ei acasa ca sa nu-si creeze probleme cu tine ; daca politia te gaseste in casa unuia din prieteni, ei vor avea probleme si nimeni nu-si ia responsabilitatea asta pentru tine, oricat de mare prieten ti-ar fi" .


pt parinti : puneti problema calm,logic si rational, si nu mai tremuati de frica ca " a zis ca pleaca de acasa.. vai domle ..ce o sa fac acuma .. trebuie sa -i fac toate mofturile ca etc....ati traiti mai mult si nu va "prosteste" un adolescent de 16 ani care nici nu stie ce vrea si pe ce lume traieste.

Multa bafta!

cel mai corect raspuns pentru noi, si pentru toti adolescentii din ziua de astazi... care se cred neintelesi dar care nu comunica deloc problemele care le au cu parintii lor, le mai si raspund si fac scandal sa fie lasati in pace.. si tot ei sunt "cei cu probleme"... fiti viteji.. pe banii mamei sau ai tatalui.. si ce rezolvati..?

De la: scrattyvv, la data 2010-09-09 16:08:22

De la: kudika052198, la data 2010-09-01 03:28:34

De la: kudika315807, la data 2010-08-21 21:12:12Am o prietena care are o fetita de 16 ani. Intr-o zi, cand se certau, fetita ei i-a spus ca vrea sa fuga de acasa. De atunci prietena mea e disperata, nu stie ce sa mai faca sa fie totul bine.

Intrebarea mea este: Daca va pleca de acasa, ii va putea face ceva, din punct de vedere legal, pentru a se intoarce acasa?

Multumesc mult!

1. La 16 ani nu mai e " fetita" .
2. fiecare a avut la adolescenta scandaluri cu parintii pe diferite teme si cel puitn o data a avut ideea ca vrea sa plece de acasa ( marturisita sau nu ).
3. daca parintii se arata speriati in fata " amenintarii" ca va pleca de acasa si ii permit orice sau cedeaza , adolescentul "castiga" si stie ca ii poate manipula usor si va tranti fraza asta de cate ori vrea ceva. Cel mai simplu ar fi sa i se arunce cu nepasare : daca nu-ti mai place la noi, asteapta pana la 18 ani si esti libera sa pleci unde vrei , ca nu te tinem cu forta, dar daca pleci acum de acasa, esti minora si te aducem inapoi cu politia iar persoana la care te duci sa stai va intra la puscarie".

4. in caz ca fuge de acasa , parintii o pot declara disparuta la politie ( dupa un termen anume) si persoana care o convinge sa fuga sau o gazduieste poate fi acuzata de rapire de minori ( sau parintii macar sa o anunte pe fata de treaba asta ca sa se linisteasca; ceva in genul .. .. " inainte sa fii viteaza si sa anunti ca pleci de acasa, te-as ruga sa fii si inteligenta si sa te gandesti logic , unde crezi ca o sa te duci ???? ca niciunul din prietenii tai nu vor accepta sa te tina la ei acasa ca sa nu-si creeze probleme cu tine ; daca politia te gaseste in casa unuia din prieteni, ei vor avea probleme si nimeni nu-si ia responsabilitatea asta pentru tine, oricat de mare prieten ti-ar fi" .


pt parinti : puneti problema calm,logic si rational, si nu mai tremuati de frica ca " a zis ca pleaca de acasa.. vai domle ..ce o sa fac acuma .. trebuie sa -i fac toate mofturile ca etc....ati traiti mai mult si nu va "prosteste" un adolescent de 16 ani care nici nu stie ce vrea si pe ce lume traieste.

