Acum doarme...

Păr hidratat, sănătos și ușor de pieptănat? Se poate!

Stau aici si lucrez la laptop... iar el doarme. Este mijlocul zilei si in sfarsit este liniste. Cu riscul de a suna ca o nebuna... am reusit! Am reusit sa il adorm si sa ma bucur si eu de putina liniste.

Daca mi-ai fi spus in urma cu sase saptamani ca as fi astazi aici, in tacerea casei mele, fara ajutorul altcuiva, fericita si cu pofta de munca... as fi ras de tine, spunandu-ti ca esti "o mincinoasa".

Acum sase saptamani am venit acasa de la spital cu un nou nascut... si lumea mea s-a intunecat. Nu este ceea ce te asteptai sa citesti, nu? Ei bine, nici eu nu ma asteptam sa am parte de asa ceva.

Am o mama incredibila, am prietene minunate si am o familie care ma sustine. Au facut o petrecere pentru mine, mi-au dat cadouri superbe si mi-au trimis flori cand am nascut, alaturi de cele mai bune urari. Totusi, cand am ajuns acasa cu bebelusul m-am intrebat de ce nimeni nu a mentionat si de partea intunecata.

A fost foarte dificil. In primele saptamani nu am dormit. Noptile erau lungi si intunecate. Cred ca am plans mai mult decat am plans intreaga mea viata in aceasta perioada. Acum pot sa inteleg cum de privarea de somn este folosita ca o metoda de tortura. Eram epuizata...

Cele mai dificile momente erau cele in care doar ce adormeam, iar tipetele lui ma trezeau imediat la realitate. Tresaream si fugeam la el pentru a incerca sa il linistesc. Uneori ii era foame. Alteori avea nevoie de mancare... mai erau si acele nopti in care nu puteam sa inteleg ce vrea si imi era imposibil sa il opresc din plans. Ma simteam ca esuam ca mama... nu eram capabila sa imi linistesc propriul copil.

Incepusem sa pun la indoiala totul. Nu voiam sa mai ghicesc nimic, voiam sa le stiu pe toate. Uneori era vorba despre lucruri importante, alteori erau nimicuri. Imi amintesc ca seara imi intrebam sotul ce vrea pentru micul dejun... ca eu sa nu mai fiu nevoita sa iau o decizie.

Plangeam tot timpul si ma simteam singura. Nimeni nu a vorbit despre aceasta parte urata, asa ca am presupus ca nimeni nu a experimentat-o. M-am gandit ca este un esec de-al meu si ca nu sunt buna ca mama. Ma intrebam non stop "Ce este in neregula cu mine?"

Ma inspaimantam de fiecare data cand cineva ma intreba cat de mult imi place noua mea viata. Cand eram intrebata ce fac imi era prea rusine sa recunosc ca ma simteam de parca ma duceam la fund.

Voiam ca cineva sa ma intrebe de cate ori am plans in ziua respectiva. Voiam ca cineva sa ma intrebe cat de trista eram. Voiam ca cineva sa ma intrebe cum puteam simti in acelasi timp o iubire atat de mare si o disperare profunda. Voiam ca cineva sa ma intrebe cat de singura ma simteam.

Pentru ca... daca cineva ma intreba aceste lucruri as fi stiut ca nu sunt doar eu cea care experimenteaza astfel de stari... mai erau si alte femei.

Asadar... daca esti pentru prima data mamica... vreau sa stii ca noptile nu vor fi pentru mult timp intunecate si lungi.. si ca bebelusul va dormi, in cele din urma. Vreau sa stii ca este normal ca atunci cand te uiti la copilul tau sa te intrebi daca iti va zambi vreodata. Te va iubi? La inceput nu exista nimic care sa te ajute sa iti regasesti curajul de a merge mai departe.

Vreau sa stii ca este ok sa iti invidiezi sotul, care pleaca de acasa 10 ore in fiecare zi si se duce la locul de munca, mananca pranzul cu ambele maini (la pranz!, nu mai tarziu), interactioneaza cu alti adulti si poarta haine curate.

Vreau sa stii ca este ok sa simti un sentiment de furie atunci cand copilul tau, care plange parca toata ziua, adoarme fix cu 20 de minute inainte ca sotul tau sa ajunga acasa de la munca (si este ok sa fii si mai furioasa atunci cand el se uita la bebelusul care doarme si spune ca este atat de linistit).

Vreau sa stii ca este ok sa te simti singura, sa tanjesti dupa interactiunea sociala dar, in acelasi timp, sa te temi de ea. M-am intrebat cum as putea gasi energie pentru a vorbi, a zambi si a purta o conversatie normala dupa o noapte in care nu am inchis deloc ochii.

Vreau sa stii ca este ok ca prima data cand iesi din casa sa te intrebi daca sa fugi si sa nu te mai intorci niciodata.

Vreau sa stii ca nu esti singura! Esti cea mai buna mama pentru copilul tau! Te descurci de minune! Va fi mai bine pe viitor.

Va deveni mult mai usor.

sursa material: scarymommy.com

foto prima pagina: bebelus plangand, Shutterstock

Citate despre familie care te vor face să apreciezi mai mult persoanele dragi
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: