Kudika
8 Ianuarie 2015

Scrisoare deschisa catre toate femeile: Sa nu faceti niciodata ca mine!

Cred ca dragostea adevarata trebuie sa astepte, asa ca fac un angajament fata de Dumnezeu, de mine, de familia mea, de viitorul meu partener si de viitorii mei copii ca voi fi abstinenta sexual pana in ziua in care voi fi casatorita de un preot. De asemenea promit ca nu voi avea ganduri sexuale, voi interzice atingerile sexuale, pornografia si alte actiuni care duc la excitare sexuala.

6 lucruri pe care le vor femeile de la o relatie

La varsta de 10 ani mi-am luat un angajament la biserica, alaturi de alte cateva fete, ca o sa raman virgina pana la casatorie. Da, ai citit bine – aveam doar 10 ani.

Sa aruncam o privire in trecut si sa vedem cum eram eu la 10 ani: eram in clasa a patra. Ma jucam cu papusile Barbie si aveam partide de ceai cu prieteni imaginari. Ma prefaceam ca sunt sirena de fiecare data cand faceam baie. Inca eram in stadiul in care baietii mi se pareau scarbosi. Menstruatia mi-a venit abia peste 4 ani. Si, cel mai important, nu aveam nicio idee despre sex.

Biserica m-a invatat ca sexul este doar pentru oamenii casatoriti. Sexul extramarital este pacatos si murdar si as fi mers in iad daca as fi facut asa ceva. Asta am invatat ca fetita; aveam o responsabilitate pentru viitorul meu sot sa raman pura pentru el. Cel mai probabil, el ar fi pacatuit, insa eu, ca o crestina ce sunt, l-as fi iertat (pentru ca asa zice Biblia). As fi trecut peste aceste probleme si m-as fi dedicat pe deplin lui, trup si suflet.

Odata casatorita, era de datoria mea sa indeplinesc dorintele sexuale ale sotului meu. Mi s-a spus de nenumarate ori (am pierdut sirul) ca daca raman virgina, casatoria mea va fi binecuvantata de Dumnezeu, iar daca nu – casnicia mea va arde in flacarile iadului!

Am crezut toate minciunile care mi-au fost indesate pe gat. Eram mica, iar cei care imi spuneau asta erau oameni in care eu aveam mare incredere. Toata lumea stia ca am depus acel juramant. Parintii mei erau atat de mandri de mine pentru ca luasem o decizie atat de importanta. Adunarea Bisericii ma felicita la fiecare slujba de duminica.

Pentru mai mult de un deceniu, mi-am purtat virginitatea precum o insigna de onoare. Biserica ma incuraja sa fac acest lucru, spunand ca marturia mea putea inspira si alte fete tinere, facandu-le sa urmeze acest exemplu. In cazul in care vreodata se ajungea la acest subiect, eram fericit sa spun ca mi-am luat un angajament “de puritate”.

Cand l-am intalnit pe iubitul meu (acum devenit sotul meu), i-am spus imediat (taindu-i macaroana) ca eu ma pastrez pentru noaptea nuntii; a fost de acord cu asta pentru ca era vorba despre corpul meu.
Am fost impreuna timp de sase ani inainte de a ne casatori. De fiecare data cand faceam ceva cu tenta sexuala, ma coplesea vinovatia. Ma intrebam care este linia pe care nu trebuie sa o traversez… era permis sa imi atinga sanii? Era pacat daca il vedeam gol? Nu stiam unde sa ma opresc si mi-era teama ca mariajul meu sa nu se duca pe apa sambetei, iar eu sa ard in flacarile iadului dintr-o prostie.
Un amestec ciudat de mandrie, frica si vinovatie ma ajuta sa imi tin promisinea… si am tinut-o pana cand m-am casatorit.

In saptamanile inainte de nunta noastra, am fost de foarte multe ori felicitata pentru curajul de a fi diferita. Comentariile variau de la o persoana la alta: Cum ai reusit asa ceva? Bine ai facut, oricum este dezgustator. Sunt convins ca vei avea o noapte a nuntii foarte ocupata.

Am lasat sa fiu pusa pe un piedestal, o mascota virgina a crestinilor.

Mi-am pierdut virginitatea in noaptea nuntii mele, cu sotul meu – asa cum am promis cand aveam 10 ani. Am stat in baia de hotel timp de zeci de minute, purtand lenjerie alba si gandindu-ma “Am facut asta. Nu pot sa cred. Sunt o persoana buna. Viata mea va fi minunata!” Nu era niciun cor de ingeri care sa imi cante Aleluia si nici o lumina stralucitoare din cer care sa se pogoare asupra mea. Eram doar eu si sotul meu, intr-o camera intunecata, incercand sa o rezolvam cu un prezervativ de duzina si o sticla de lubrifiant.