Multa bafta!

cel mai corect raspuns pentru noi, si pentru toti adolescentii din ziua de astazi... care se cred neintelesi dar care nu comunica deloc problemele care le au cu parintii lor, le mai si raspund si fac scandal sa fie lasati in pace.. si tot ei sunt "cei cu probleme"... fiti viteji.. pe banii mamei sau ai tatalui.. si ce rezolvati..?

parintii uita sau nu stiu ca mormolocii manipuleaza parintii inainte sa se nasca

Mi se par comice cazurile astea... (a se intelege ca nu ma refer la copii chinuiti si maltratati). Am fost si eu adolescenta si abia asteptam sa plec de acasa sa "fac ce vreu", sa nu mai dau explicatii etc etc... Am avut certuri cu ai mei ca orice alt copil. Nu m-au tinut in puf ai mei, nu mi-au facut toate mofturile, iar cand saream calul mama imi spunea "nu-ti convine? fa-ti bagajul, si pleaca in lume. Dar nu te mai intorci inapoi daca ai plecat! Si vezi ca viata nu-i asa de roz cum ti-o inchipui tu!" Ma calmam, meditam si-mi dadeam seama ce prostii puteam sa spun. Realizam ca imi e imposibil sa ma descurc singura la varsta aceea, mai ales ca stiam ca nu am unde sa ma mai intorc daca imi e greu (cel putin asa credeam atunci...niciodata mama nu mi-ar fi inchis usa-n nas). A stiut sa puna problema, mi-a vorbit ca unui om matur, si oricat de "cocos" ma credeam, ma facea sa realizez ca-s inca un pui pufos si slab. Si am trecut si de acea varsta... Mi-am dat seama ca oricat de mult spuneam ca nu ma intelege nimeni, defapt nu ma intelegeam eu pe mine... Descopeream lumea, ma transformam din copil in femeie... Acum mi se par normale starile mele de atunci..confuzie, tristete, visare etc... Am intrat la facultate, am plecat de acasa. Am terminat-o si tot plecata am ramas... Si nu e atat de usor cum e a spune "Plec!"
In ziua de azi mai mult decat schimbarile psihice si fizice din viata unui adolescent, e trendul, spiritul de turma cum ii spun eu. E la moda sa te certi cu parintii, e la moda sa pleci de acasa, e la moda sate droghezi, sa fumezi etc... Nici macar nu-si mai dau seama ca nu sunt deciziile lor... Fac unele lucruri pentru ca asa fac toti... Deci, dupa cum spuneam, e comic si tragic in acelasi timp... Si cred ca tine de parinti sa schimbe ceva... Parintele trebuie sa reprezinte o autoritate.Nu impinsa la extrem, dar trebuie sa existe... Copilul trebuie sa stie ca daca a spus parintele NU pai e nu. (iar parintii cand spun nu pai nu sa ramana oricat circ ar face copilul). Parintele trebuie sa poarte discutii si sa incerce sa vada o problema prin ochii copilulului. Asadar ii poate explica logic anumite situatii, il poate face sa intelega. Eu una nu concep "nu ma inteleg cu el sau cu ea" Parintele e om matur, cu psihicul maturizat, de aceea ar trebui sa stie cum sa-l conduca pe tanar...
Ar fi multe de zis la acest capitol... Extrem de multe, dar nu as vrea sa plictisesc... Atat as mai vrea sa adaug: Trezirea mea la realitate a avut loc la 15 ani, dupa lungi certuri si discutii cu mama, discutii care ne-au obosit pe amandoua. Ca sa ma faca sa inteleg o particica macar din ceea ce imi spunea ea si eu nu voiam sa inteleg nici in ruptul capului, mi-a dat sa citesc o carte "PROTOCOALELE DE LA TORONTO" a lui Serge Monaste. A fost ca un dus rece pentru mine, mi s-a parut ca mi s-a ridicat un val de pe ochi. Si acum, la 25 de ani, ma uit in jurul meu si vad cata dreptate avea ea atunci, si cata dreptate avea Serge Monaste in cartea lui...
O zi buna tuturor si sper ca tinerii care citesc acest post sa inteleaga ce am vrut sa spun.

