Aceasta mamica a fost tratata groaznic de o casiera. Raspunsul ei? GENIAL!

O femeie a mers la casiera pentru a plati o taxa pentru a isi ridica noul permis de conducere. A fost intrebata care este ocupatia ei. A ezitat pentru o secunda, nestiind ce sa spuna.

“Ce vreau sa spun este… aveti un loc de munca sau sunteti casnica?” – a intrebat casiera.

“Bineinteles ca am un job.” – a spus femeia. “Sunt MAMA.”

“Imi pare rau, dar nu stiam ca fiind mama este un loc de munca. In schimb, avem optiunea de a trece casnica.” – a adaugat casiera cu un zambet fortat.

Am uitat toata aceasta poveste pe care mi-a spus-o o prietena pana intr-o zi, cand m-am gasit in aceeasi situatie – am fost nevoita sa imi schimb permisul de conducere.

Femeia casiera era foarte aranjata, parea o femeie de afaceri, sigura pe ea si extrem de eficienta.

“Care este ocupatia dumneavoastra?” – m-a intrebat.

Chiar in acel moment mi-a venit o idee incredibila. Asa ca am spus:

“Sunt asociat de cercetare in domeniul dezvoltarii copilului si a relatiilor umane.”

Casiera a ramas masca, a cascat ochii la mine, parand ca nu intelege despre ce vorbesc. Am repetat usor fiecare cuvant, incercand sa fiu cat mai sigura pe mine. Apoi m-am uitat uimita cum tot ce spun eu este scris la sectiunea “OCUPATIE”.

“Pot sa va intreb… ce faceti mai exact? “ – m-a intrebat femeia.

Foarte calma, fara nicio teama in voce, m-am auzit raspunzand: “Sunt intr-un proiect continuu de dezvoltare (care mama nu este?) in laborator si pe teren (in mod normal as fi spus in casa si la locurile de joaca). Lucrez alaturi de asistentii mei (adica toti copiii mei) si deja am primit laude pentru munca pe care o depun (fiicele mele mi-au spus de dimineata cat de mult ma iubesc). Bineinteles, slujba este una dintre cele mai dificile din lume (exista mama care sa nu fie de acord cu asta?) si am zile in care lucrez si 14 ore pe zi (mai bine zis 24 din 24). Insa de fiecare data fac altceva si nu am cum sa ma plictisesc, iar recompensele vin mai degraba din fapte si nu din acte financiare.”

M-am uitat fix in ochii ei si mi-am dat seama ca este o urma de respect acolo.

In timp ce ieseam din masina si mergeam catre casa, am fost intampinata cu galagie de asistentii mei de laborator: 13, 7 si 3 ani. De sus se auzea noul nostru asistent (un bebe de sase luni), de la departamentul de copii, testand un nou model vocal. Atunci am simtit ca am reusit sa bat democratia la fund.

Mama… ce cariera glorioasa. Mai ales atunci cand este si un titlu pe usa de la intrare.

Sursa material: sunnyskyz.com

foto prima pagina: mama in bucatarie, Shutterstock