Sexul doare. Am stiut asta… toata lumea mi-a spus ca prima data este incomod. Ceea ce nu mi s-a spus a fost faptul ca imediat dupa sex, ma voi intoarce in baia aia rece, plangand cu suspine din motive pe care nici nu le puteam intelege. Nu mi-au spus nici ca in luna de miere voi plange din nou – pentru ca sexul mi se parea murdar, rau si pacatos chiar si acum cand eram casatorita si totul trebuia sa fie in regula.

Cand am ajuns acasa, nu am putut privi pe nimeni in ochi. Toata lumea stia ca nu mai sunt virgina. Parintii mei, oamenii de la biserica, prietenii mei, colegii mei… toti stiau ca am pacatuit. Nu mai eram deosebita. Virginitatea devenise o parte esentiala a personalitatii mele, iar fara ea nu mai stiam cine sunt.

Nu mi-a fost bine. Am evitat sa ma dezbrac complet in fata sotului meu. Am incercat sa nu il sarut prea des pentru a nu il porni. Imi era teama sa merg la culcare…. Poate ca voia sa faca sex DIN NOU.
Cand voia, ma resemnam si il lasam sa isi faca treaba. Tot ce ma interesa era ca el sa fie fericit. Il iubeam nespus de mult si eram invatata ca datoria mea de sotie era sa ii indeplinesc nevoile. Dar uram sexul. Uneori adormeam plangand pentru ca imi doream sa imi placa si pentru ca nu mi se parea corect. Facusem totul ca la carte. Mi-am luat angajamentul acela si am ramas fidela fata de Dumnezeu si fata de el. Unde era casnicia aia frumoasa si binecuvantata asa cum mi se promisese?

Primii doi ani ai relatiei mele conjugale au fost un adevarat infern pentru mine. Imi doream sa nu mai fac sex niciodata… dar tot o faceam. Pana intr-o zi, cand am avut curajul de a ii spune sotului meu totul. El a fost oripilat de faptul ca il lasam sa ma atinga atunci cand eu nu voiam. M-a facut sa II PROMIT ca nu voi mai face asa ceva niciodata. Ne-am oprit din facut sex. M-a incurajat sa vad un terapeut si am facut-o. Acesta a fost primul meu pas pe un drum lung de vindecare.

O fetita de 10 ani vrea sa creada in basme. Isi ia acest angajament si Dumnezeu o va iubi atat de mult incat nu o va parasi niciodata. Daca astepti si faci sex dupa casatorie, Dumnezeu va avea grija de tine, iar casnicia ta va fi una fericita. Asteptarea nu mi-a dat o relatie fericita. In schimb, mi-a controlat identitatea mai bine de 10 ani, m-a aruncat direct pe scaunul de terabia si a ingropat un strain in propria mea piele. Mi-era rusine de corpul meu si de sexualitatea mea. Sexul era o experienta demoralizatoare.
Nu mai merg la biserica si nici nu mai sunt religioasa. Am inceput sa ma vindec si am realizat ca nu aveam cum sa fiu si sexuala, si bisericoasa. Am ales sexul. Fiecare zi este o lupta pentru mine sa ii amintesc corpului meu ca el imi apartine. Mi-am dat copilaria pe mana bisericii. In mod constant trebuie sa imi aduc aminte de angajamentul pe care l-am facut la doar 10 ani – sunt nesigura de propria persoana. Cand fac sex cu sotul meu trebuie sa ma asigur ca este o nevoie sexuala si nu pentru ca asta imi doresc eu.

Acum sunt convinsa ca intregul concept despre virginitate este folosit pentru a controla sexualitatea feminina. Daca as putea sa dau timpul inapoi, nu as mai astepta. As fi facut sex cu prietenul meu de atunci (sotul meu de acum) si nu as merge in iad pentru asta. Ne-am fi casatorit la o varsta mai adecvata si mi-as fi pastrat sexualitatea.

Din pacate, nu pot sa ma intorc in trecut, insa pot sa va spun greselile mele – o incununare a experientelor mele. Daca doriti sa asteptati pentru a face sex dupa casatorie, asigurati-va ca voi sunteti cele care vreti asta. Este vorba despre corpul vostru, el va apartine VOUA, nu bisericii!

Articol aparut in xoJane si preluat de thoughtcatalog

foto prima pagina: cuplu proaspat casatorit, Shutterstock

Scrisoare deschisa catre mine insami: 10 lucruri importante. Sa nu le uiti, te rog, in vremurile grele!

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: