Scrisoare deschisa catre mama mea

Daca spuneam ceva neobisnuit si frumos sau de ajutor atunci cand eram mici, tu spuneai mereu “Pot sa primesc un biletel cu ce ati spus?”. Recent, mi-am dat seama ca, desi stim ca te iubim foarte mult… niciodata nu o spunem. “Te iubesc” a ajuns sa fie tradus prin “Ne vedem mai tarziu” sau “Vorbim mai tarziu”. De aceea, am decis sa iti scriu o scrisoare. M-am gandit ca acesta ar fi cel mai bun mod pentru a iti spune ce insemni tu pentru intreaga familie… Iata ca, in final, primesti biletelul mult dorit… dar e mai greu decat am crezut sa imi astern gandurile pe hartie.

Cum putem explica cat de mult insemni pentru noi? Si cum ai putea intelege cat de atasati suntem de tine? Ma uit la tine si toate realizarile pe care le-am facut pana acum par sa paleasca in fata ta. Ai luptat cu atat de multe probleme de-a lungul vietii tale si acum incepi sa te lupti cu o boala teribila… dar NU renunti. Nu mi-am imaginat niciodata ca vei renunta, desi sunt convinsa ca ti-ar placea sa o faci.

Ai fugit de acasa cand aveai noua ani din cauza batailor primite de la parintii tai… si ai trait pe strazi. Ai devenit puternica, nu te-ai lasat descurajata de absolut nimic si ai luptat pentru a supravietui. Muncesti de la varsta de 14 ani… ai ajutat foarte multi oameni, chiar si persoane necunoscute, desi nu aveai niciun ban in buzunar in momentele respective… multi dintre acei oameni au ramas prietenii tai pe viata.

Ai reusit sa ajungi medic si numai tu stii cat ai muncit pentru a iti indeplini visul. Ai vindecat ranile celor loviti si ai readus vointa celor pierduti. Ti-a placut sa vorbesti cu lumea… ti-a placut sa vorbesti cu noi.

Inca imi amintesc cat de multa atentie ne acordai si, chiar daca erai obosita, tot gaseai timp pentru a sta alaturi de noi. Aceasta este o dovada de mama devotata si loiala. Ai muncit mult pentru a ajunge unde esti si sunt mandra de tine.

Ai facut tot posibilul pentru ca noua sa nu ne lipseasca absolut nimic… ne-ai oferit posibilitatea de a ne bucura de o viata libera si ne-ai invatat sa fim noi insine. Esti o inspiratie pentru cresterea propriilor mei copii. Sufletul tau este plin de bunatate si iubire.

Din pacate, abia acum reusesc si eu sa inteleg cat de dificil este sa fii mama… cat de obositoare a fost viata ta. Imi pare rau ca am crescut atat de repede si nu am stiut sa iti intind o mana de ajutor atunci cand aveai nevoie. Pot doar sa sper ca timpul pe care il petrecem impreuna ma poate ajuta sa ma revansez pentru toate momentele in care nu ti-am fost alaturi.

Chiar si momentul in care a murit tata… l-ai depasit tot singura. Noi eram prea mici pentru a realiza ce se intampla. Iar in acel moment tu ne-ai devenit si mama, si tata. Nu ti-ai mai refacut niciodata viata si pentru asta ma simt vinovata… si ii invinovatesc si pe fratii mei. Esti singura de mai bine de 30 de ani; aveai dreptul la o alta iubire, aveai dreptul sa o iei de la capat si, cel mai important, aveai nevoie de o persoana care sa iti fie sprijin… insa nu ai facut-o deoarece ti-a fost teama ca noi sa nu avem de suferit si sa nu fim acceptati.

Imi cer scuze pentru tot. Nu exista o mama mai buna si ma simt incredibil de norocoasa pentru ca am reusit sa te tin aproape.

M-ai sustinut intotdeauna si rareori m-ai criticat… insa critica aia, chiar daca a durut, m-a ajutat sa cresc si sa imi doresc mai mult de la viata. Tu m-ai invatat importanta familiei si pentru asta iti multumesc.
Esti persoana care mi-a dat aripi atunci cand nu mai puteam zbura. Ti-ai petrecut intreaga viata avand grija de noi si suntem binecuvantati pentru ca esti mama noastra.

Toti te iubim… dar nimeni nu te va iubi asa cum te iubeste familia ta.

foto prima pagina: maini femeie batrana, Shutterstock

---