Aceasta mamica si fetita ei au mers la un restaurant. Ce a urmat?

Pentru femeia si fetita care s-au asezat la masa 9

Nu m-am prezentat. Numele meu este Tony Posnanski. Sunt manager de restaurant de 15 ani. Ziua mea consta in a ma asigura ca totul merge foarte bine. Asta ar putea insemna spalarea vaselor de gabit, a meselor sau chiar servirea. De asemenea, m-am ocupat de fiecare plangere facuta de clienti.

In urma cu putin timp ai venit in restaurantul meu. Am fost foarte ocupat in acea noapte. Ajutam si la gatirea mancarurilor in bucatarie. Am fost rugat sa merg si sa vorbesc cu clientii de la o masa de langa tine. Am facut-o... cei de la masa mi-au spus ca fetita ta era foarte zgomotoasa. Am auzit cateva tipete... am venit la masa ta. Stiai ce urma sa te rog. Ai vazut ca cei de la masa de langa tine doar ce te aratasera cu degetul. Am ajuns la masa ta si te-ai uitat la mine. Ai vrut sa fii prima care vorbeste. Ai spus...

"Stii cum este sa ai un copil cu autism?"

N-ai fost nepoliticoasa cand ai pus intrebarea. De fapt, ai fost destul de sincera. Fiica ta probabil ca nu are mai mult de cinci ani. Era frumoasa si se uita speriata cat timp am fost langa tine. Parea ca se gandea ca va avea probleme.

In 15 ani de meserie am avut o multime de momente memorabile... imi amintesc niste clienti care au fost suparati pentru ca burgerul lor nu era asa cum si-l doreau. Imi amintesc de o femeie care a vrut sa sune la protectia consumatorului pentru ca i-am dat o Cola simpla si nu una dietetica. Imi amintesc ca am incercat oamenii sa nu mai bea alcool si imi amintesc ca am fost nevoit sa le spun parintilor sa isi roage copiii sa nu mai faca galagie.

Si imi amintesc de ziua in care fiul meu s-a nascut. Cum am plans cand l-am auzit si pe el plangand. Am stat acolo si i-am spus ca voi face orice pentru el si ca voi fi cel mai bun tata din lume. Imi amintesc de ziua in care m-am casatorit cu sotia mea.. cum a plans si i-am promis ca voi fi cel mai bun sot din lume. Imi amintesc de ziua in care fiica mea s-a nascut. In acea zi nu am plans. M-am simtit usurat... pentru ca pierdusem un copil cu doi ani in urma.

Stiu ce trebuia sa iti spun cand am venit la masa ta. Trebuia sa te rog politicos sa iti calmezi fiica. Trebuia sa iti ofer posibilitatea de a te muta intr-o alta zona a restaurantului. Trebuia sa te jignesc prin a nu te jigni... dar nu am facut nimic din toate astea...

In schimb, ti-am spus ca sper ca mancarea servita este buna. Am batut palma cu fiica ta si ti-am mai spus ca mancarea este din partea casei. Costa doar sase dolari. Dar pentru mine a contat mai mult... Cred ca ceilalti oameni cu care am vorbit nu au fost multumiti de ce am facut... Dar acel moment nu a contat pentru mine.

Nu stiu cum ai reactionat. Am fost nevoit sa plec pentru a il ajuta pe bucatar in bucatarie. Cand chelnerul m-a intrebat de ce nu ti-am luat banii, i-am spus ca nu ti-a placut mancarea. Nu am spus nimanui ce mi-ai spus tu mie. Dar ma bucur ca mi-ai spus acest lucru.

Mi-ai pus o intrebare la care nu ti-am raspuns. Adevarul este ca nu stiu cum este sa ai un copil cu autism. Dar stiu ce inseamna sa fii tata. Stiu ce inseamna sa fii sot. Stiu ce inseamna sa crezi ca nu ii spui mai des sotiei ca o iubesti. Stiu ce inseamna sa vrei sa petreci mai mult timp cu copiii tai.

Mi-ai pus intrebarea imediat ce am ajuns la masa ta. Ai mai trecut prin astfel de momente in alte restaurante. Nu am vrut sa fiu ca ceilalti manageri macar pentru un moment. Nu am vrut sa iti spun ce auzi de fiecare data.

Sincer, am scris asta pentru tine si pentru fiica ta minunata pentru ca am vrut sa va multumesc amandurora. Mi-ai oferit o amintire incredibila... o amintire pentru toti acesti 15 ani de experienta... Mi-ai mai oferit si o lectie de viata.

Daca faci ce trebuie nu inseamna ca faci pe toata lumea fericita... insa trebuie sa faci fericita persoana care are nevoie de fericire.

Cu sinceritate,
Tony Posnanski.

sursa material: Love What Matters, Facebook

foto prima pagina: pixabay.com

---