Astazi iti vorbeste femeia, care atunci cand avea 16 ani a plecat de acasa, si-a luat inima in dinti si lumea in piept. Nici acasa la mine nu era bine, insa am incercat sa-mi transform parintii in aliati. Ei nu au reusit niciodata sa ma tina in frau, sa ma controleze, de aceea erau tot timpul certuri ( mai ales cu mama, pentru ca tatal meu a fost ca si inexistent in viata mea pana la varsta de 20 de ani, desi locuiam impreuna sub acelasi acoperis), iar intimitatea mea, practic nu exista. Fiind din provincie, i-am convins pe parintii mei, ca cel mai bine ar fi sa ma mut la Bucuresti, singura, ca sunt destul de mare si ca ma pot descurca. Spre surprinderea mea, au fost de acord. Ajunsa in Bucuresti, m-am trezit singura in Gara de Nord. Nu cunosteam orasul, dar am reusit sa ajung la niste prieteni, care m-au gazduit pana mi-am gasit unde sa ma mut cu chirie ( intelegerea cu ai mei, era, ca ei trebuiau sa-mi subventioneze mie pana la terminarea facultatii 100 de euro pe luna, chiria garsonierei). Dupa ce am gasit o garsoniera, care arata groanic, de aceea era si la 100 de euro, am curatat-o si m-am mutat in ea. Cluburile, distractiile si prieteniile au rezistat exact 3 luni, pentru ca eu trebuia sa si muncesc pentru a manca si in acelasi timp imi dadeam seama cat de voatile erau aceste distractii si cat de naivi erau tinerii care incercau sa epateze, tocmai din dorinta de a ascunde frustrarile innascute din cauza parintilor. Apoi m-am inscris la liceu, unde ma certam cu profesorii care imi spuneau sa-mi iau un tutore, etc. Cu pumnul in masa, plimbata din liceu in liceu ( nu-mi placea ca nu se facea carte, cu toate ca eram in licee de prestigiu din Bucuresti), cu ochii obositi de munca dupa scoala, am reusit sa termin liceul cu note foarte mari si cu admiratia sincera a celor din jur. Acum am 22 de ani si sunt mult mai matura decat multi tineri de varsta mea. Am reusit sa termin si facultatea si sa ma incojor de oameni, care culmea, acceptam de la ei, ceea ce de la parintii mei nu acceptam. Adica, sa ma invete din experienta lor. Astazi parintii mei sunt cei mai de pret oameni de pe lume si am invatat ca numai ei imi vor binele si ca ma iubesc neconditionat. Am reusit sa-mi apropii tatal. Aveam 20 de ani cand m-a mangaiat pentru prima oara, iar acum il vad ca pe un zeu. Dar mai important decat orice, eu vad in fiecare barbat un tata si in fiecare femeie o mama. Fiind psiholog, si lucrand cu copii si parinti deopotriva incerc sa le transmit experienta mea si sa le explic, ca daca au venit la psiholog, asta nu inseamna ca problemele se rezolva. Copilul are nevoie sa stie cu tu esti acolo sa-l sprijini in ceea ce vrea sa faca, nu sa-l ingradesti. Vrea sa-ti demonstreze in sinea lui ca educatia care tu i-ai dat-o pana la acea varsta a contat si ca nu are de ce sa-ti fie frica. Mai mult de atat: Dragi parinti, lasati-va copii sa creasca si sa plece, sa-si urmeze cursul vietii si sa aiba experientele lor! Nu-i faceti dependeti de voi! Si daca i-ati facut ca sa va ingrijeasca la batranete, ei bine, aflati ca asta nu o sa se intample, decat daca ii veti lasa sa se convinga de natura voastra de parinte si va capata acel nespus respect pentru ca a-ti avut inceredere in ei!
Va doresc mult succes si va stau la dispozitie oricand pentru intrebari.

Cu respect,
D.C. - presedinte al unui ONG pentru copii abandonati

De la: kudika319568, la data 2010-09-11 09:37:11Astazi iti vorbeste femeia, care atunci cand avea 16 ani a plecat de acasa, si-a luat inima in dinti si lumea in piept. Nici acasa la mine nu era bine, insa am incercat sa-mi transform parintii in aliati. Ei nu au reusit niciodata sa ma tina in frau, sa ma controleze, de aceea erau tot timpul certuri ( mai ales cu mama, pentru ca tatal meu a fost ca si inexistent in viata mea pana la varsta de 20 de ani, desi locuiam impreuna sub acelasi acoperis), iar intimitatea mea, practic nu exista. Fiind din provincie, i-am convins pe parintii mei, ca cel mai bine ar fi sa ma mut la Bucuresti, singura, ca sunt destul de mare si ca ma pot descurca. Spre surprinderea mea, au fost de acord. Ajunsa in Bucuresti, m-am trezit singura in Gara de Nord. Nu cunosteam orasul, dar am reusit sa ajung la niste prieteni, care m-au gazduit pana mi-am gasit unde sa ma mut cu chirie ( intelegerea cu ai mei, era, ca ei trebuiau sa-mi subventioneze mie pana la terminarea facultatii 100 de euro pe luna, chiria garsonierei). Dupa ce am gasit o garsoniera, care arata groanic, de aceea era si la 100 de euro, am curatat-o si m-am mutat in ea. Cluburile, distractiile si prieteniile au rezistat exact 3 luni, pentru ca eu trebuia sa si muncesc pentru a manca si in acelasi timp imi dadeam seama cat de voatile erau aceste distractii si cat de naivi erau tinerii care incercau sa epateze, tocmai din dorinta de a ascunde frustrarile innascute din cauza parintilor. Apoi m-am inscris la liceu, unde ma certam cu profesorii care imi spuneau sa-mi iau un tutore, etc. Cu pumnul in masa, plimbata din liceu in liceu ( nu-mi placea ca nu se facea carte, cu toate ca eram in licee de prestigiu din Bucuresti), cu ochii obositi de munca dupa scoala, am reusit sa termin liceul cu note foarte mari si cu admiratia sincera a celor din jur. Acum am 22 de ani si sunt mult mai matura decat multi tineri de varsta mea. Am reusit sa termin si facultatea si sa ma incojor de oameni, care culmea, acceptam de la ei, ceea ce de la parintii mei nu acceptam. Adica, sa ma invete din experienta lor. Astazi parintii mei sunt cei mai de pret oameni de pe lume si am invatat ca numai ei imi vor binele si ca ma iubesc neconditionat. Am reusit sa-mi apropii tatal. Aveam 20 de ani cand m-a mangaiat pentru prima oara, iar acum il vad ca pe un zeu. Dar mai important decat orice, eu vad in fiecare barbat un tata si in fiecare femeie o mama. Fiind psiholog, si lucrand cu copii si parinti deopotriva incerc sa le transmit experienta mea si sa le explic, ca daca au venit la psiholog, asta nu inseamna ca problemele se rezolva. Copilul are nevoie sa stie cu tu esti acolo sa-l sprijini in ceea ce vrea sa faca, nu sa-l ingradesti. Vrea sa-ti demonstreze in sinea lui ca educatia care tu i-ai dat-o pana la acea varsta a contat si ca nu are de ce sa-ti fie frica. Mai mult de atat: Dragi parinti, lasati-va copii sa creasca si sa plece, sa-si urmeze cursul vietii si sa aiba experientele lor! Nu-i faceti dependeti de voi! Si daca i-ati facut ca sa va ingrijeasca la batranete, ei bine, aflati ca asta nu o sa se intample, decat daca ii veti lasa sa se convinga de natura voastra de parinte si va capata acel nespus respect pentru ca a-ti avut inceredere in ei!
Va doresc mult succes si va stau la dispozitie oricand pentru intrebari.

Cu respect,
D.C. - presedinte al unui ONG pentru copii abandonati

mincinoasa mika cu ongul tau,,asta ti sa intamplat tie sau personajului din povestea ta ,,nu inseamna ca este valabil pentru oricine

Vrei sa faci bani dar nu-ti place sa umbli la interviuri si sa dai de sefi uraciosi? Vrei sa fii liber in graficul de munca, dar sa ai un salariu stabil si bun? Vrei sa stai acasa si sa lucrezi si asta sa nu iti afecteze veniturile? Atunci ai nevoie de lucrul pe care eu ti-l ofer. Nici un fel de inselatorie, sponsorizare de inceput, sau taxa de start in afaceri...Pentru doar 3-4 ore de lucru pe zi poti castiga 75-100$ pe saptamana si mai mult daca lucrezi mai mult. Ce iti trebuie? Internet si calculator conectat la retea si un minim de cunostinte in accesari de site-uri on-line...restul, depinde doar de tine si de cat de multa staruinta iti dai. Lucrul e mai mult legat cu casuta de e-mail. Pentru informatii suplimentare, trimite-ti un e-mail cu subiectul "LUCRU" pe adresa de e-mail mszhapa@gmail.com .Nu uitati sa scrieti la subiect cuvantul "LUCRU" sau “Vrei sa castigi un salariu minim in cateva zile? Aceasta este sansa ta. Iti ofer sansa sa castigi sume substantiale de bani din confortul casei tale. Tot ce trebuie sa faci este sa trimiti mail-uri petrecandu-ti 2 -3 ore pe zi in fata calculatorului. cu cat muncesti mai mult cu atat castigul va fi mai mare. 100-300$/ SAPTAMANA. pt detalii trimite un e-mail cu textul job la adresa mszhapa@gmail.com

Gogosi...

OFFF....DELICATA SITUATIE....O SA-TI SPUN CUM AS PROCEDA EU ..NU SUNT PSIHOLOG NICI NUSH EXACT CE ARE FATA DAR POATE ITI DAU PUTIN DE GANDIT...E CLAR CA FATA E STRESATA DIN DIVERSE MOTIVE...POATE E STRESATA DE MAMICA ACASA ,IMPINSA DE LA SPATE SA FACA ANUMITE CHESTII PE CARE NU VREA SA LE FACA,POATE II PLACE DE CINEVA ..ACEL CINEVA NU O PLACE SI IN FELUL ASTA ESTE MAI IRASCIBILA..POT FI O MULTIME DE CHESTII LA MIJLOC...IN CAZUL IN CARE NU INVATA BINE ESTE CLAR K NU O INTERESEAZA SCOALA SI ORICE SPUME AR FACE MAMICA EA NU O SA INVETE MAI BINE PENTRU CA SE SIMTE OBLIGATA. IN CAZUL ASTA TREBUIE MOTIVATA GEN " TE LAS SA MERGI ACOLO, ITI DAU BANI DACA VAD CA ITI DAI PUTIN INTERESUL- EU ITI DAU DAR TREBUIE SA PRIMESC SI EU CEVA IN SCHIMB" ATENTIE SA NU SE SIMTA SANTAJATA. COPII DIN ZIUA DE AZI NU VOR SA FACA NIMIK DECI TREBUIE FORTATI INTR-UN FEL..DOAR NU POTI S STAI S TE UITI LA EI CUM ISI DISTRUG VIATA IAR CAND CRESC ITI REPROSEAZA " AR FI TREBUIT SA MA OBLIGI K NU STIAM CE E IN CAPUL MEU"....IN CAZUL IN CARE VREA CLUBURI DISTRACTII O LASA MAMA IN LIMITA BUNULUI SIMT PENTRU CA ALTFEL AJUNGE SA O URASCA ...BINENTELES TREBUIE SA VINA CU PRIETENII ACASA SA-I CUNOASCA SI MAMA, EVENTUAL ACEASTA SA DISCUTE SI CU PARINTII PRIETENILOR SA SE ASIGURE CA MERGE IN CUTARICA LOC. IN CONCLUZIE TREBUIE SUPRAVEGHEATA DISCRET, NU CU CRIZE NU CU CERTURI...SA VADA BUNAVOINTA DIN PARTEA PARINTILOR SI DC ARE PUTINA MINTE VA FI DE ACORD CU CONDITIILE RESPECTIVE PENTRU CA E SI IN AVANTAJUL EI...... BAFTA SI SA NE TI LA CURENT CU EVENIMENTELE ....

Sunt momente in viata adolescentilor can le vin idei de genul acesta,dar sunt cele mai proaste idei ce le pot rasari in creier.Pt ca nicaieri nu e mai bine ca acasa,asta e clar.dialogul dintre mama-fiica exista sau nu?unde nu este dialog nu poate fi intelegere.Eu am avut mama care nu dialoga cu mine si tot nu am fugit de acasa.Am doua fiice cu care am dialogat permanent si nici ele nu au fugit de acasa.Sunt probleme care intervin intre parinti si copii,fiecare cu situatii diferite deci din afara nu `pot veni sfaturi pt ca nu stim ce se intampla intre ele

trebuie sa existe o comunicare si intelegere din partea celor doua!

De la: kudika052198, la data 2010-09-01 03:28:34

De la: kudika315807, la data 2010-08-21 21:12:12Am o prietena care are o fetita de 16 ani. Intr-o zi, cand se certau, fetita ei i-a spus ca vrea sa fuga de acasa. De atunci prietena mea e disperata, nu stie ce sa mai faca sa fie totul bine.

Intrebarea mea este: Daca va pleca de acasa, ii va putea face ceva, din punct de vedere legal, pentru a se intoarce acasa?

Multumesc mult!

1. La 16 ani nu mai e " fetita" .
2. fiecare a avut la adolescenta scandaluri cu parintii pe diferite teme si cel puitn o data a avut ideea ca vrea sa plece de acasa ( marturisita sau nu ).
3. daca parintii se arata speriati in fata " amenintarii" ca va pleca de acasa si ii permit orice sau cedeaza , adolescentul "castiga" si stie ca ii poate manipula usor si va tranti fraza asta de cate ori vrea ceva. Cel mai simplu ar fi sa i se arunce cu nepasare : daca nu-ti mai place la noi, asteapta pana la 18 ani si esti libera sa pleci unde vrei , ca nu te tinem cu forta, dar daca pleci acum de acasa, esti minora si te aducem inapoi cu politia iar persoana la care te duci sa stai va intra la puscarie".

4. in caz ca fuge de acasa , parintii o pot declara disparuta la politie ( dupa un termen anume) si persoana care o convinge sa fuga sau o gazduieste poate fi acuzata de rapire de minori ( sau parintii macar sa o anunte pe fata de treaba asta ca sa se linisteasca; ceva in genul .. .. " inainte sa fii viteaza si sa anunti ca pleci de acasa, te-as ruga sa fii si inteligenta si sa te gandesti logic , unde crezi ca o sa te duci ???? ca niciunul din prietenii tai nu vor accepta sa te tina la ei acasa ca sa nu-si creeze probleme cu tine ; daca politia te gaseste in casa unuia din prieteni, ei vor avea probleme si nimeni nu-si ia responsabilitatea asta pentru tine, oricat de mare prieten ti-ar fi" .


pt parinti : puneti problema calm,logic si rational, si nu mai tremuati de frica ca " a zis ca pleaca de acasa.. vai domle ..ce o sa fac acuma .. trebuie sa -i fac toate mofturile ca etc....ati traiti mai mult si nu va "prosteste" un adolescent de 16 ani care nici nu stie ce vrea si pe ce lume traieste.

Multa bafta!

iti dau dreptate ... asta intr adevar e cel mai bun sfat

De la: kudika315807, la data 2010-08-21 21:12:12Am o prietena care are o fetita de 16 ani. Intr-o zi, cand se certau, fetita ei i-a spus ca vrea sa fuga de acasa. De atunci prietena mea e disperata, nu stie ce sa mai faca sa fie totul bine.

Intrebarea mea este: Daca va pleca de acasa, ii va putea face ceva, din punct de vedere legal, pentru a se intoarce acasa?

Multumesc mult!

Cum a crescut-o asa o are, nu cred ca exista vreo pilula magica care sa ii rezolve problemele din ultimii 16 ani. Unii chiar nu vad de ce isi fac copii, daca nu sunt in stare sa ii creasca. Partea trista e ca daca va fuge de acasa, sigur se va inhaita cu vreun retardat iar pana la 20 de ani va avea deja la randul ei 2-3 copii.