De la 18 la 22 de ani am lucrat la McDonald’s. Am lucrat si part time dar si cu norma intreaga, intotdeauna esuand in a imi gasi un loc de munca “mai bun”. N-am avansat absolut deloc, nu am fost niciodata manager si nici nu am invatat nimic semnificativ acolo.

7 Lectii de viata puternice invatate din Alchimistul

Practic, am fost stereotipul lucratorului la McDonald – lenes, stupid, fara nicio initiativa.

De-a lungul anilor am vazut reactia oamenilor cand le spuneam ca sunt un simplu lucrator intr-un restaurant fast food. De la chipurile prietenilor parintilor mei la fete ciudate de la oameni dragi… “Ai de lucru acolo?” sau “Nu poti lucra intr-un loc ca asta.”… chiar si incurajari de la prietenii mei “Doar nu te duci la munca astazi!” (pentru ca nu e o slujba adevarata).

Toate aceste remarci s-au jucat in mintea mea. Am fost un muncitor teribil – prea lent, greoi si dificil in anumite situatii. Am decis in liniste ca sunt prea bun pentru a lucra la McDonald’s. M-am justificat in mod constant “Este un loc de munca de rahat! Dar am nevoie de bani!”. Am fost un student bun, care se bucura atunci cand avea o conversatie cu o persoana inteligenta. Nu am fost menit pentru aceasta munca fizica inutila.

Nu am facut nimic pentru a evolua. Si ce este si mai rau… nu am vrut sa evoluez. De ce ar trebui sa incerc sa fiu mai bun la ceva care nu este de nasul meu?

Dar… dupa cativa ani, atitudinea mea a inceput sa se schimbe. Am inceput sa fiu mandru de munca mea.

M-am intrebat care este diferenta dintre locurile de munca entry-level si McDonald’s alese de studenti? Si de ce treaba mea este atat de injositoare?

Este oare pentru ca am de lucru intr-o corporatie mare? Nu, pentru ca in acest caz si joburile de la Starbucks ar fi jenante.

Sa fie pentru ca lucrez intr-un loc lipsit de etica? Nu… pentru ca H&M si GAP folosesc munca de sclav.

Poate pentru ca lucrez intr-un fast food? Nici asta nu cred ca era.

Poate pentru ca nu par intelectual? Nu, locurile de munca in retail par a fi in regula.

Si apoi am realizat… McDonald’s se presupune a fi un loc de munca pentru persoanele care nu pot face nimic altceva. Am observat ca majoritatea locurilor de munca entry-level nu angajeaza oameni care arata ca oamenii cu care am lucrat eu.

La McDonald’s erau persoane cu handicap, persoane supraponderale, persoane care nu erau chiar atractive, persoane care nu se descurcau la limba engleza, adolescenti sau persoane din culturi diferite. Aceste persoane constituiau coloana vertebrala a magazinului. Ele erau respectate ca unii dintre cei mai buni lucratori ai nostri.

Acum, daca ne uitam intr-un Stabucks, vom vedea mai tot timpul oameni care arata ca mine – de vreo 20 de ani, albi, draguti, slabi si vorbitori de limba engleza.

Daca esti o tanara de 20 de ani, esti aratata cu degetul pentru ca lucrezi intr-un McDonald’s. Dar eu nu cred ca acelasi lucru este valabil si pentru persoanele cu handicap sau femeile de varsta mijlocie, de exemplu. Prietenii lor nu le spun, chicotind, “Cand ai de gand sa iti iei o slujba adevarata?”… pentru ca acesta este jobul pe care ei se asteapta sa il aiba.

McDonalds’s este scarbos si plin de porcarii. Dar in fata parintilor si a prietenilor ma simteam inferior… nu pentru ca faceam burgeri… ci pentru ca trebuia sa fiu mai bun de atat.

Ar fi trebuit sa fiu mai inteligent, mai muncitor si mai talentat decat oamenii cu care lucram eu. Meritam un loc de munca mai bun.

Am realizat ca aceasta atitudine este mult mai groaznica decat intoarcerea cartofilor prajiti. Pentru ca nu sunt mai bun decat un muncitor de la McDonald’s.

Sigur, poate ca am abilitati diferite. Nu am muschi mari si ma intimidez la orice tip de presiune. Ma voi descurca intotdeauna mai bine la joburile care presupun munca de birou decat la joburile cu munca fizica. Dar acest lucru nu este pentru ca sunt mai inteligent sau mai calificat sau mai destept decat un angajat McDonald’s.

Exista diferite tipuri de munca si doar pentru ca tratam activitatea desfasurata prin marginalizarea oamenilor care o fac, nu inseamna ca suntem mai destepti.

Eu nu sunt la fel de atent ca oamenii cu care am lucrat care, uneori, ajung sa munceasca chiar si 20 de ore pe tura pentru a se asigura ca niciunui client nu ii lipseste hamburgerul mult dorit.

Eu nu sunt la fel de inteligent ca managerul nostru care a devenit si inginer inginer. El a invatat cum se folosesc toate masinariile astfel incat nu am fost nevoiti sa apelam la un mecanic atunci cand aveam o problema.

Eu nu sunt la fel de organizat ca cei care comanda ingredientele pentru mii de clienti pe saptamana, stiind ca in cazul in care o dau in bara, nu doar seful lor este furios pe ei. Clientii asteapta intotdeauna la coada, gata sa tipe, sa arunce bauturi si sa foloseasca insulte pentru putin ketchup lipsa.

Aceste lucruri sunt aptitudini. Si daca credeti ca sunteti mai buni decat acesti oameni care lucreaza aici doar pentru ca aveti o alta slujba in retail sau organizati fisiere ca receptionist… va inselati.

Pentru mine, timpul petrecut la McDonald’s a fost de nepretuit. Da, nu vreau sa intorc cartofi prajiti sau sa fac din nou burgeri, dar am invatat ceva mult mai important; am inceput sa vad peste aroganta mea. Mi-am dat seama ca dezumanizam oamenii doar pentru munca lor.

Si daca acesti patru ani se presupun a fi o pagina jenanta in CV-ul meu, eu chiar nu inteleg de ce.

sursa articol: Medium

foto prima pagina: Kichigin, Shutterstock

15 Lectii de viata de la Rumi pentru a reduce stresul in perioada sarbatorilor
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: